Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES

Cum și unde ne întâmpinăm bebelușul? Povestea unei naşteri acasă în secolul 21

"Nașterea este un eveniment extrem de important pentru copilul care renunță la raiul „tinereții făr-de bătrânețe și al vieții făr-de moarte” pentru a deschide cutia Pandorei și pentru a intra în lumea aceasta bântuită de atâtea neștiute. Este un eveniment semnificativ și pentru femeia care devine mama acelui copil al ei în relație cu care va parcurge un drum special al devenirii. Este de asemenea un eveniment important pentru tată, pentru frați și surori, pentru întreaga familie și comunitate care trebuie să se adapteze la venirea nou-născutului." (Speranţa Farca, psihanalist).

01 Iunie 2013, 00:49 (actualizat 01 Iunie 2013, 17:32) | Daniela Mîndrilă |
Naşterea, primul dar pentru copilul tău
Naşterea, primul dar pentru copilul tău
Bebeluş perfect sănătos, născut prin cezariană, într-o maternitate din Bucureşti
Moasa Vania Limban alături de tinere mămici la Active Center
Moaşa Irina Popescu
Indiferent cum se petrece nasterea, important este ca mama sa fie bine informată
Contactul mamei cu bebelusul este foarte important
Naşterea netraumatizantă este benefică pentru mamă şi bebeluş
În România, naşterea la domiciliu nu este reglementată. Foto: arhivă

Unde, când şi, mai ales, cum trebuie să se petreacă o naştere? Iată întrebările la care credeam că ştiu să răspund ca orice femeie informată şi raţională a timpului meu. Întâmplarea a făcut să constat însă că răspunsurile pot fi diferite de ceea ce ştiam eu, impregnată fiind intelectual de clişeele familiare tuturor, cu femei transfigurate de durere, urlând, împingând la comandă şi transpirate mai ceva ca un sportiv la Olimpiadă.

Aşa am decis să explorez pe îndelete perspectiva unei naşteri netraumatizante, a naşterii ca sărbătoare, ca eveniment familial şi nu medical. Am ajuns să aflu mai multe despre naşterea naturală şi despre naşterea acasă, stând de vorbă cu câteva femei care înţeleg acest proces din perspectiva mamei, a psihanalistului şi a moașei.

“Moașă”?!

Deşi unora ne pare o realitate de pe vremea bunicelor, moaşa, cea care ajută femeia să nască, care „moşeşte”, nu a dispărut. În maternităţi moaşa este azi asimilată mai degrabă unei asistente medicale, rolul moşitului în cazul nașterii naturale fiind tot mai mult preluat de medicul obstetrician. Vorbim azi mai puțin despre naştere ca despre un act natural şi mai mult ca despre unul medical.

(w300) Moasa Vani

Tradițional, moaşa este cea care ajută femeia să aibă un travaliu și o naştere naturale, fără intervenții medicamentoase sau de altă natură. Vorbim, în acest context, şi de o artă a moșitului.

Există azi moaşe care se întorc la modelul naşterii ca act natural și sunt profund preocupate nu doar de actul natural care este nașterea, ci și de pregătirea acestui moment atât de important în viața unei femei. Vorbim de moaşe care au nu doar pregătire de specialitate, ci şi vocaţie şi dorinţă de a ajuta mamele şi de a face lucrurile în beneficiul mamelor şi al bebeluşilor.

Una dintre ele este Vania Limban, moaşă independentă, care conduce Active Center, un loc unde femeile însărcinate primesc îndrumare și sunt ajutate să înțeleagă și să accepte naşterea, pot face cursuri despre naştere şi despre îngrijirea bebeluşilor.

O femeie poate naşte în perfectă siguranţă doar cu moaşa, fără prezenţa medicului, dacă sarcina este una normală, fără (w300) Moaşa Iricomplicaţii, spune Vania.

O altă moaşă, Irina Popescu, susține, la rândul ei, educaţia prenatală, despre care crede că este esenţială pentru viitorii părinți și pentru bebeluş. Irina a înființat un centru de pregătire pentru mamă şi copil cu un nume semnificativ -  Naşte cum simţi,  conceput pentru a fi alături de familiile care aşteaptă un copil, pentru a le susţine în alegerile lor informate.

