Cultura copilului dolofan. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, obezitatea este o boală

SEMNEAZĂ ŞI TU PETIŢIA PENTRU INTRODUCEREA ORELOR DE NUTRIŢIE ÎN ŞCOLI ŞI LUPTĂ ALĂTURI DE TELEVIZIUNEA ROMÂNĂ ÎMPOTRIVA OBEZITĂŢII INFANTILE!

Alexandru Negrici cântărea, la 5 ani, 120 de kilograme! Copilul din comuna doljeană Drăgoteşti a fost diagnosticat la 2 ani cu obezitate morbidă. Părinţii au fost prea săraci ca să-i ţină dieta prescrisă de medici. A murit în 2013, după ce inima lui a cedat.  Poate aţi crede că drama lui este o consecinţă a lipsei de informaţii din mediul rural. Dar nici copiii de la oraş nu se hrănesc mai bine.

„În România, avem cultura copilului gras, îmbujorat, sănătos. Cu alte cuvinte, semnul de sănătate primară este dacă vom avea un copil dolofan. Fetişizăm copilul ingeras. Are toate particularităţile renascentiste pe care le întâlnim în picturile lui Caravagio, este acel copil bucălat. Există o vârstă până la care bucălarea copilului este fiziologică. Vârsta aceea se încheie undeva în intervalul 3-4 ani. Noi deja discutăm de proporţii similare, pe care încep să le observ la copilul şcolar. Şi aici realitatea este sumbră” – Gabriel Diaconu, medic psihiatru.

„Obezitatea este declarată de OMS ca boală. Obezii trebuie să se adreseze doctorului, nu să se considere pe sine nesimtiţi, cum se răspândeşte ideea peste tot sau oameni slabi, care nu au voinţă” – Simona Tivadar, medic nutriţionist.

“Este mai mult decât o acumulare de ţesut adipos în exces, este o afecţiune în adevăratul sens al cuvântului, pentru că aşa cum s-a constatat recent, se produc procese inflamatorii, se produc complicaţii multiple şi extrem de grave” – Damian Şerban, nutriţionist.

Copiii pot suferi de obezitate încă de la vârsta de un an.

„Din ce în ce mai mult vedem părinti care dau copiilor lucruri ambalate atractiv. Şi aici intervine a doua problemă. De unde înainte aveam o structură a alimentaţiei ordonată, articulată, se respectau mesele în fiecare zi, în zilele noastre copilul petrece mai mult timp în afara nucleului familial. Este prost hrănit la şcoala, este prost hrănit de bunici, prost hrănit pe stradă, iar când intră acasă îi va fi prezentată o mâncare de multe ori este semipreparată, de multe ori ambalată atractiv, este ca o jucărie. Or, alimentaţia nu este o jucărie! Nu este ca un lego, nu este ca o maşinuţă,  este ca un arbore nutriţional, care ar trebui să ajungă la copil. Din ce în ce mai rar vezi la copil o mâncare pentru hrană, cât vezi mâncare pentru recompensă.

Copilul, la sfârşitul zilei, este recompensat pentru că i se ia fast-food, pentru că i se iau lucruri ambalate într-un anumit fel. România, din acest punct de vedere, este complet iresponsabilă şi nu a avut până acum o dare de seamă la nivel de politici de sănătate în raport cu problema asta”, a explicat psihiatrul Gabriel Diaconu.

la finalul reportajelor care constituie campania „Copii cu greutate”, vom invita cei mai prestigioşi experţi în domeniu într-o dezbatere având „cărţile pe masă”. Campania se va derula pe tot parcursul lunii, cu începere de la 1 Iunie, în Telejurnalul de la ora 19.00, de luni până vineri.