Între ceaiul de la ora 5.00 și cină, l-am născut pe Teodor

La 33 de ani, Augustina, mama unei fetiţe născute natural la o maternitate privată din București în urmă cu trei ani, a hotărât să-și aducă pe lume al doilea copil în mediul cald și primitor al propriei case.

A luat decizia să nască acasă pentru că, spune ea, “nașterea e în fapt un eveniment fiziologic absolut normal pentru care noi, femeile și bebelușii, suntem mobilați de Mama Natură cu tot ce ne trebuie”.

Naşterea este un eveniment cât se poate de firesc şi fiecare femeie îl poate gestiona cu succes. Nu este în niciun caz o boală, o operaţie, ceva ce trebuie tratat medical. Naşterea este însă o petrecere în lumea aceasta care deschide larg porțile sufletului mamei şi bebelușului şi de aceea unele intervenții inoportune din exterior le pot strica echilibrul. Bineînțeles că se poate întâmpla ceva care să impieteze acest parcurs și abia atunci este necesară o intervenție medicală”, spune Speranţa Farca, psihanalist şi autoarea unor cărţi pentru părinţi („Psihanaliza şi cele patru vârste ale eului. Cum devenim părinţi”, „Ce trăieşte copilul şi ce simte mama lui”, „Cum întâmpinăm copilul ca părinţi, bunici, medici şi educatori”, „The Newborn and his Mother”).

(w460) Naşterea,

Într-o zi de marți, între ceaiul de la ora 5 și cină, l-am născut pe Teodor. Un bebeluș minunat, de aproape patru kilograme. L-am născut acasă, așa cum era programat, și a fost cum speram: o naștere firească, normală, poate atât de ușoară pe cât poate fi o naștere. Ne-am pregătit pentru asta în lunile de sarcină și, cu siguranță, a fost cea mai bună decizie pe care o puteam lua”, povestește mama, la câteva luni de la eveniment.

A avut încredere în ea și în puiul ei, dar și o solidă pregătire: pe lângă cursuri alese cu grija despre naștere și lecturi consistente, a participat, cu puțin timp înainte de naștere, la un curs de doule ținut de un guru al nașterii naturale – chirurgul francez Michel Odent - și de doula britanică Liliana Lammers.

Cuvântul “doula” vine din limba greacă şi înseamnă “femeie care serveşte o altă femeie” sau “femeie care oferă îngrijire”. Doula este cea care “mămeşte mămica” în timpul sarcinii, a naşterii şi după naştere (mothering the mother) . Doula oferă sprijin fizic, sufletesc şi spiritual în timpul sarcinii, naşterii şi în primele săptămâni după naştere. Doula este diferită de moaşă. Dacă moaşa oferă sprijin medical pe întreaga perioadă a sarcinii şi a naşterii, şi chiar în primele săptămâni de după naştere, doula, indiferent de specializarea ei, oferă sprijin sufletesc, spiritual şi fizic, nu medical.

Oamenii aceștia m-au inspirat, a fost ca o mare gură de aer și o infuzie de încredere. Dacă până atunci credeam cu tărie că nașterea e un proces natural, întâlnirea cu ei m-a făcut să integrez credința asta în fiecare celulă a ființei mele.” Așa că, înarmată cu informațiile valoroase de la curs, cu scenarii de rezervă în caz de urgență, cu multă încredere în ea și în copilul pe care îl purta și cu relaxarea dată de siguranța că va fi asistată de o moaşă dedicată (Irina Popescu), Augustina și-a aşteptat cu linişte travaliul. „N-a fost o extravaganţă, ci o decizie lucidă. Am discutat în repetate rânduri cu moaşa, dar şi cu mama şi cu soţul meu scenariile de back-up: spitalele cele mai apropiate la care puteam apela în caz de urgenţă şi două maternităţi private pe care le preferam în cazul în care aş fi simţit că vreau să merg la maternitate”.

A avut, desigur, sprijinul familiei, despre care spune că e esențial: "Am luat împreună cu soţul meu decizia de a naşte de data aceasta acasă; de altfel, el a asistat la naşterea primului nostru copil la maternitate. A avut încredere în mine, în noi. Dar, la fel de important, a fost şi că mama mea m-a susţinut. Într-o astfel de situaţie contează enorm ceea ce spune mama, care te-a născut, la rândul ei. Iar mama mea m-a asigurat că voi naşte uşor şi că va fi totul bine. Ar fi extraordinar ca mamele să îşi susţină mai mult fiicele gravide. Să se lase îndrumate mai mult de puterea lor feminină şi mai puţin de teama insuflată de poate prea multele informaţii medicale care circula astăzi. Mai ales că, la rândul lor, unele dintre ele s-au născut acasa, natural, firesc, fără aşa multă tevatură”.

(w300) ContactulTravaliul activ a durat mai puţin de trei ore, timp în care Clara, fetiţa Augustinei, a “dormit aproape nepământesc de liniștită”. Astfel că, frăţiorul nou-născut a fost întâmpinat nu doar de tati, ajuns imediat după expulzie, ci şi de surioara lui care l-a salutat la vreo 20 de minute după naştere cu un foarte blând şi voios: "Bună, Teodor, eu sunt surioara ta, Clara!"

Deși durerea devenise greu de suportat și mă opream la fiecare contracție într-o poziție pe care mi-o dicta corpul meu – în patru labe, sprijinită de un perete, așezată lângă pat, cu capul pe podea etc. – încercam să nu fac mare caz de asta, știind că nimic nu e mai firesc decât nașterea. Eram liniştită și mă lăsam condusă de travaliu fără să încerc eu să controlez ritmul, curgerea lui. Simţeam nevoia să îmi strig copilul, să-i vorbesc. Am fost surprinsă să mă aud strigându-mi copilul cu o voce joasă. La maternitate fusesem extrem de tăcută și doar în vria expulziei forțate am strigat de două ori, de epuizare și de frustrare, pentru că mi se cerea să împing și eu nu simțeam să o fac – pentru că nu era încă momentul. Acum, mă puteam manifesta liber, fără cenzura socială pe care o impune prezența unor străini. Nici nu mi-am dat seama când am început să respir abdominal, dar am făcut-o la fiecare contracţie fără să îmi propun asta.Totul a venit firesc. Au fost momente foarte intense, emoţionante. Copilul a ieșit în mâinile mele, l-am ridicat în brațe și m-am lăsat cu el ușor pe spate. L-am pus imediat pe piept. Aşteptam să-l văd respirând pentru prima dată pe lumea asta. L-am sărutat pe frunte, l-am mirosit (nou-născuții miros foarte frumos) și i-am spus: Eu sunt mama ta, Teodor! A început mai întâi să pufnească, să pufăie, şi apoi să respire uşor, regulat, firesc. Eram relaxată și euforică. Copilul meu era bine. Eu eram bine. Simțeam nevoia să râd și să plâng, de emoție, din cauza intensității experienţei”.

După expulzia bebelușului, în cazul unei naşteri normale, fără intervenții medicale, nivelul de oxitocină ("hormonul fericirii") din corpul unei femei e cel mai ridicat din toată viața ei.

 
Argumentele cum că mama după naștere e obosită și ar trebui să se odihnească îmi par de o lipsă totală de empatie cu femeia care a născut. Bebelușul ei este singurul care o poate ajuta să se relaxeze, este singurul care o poate face să nu cadă pradă disperării. A-i lua mamei nou-născutul ei mi se pare un gest de mare cruzime indiferent cum ar putea fi el justificat rațional și indiferent cât de bune ar fi intențiile exprimate
Speranţa Farca
Naşterea acasă asigură nu doar un mediu familial, confortabil, cald, ci şi posibilitatea de a avea o relaţie imediată şi neîntreruptă cu bebeluşul.

În uter, copilul a stat permanent cu mama lui, după naștere el se confruntă cu pierderea unei întregi lumi din care constată că nu i-a mai rămas decât mama, doar ea mai poate aproxima mediul vechi ținându-l în brațe și oferindu-i laptele cald în care poate recunoaște gustul lichidului amniotic. Mama, de asemenea, a purtat fătul nouă luni fără încetare, iar acum brusc este golită, lăsată cu brațele goale și sufletul vraiște… nu e de mirare că biata de ea se poate îmbolnăvi de lipsă, poate intra într-o stare depresivă alta decât cea necesară uniunii ei cu nou-născutul. Argumentele cum că mama după naștere e obosită și ar trebui să se odihnească îmi par de o lipsă totală de empatie cu femeia care a născut. Bebelușul ei este singurul care o poate ajuta să se relaxeze, este singurul care o poate face să nu cadă pradă disperării. A-i lua mamei nou-născutul ei mi se pare un gest de mare cruzime indiferent cum ar putea fi el justificat rațional și indiferent cât de bune ar fi intențiile exprimate”, explică psihanalistul Speranţa Farca importanţa contactului imediat dintre mamă şi copil.

E uimitor și pare incredibil pentru noi, cei obişnuiţi cu ideea naşterilor intens medicalizate din ziua de azi, dar miracolul naşterii a fost pentru Augustina un act natural, purtând în el experienţa milioanelor de femei care au trecut şi trec prin asta firesc.

Moaşa s-a ocupat de procedurile normale: verificat puls, reflexe, starea copilului şi a mamei după naştere.

Rolul moaşei, un om cu care Augustina și soțul ei au dezvoltat o relație în ultimele luni de sarcină, a fost extrem de important. „Irina ne-a vizitat inclusiv acasă pentru pregătirea nașterii și am ajuns să o îndrăgim foarte mult. Are o prezență calmă, stabilă, foarte reconfortantă pentru noi. După naștere, a mai rămas la noi câteva ore ca să se asigure că totul e în regulă. Ne-a mai vizitat și în următoarele două zile și a fost disponibilă telefonic non-stop, în caz de nevoie”.

Totul a fost foarte firesc şi non-traumatic. La vreo 3 ore după naștere eu luam cina cu Irina și cu mama mea și încă de a doua zi ne-am reluat multe din activitățile obișnuite, chiar daca eu eram concentrată cel mai mult pe Teodor, aflat mai tot timpul în braţele mele sau ale tatălui lui”, spune Augustina. „Bineînţeles, soţul meu s-a ocupat de formalităţile legate de declararea bebeluşului. Medicul de familie a fost foarte prompt în constatarea naşterii, iar cei de la Primărie, în ciuda ineditului situaţiei, au eliberat certificatul de naştere la fel de normal cum ar fi făcut-o în cazul unei nașteri la maternitate”.

O întreb dacă e nevoie de mult curaj ca să naşti acasă și dacă nu au existat voci care i-au spus că face o alegere iresponsabilă. „Cred că fie îmi aleg eu prietenii cu mare grjă, fie oamenii au început să vadă lucrurile şi altfel, pentru că aproape toţi dintre cei cărora le-am spus – destul de puţini la număr, e adevărat – mi-au arătat încredere în mine şi în decizia mea”.

Concluzia?

Naşterea e un fenomen absolut fabulos, cu senzații și trăiri unice în viața unei femei, o experiență de o intensitate fabuloasă! Pentru mine a fost extraordinar să trăiesc acest proces fără bruiaje, fără intervenții, în ritmul meu și al copilului meu. A fost minunat să îl prind pe Teodor în mâinile mele și apoi să îl pot ține în brațe, să îl pot alăpta nestingherită, și, mai târziu, să dormim împreună toți patru. Cred că aia a fost una dintre cele mai frumoase nopți din viața noastră de până acum.” (Augustina)

Naşterea netraumatizantă, naşterea ca sărbătoare - primul dar pentru copilul tău

O naştere netraumatizantă este primul mare dar pe care o mamă îl poate face copilului ei. Un bebeluş adus pe lume printr-o naştere traumatizantă este, la rândul lui, afectat, arată studiile.

Există o strânsă legătură între mamă, copil şi naştere”, spune Vania Limban, care vorbeşte despre un studiu făcut pe un grup de bebeluşi, la care s-a luat în considerare nivelul hormonului stresului prezent în salivă. Studiul demonstrează că bebeluşii ale căror mame au fost stresate la naştere şi care au avut naştere traumatizantă au un nivel al hormonilor stresului foarte ridicat. „Aşa se explică de ce unii bebeluşi sunt mult mai agitaţi după naştere, în comparaţie cu alţii”, adaugă Vania.

Speranţa Farca arată că nașterea nu ar trebui să fie nicicum traumatică. Dacă femeia „este pregătită pentru a aduce pe lume copilul, și copilul este dornic să vină, ambii colaborează, își acordează ritmul și se potențează reciproc, poate fi un debut de relație minunat. Durerea, chinul și spaima sunt mai mult ale celor din jur care nu dispun de suportul emoțional și hormonal de care beneficiază mama și bebelușul.”

Naşterea este un eveniment perceput deopotrivă ca fericit, aşteptat cu emoţie, dar, şi potenţial stresant, tocmai pentru că este un moment atât de important în viaţa unei familii. Mediul poate contribui la inducerea unei stări angoasante pentru mamă şi chiar pentru cei din jurul ei.

(w300) Naşterea

Medicalizarea în exces a nașterii, tratarea ei din start ca fiind o problemă medicală, angoasarea femeilor încă din timpul sarcinii când sunt împinse manipulator să facă o grămadă de analize și ecografii sub aprecierea că altfel, „nu ar fi mame bune”, determină o așteptare negativă. Sub această așteptare, la care se adaugă tratamentul corpului lipsit de atenție pentru stările emoționale, se ajunge în mod natural la nașteri traumatice. Femeia infantilizată și tratată ca și cum nu ar avea suflet și emoții, pusă în situația în care alții știu ce-i mai bine pentru ea și copilul ei, ajunge să se îmbolnăvească de-a dreptul, să nu fie în stare să nască, să nu mai știe ce-i cu copilul ei și să apeleze la medic pentru toate stările sale pe care nu și le mai poate înțelege și conține.”, explică Speranţa Farca.

Atunci când lucrurile decurg natural, în ritmul propriu al mamei şi al copilului, fără intervenţii din afară, putem vorbi de o naştere cu adevărat naturală.

Naşterea naturală netraumatizantă este naşterea care decurge în timpii ei fiziologici, fără să fie grăbită şi fără intervenţii medicamentoase. Este foarte importantă educaţia pe care femeia o primeşte până în momenul naşterii, cât de bine se cunoaşte. Îşi descoperă astfel resursele naturale pe care ea le are şi pe care le poate folosi astfel încât naşterea să nu devină o experienţă traumatizantă”, spune Vania Limban.

Michel Odent, obstetrician: Care este viitorul unei umanități născute prin cezariană?

Prima alegere pe care o face viitoarea mamă este aceea privind modul în care va naşte: cezariană sau naştere naturală?

Apărută iniţial din motive medicale, ca o intervenţie de salvare, cezariana a luat avânt în câteva decenii, devenind o alternativă la naşterea naturală. În ultimii ani însă, tendinţa în Europa şi în Statele Unite este de reîntoarcere la natural şi la încurajarea naşterii naturale atunci când nu există motive medicale pentru cezariană.

În România, cezariana este uşor încurajată şi multe femei optează pentru o astfel de naştere, chiar în lipsa unor motivaţii medicale. În 2012, din totalul naşterilor de la noi din țară, 41,2 la sută au fost prin cezariană, potrivit unor date publicate de săptămânalul Viaţa Medicală.

Celebrul obstetrician francez Michel Odent, a cărui carte, "Cezariana", a fost tradusă şi în limba română, explică pe larg diferenţele dintre naşterea naturală şi cezariană, atât pentru mamă, cât și pentru copil. Odent face o analiză a tendințelor actuale în lume privind nașterea și se întreabă retoric “Care este viitorul unei umanităţi născute prin cezariană?”

(w300) Bebeluş p

La o naştere declanşată natural, care porneşte natural şi se finalizează natural, organismul mamei beneficiază de un show hormonal, care se produce în momentul declanşării travaliului, şi care ajută foarte mult şi mama şi bebeluşul. Astfel, vorbim de oxitocină, care dezvoltă şi întreţine contracţiile uterine, dar în egală măsură este responsabilă de apariţie sentimentului de maternitate. Oxitocina este cunoscută ca hormonul iubirii, deci are legătură cu sentimentul de maternitate al femeii după ce naşte. Atunci femeia se transformă în adevărata mamă. Apoi este hormonul de lactaţie, care ajută la formarea laptelui şi la declanaşarea lactaţiei, dar sunt şi endorfinele, opiacee naturale, care ne arată cum corpul mamei are resurse să se apere de durere”, explică moașa Vania Limban.

Moaşa Irina Popescu spune că important este ca fiecare mamă să poata avea o naştere cât mai frumoasă, indiferent pe ce cale este aceasta. Fiecare femeie trebuie să nască aşa cum simte ea că trebuie să o facă, având informaţii corecte, bazate pe dovezi.

Atunci când viitoarea mamă alege sau are nevoie de cezariană, e bine să aştepte declanşarea naturală a travaliului, în cazul în care nu există o recomandare medicală pentru o cezariană “la rece”, spune Irina.

Pentru favorizarea legăturii dintre mamă şi copil, dar şi pentru iniţierea alăptării, moaşa recomandă mamelor, în cazul naşterii pe cale chirurgicală, să fie alături de copiii lor încă din primele momente de după naştere.

Cine și de ce alege nașterea acasă

Cazul Augustinei nu este unul singular. Multe femei aleg să nască acasă. Și nu este vorba de mame excentrice sau iresponsabile, ci de femei informate, cu studii superioare, care merg la cursuri despre nașteri, cu o situație materială bună, femei mature, lucide și responsabile.

Vania Limban arată că profilul viitoarei mame care alege naşterea acasă este femeia între 25 – 35 de ani, educată, care lucrează într-o multinaţională, are acces la informaţie şi conştientizează beneficiile, pentru ea şi pentru copil, ale naşterii acasă. E adevărat, unele dintre ele au avut o primă experienţă în maternitate care nu le-a îndeplinit toate aşteptările.

(w220) Indiferent

Moaşa spune că naşterea acasă nu implică niciun risc, dacă totul este bine pus la punct şi sunt îndeplinite condiţiile de siguranţă.

Speranţa Farca arată că, în cazul naşterii acasă, femeia „este împăcată cu feminitatea sa, cu naturalețea nașterii, are suficientă încredere în sine, în făt și în membrii familiei sale. În contextul actual, nașterea acasă devine fezabilă pentru acele femei care nu se angoasează ușor, care nu aleargă la medic pentru tensiuni psihice și emoționale, care nu au tendința de a se îmbolnăvi când sunt sub presiune și care nu au puternice traume personale legate de sexualitate, naștere și maternitate. În vremea aceasta când nașterea acasă este un pionierat, cred că e nevoie ca femeia să fie sigură pe ea, iar soțul său să fie suficient de puternic pentru a-i oferi o barieră de protecție în fața comunității. Dezvoltarea intelectuală nu are nicio legătură cu cea afectivă, ba dimpotrivă, am văzut mai multe intelectuale angoasându-se pentru emoțiile proprii și alergând la medic, decât femei simple, fără prea multă carte.

De ce medicii români nu asistă nașterea acasă

Augustina a fost încurajată și de faptul că, înaintea ei, alte tinere mame au născut cu succes acasă și au trăit experiența într-un mod netraumatic, iar copiii sunt perfect sănătoși. Ana Măiță este, poate, cel mai mediatizat caz și prima femeie din România care a facut public faptul ca a născut acasă, fără asistență medicală, ajutată doar de soțul ei.

Există românce care optează pentru această variantă, dar numărul este mic, comparativ cu nașterile la domiciliu din Europa și America, asta şi pentru că avem un vid legislativ în ceea ce priveşte reglementarea asistenţei medicale în cazul naşterii la domiciliu.

Deşi avem o tradiţie a naşterii acasă, nu mai departe de vremea părinţilor sau bunicilor noştri naşterea în maternitate fiind mai degrabă excepţia, în România nu există un cadru legislativ care să reglementeze condiţiile în care personalul medical de specialitate (medici şi moașe) poate asista naşterile la domiciliu planificate. Acest vid legislativ descurajează personalul medical să asiste naşterea la domiciliu.

Ana Măiţă spune că, în urmă cu cinci ani când a ales să nască acasă, a vrut să tragă un semnal de alarmă, făcând practic un gest de nesupunere civică:

Am născut doi copii acasă alături de soţul meu, fara asistenţă medicală deoarece nicio moaşă şi niciun medic nu au fost de acord să mă asiste la domiciliu.Mi-am asumat în cunoştinţă de cauză aceste riscuri pentru că mi-am propus ca prin semnalul meu de alarmă, cu potenţialul său major de interes pentru media, să zgudui sistemul şi să iniţiez schimbarea în bine a serviciilor de sănătate maternă. Sunt conştientă că schimbarea vine greu şi că încă mai avem mult de lucru - lucrăm în continuare cu autorităţile în acest scop - dar lucrurile sunt în mod cert un pic mai bune decât erau acum 5 ani, deci cred că gestul meu a contat.

(w380) În Român

În prezent, Ana Măiţă conduce Asociaţia Mame pentru Mame care, împreună cu Fundaţia Crucea Albă, oferă sprijin viitoarelor mame şi le ajută „să găsească soluţia cea mai bună pentru o experienţă bună a naşterii, în contextul actual legal şi de organizare a sistemului medical românesc”.

Ana Măiţă spune că  în ţările unde naşterea la domiciliu este o alternativă bine reglementată această opţiune depinde de câteva condiţii:

  • O sarcină normală, fără complicaţii
  • O echipă de două cadre medicale specializate (de obicei moaşe cu experienţă) care asistă naşterea
  • Un plan de transfer de urgenţă la cea mai apropiată maternitate, în cazul apariţiei complicaţiilor

Pe o viitoare mamă, nu o sfătuiesc să încerce să nască la domiciliu în România decât dacă situaţia este una conformă cu condiţiile de mai sus. Altfel, este riscant. Evident, pentru orice tip de naştere este recomandat ca viitoarea mamă să se pregătească bine: toate gravidele, indiferent de locul în care nasc, au parte de experienţe mai bune la naştere dacă fac pregătire fizică pentru naştere şi urmează cursuri de educaţie prenatală complete care să abordeze modificările din sarcină, pregătirea perineului pentru naştere, metode de confort în travaliu, poziţii de expulzie uşoară, iniţierea alăptării după naştere şi recuperarea abdo-perineală după naştere”, spune Ana Măiţă.

În Europa Occidentală şi în Statele Unite, procentul femeilor care aleg să nască acasă este unul ridicat, dar există şi legislaţie în acest sens.

În Olanda, țara cu cea mai mare rată a nașterilor la domiciliu din Europa, sunt foarte bine puse la punct normele legislative în privinţa naşterii acasă, iar femeia este monitorizată în perioada de sarcină şi i se evaluează gradul de risc. „Dacă nu există vreun risc, nicio femeie nu-şi doreşte să ajungă în maternitate. Vrea să nască acasă, comod, confortatbil, să se relaxeze mental, emoţional, fizic şi asta nu poţi face într-un spital”, spune Vania Limban, care a lucrat în sistemul de naşteri din Olanda.

Naşterea acasă este asistată de obicei de o echipă de două moaşe, care au la dispoziţie o maşină pe care poate o pot folosi, la nevoie, ca mijloc de transport de prim ajutor. De asemenea, au o trusă de asistare a naşterii, prevăzută cu absolut tot ce este necesar pentru situaţiile în care ar apărea o urgenţă pentru mamă sau copil.

Pe de altă parte, în unele țări există şi centre de naşteri (birth center) locuri care nu sunt spitale sau centre medicale, în care se poate naşte, dar există şi maternităţi care au săli alternative de naştere. Este cazul Spitalului Universitar din Viena, unde există o sală de naşteri care simulează condiţiile unei naşteri acasă.

Peste 20 de ani, va fi bizară nașterea la spital

Percepută de mulţi drept o bizarerie sau un gest al unor mame excentrice, naşterea acasă este o alegere pornită dintr-o nevoie. Pentru mamele care aleg naşterea acasă, nu este un moft și nici un gest iresponsabil. Dimpotrivă, o fac alegând ceea ce simt și știu că este cel mai bun mod de a-și întâmpina copilul, de a-i spune bun venit pe lume. Este un prim dar pe care aleg să îl facă bebeluşului. Pentru că mama lui, o mamă sănătoasă, netraumatizată, fericită, este singurul și cel mai important lucru de care are nevoie pe lume un nou-născut.

 
Nașterea acasă nu poate fi privită ca o modă, ea se potrivește doar acelor femei care simt că li se potrivește pe deplin și că sunt pregătite pentru aceasta.
Speranţa Farca
Mediul familial poate oferi conținerea afectivă de care are nevoie femeia care naște, îi poate oferi atenția individualizată și se poate plia pe trebuințele ei specifice. În al doilea rând, aici nu se medicalizează actul firesc al nașterii și nu se creează sugestia de boală. Dacă femeia este relaxată şi se simte susținută afectiv, la rândul ei va putea oferi și nou-născutului susținerea necesară.

Nașterea acasă însă, nemaifiind o practică obișnuită, are nevoie de o pregătire specială a celor din jur. E important să existe o moașă pregătită și asiguratoare pentru mamă precum și un medic de contact gata să intervină rapid în situații neprevăzute. De asemenea, ar fi bine ca mama să poată rămâne după naștere acasă cu copilul ei și nu să alerge pe la spitale după vreun medic care să o coasă sau care să evalueze nou-născutul. Moașa are sarcina de a susține emoțional în mod individualizat mama care naște, dar și întreaga familie. Mama este într-o stare de grație în care simte că poate face față, în schimb, tatăl copilului și ceilalți membri ai familiei sunt în pragul de a intra în panică și de aceea e nevoie de cineva care să instaureze un mediu de calm și liniște. E important ca și ceilalți copii ai familiei să beneficieze de asigurare și de adulți care să li se dedice total, să le răspundă întrebărilor, să se ocupe de ei fără a-i îndepărta brutal din casa lor, dar și fără a-i expune la scene pe care nu le pot înțelege și-i pot speria. Comunitatea în întregime ar trebui să înțeleagă tabu-ul sub care se află mama, să nu se mire ca de „urs” și să nu facă mare tam-tam în jurul acestei nașteri firești.

Sigur că nașterea acasă îmi pare o opțiune. Timp de mii de ani, femeile au născut acasă, nașterea la spital, în regim de fabrică, se practică de cel mult 70 de ani. Din păcate, industrialismul a afectat și venirea pe lume a copiilor care de la naștere trebuie să se confrunte cu un sistem dezafectivizat, cu o instituție care-i tratează pe bandă, de-a valma. Cu timpul, se va renunța la această practică, odată cu sistemul social dezumanizant care a generat-o. Aici am curajul de a face o profeție „brucănească”: peste 20 de ani va fi bizară nașterea la spital! Până atunci însă, nașterea acasă nu poate fi privită ca o modă, ea se potrivește doar acelor femei care simt că li se potrivește pe deplin și că sunt pregătite pentru aceasta. (Speranţa Farca)

Articole pe aceeaşi temă
 
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN SOCIAL
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 9°C 8°C
IASI 8°C 7°C
CLUJ °C °C
CONSTANTA 9°C 9°C
CRAIOVA 9°C 7°C
BRASOV °C °C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 19 Noiembrie 2017, 14:41
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 17-11-2017
Deschidere: 7716.26
Maxim: 7774.77
Mimim: 7716.26
Variatie: 0.72%
SNG
31.45
1.92%
BRD
12.90
0.31%
TLV
2.14
0.71%
FP
0.84
0%
TRP
0.39
0.26%
SFG
33.10
0.3%
TGN
387.00
1.57%
TEL
25.20
0.2%
SNN
7.52
0.4%
SIF1
2.62
0.57%
ARHIVĂ ȘTIRI