Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Cu Andrei la schit sau cât de departe te poate duce dragostea

Mi-am dat seama că 500 de kilometri sunt o aruncătură de băţ, doar când la capătul lor am găsit un schit între dealuri, iar în schit - o sală în care mă aşteptau filme ruseşti.

15 Mai 2013, 00:58 (actualizat 15 Mai 2013, 01:19) | Mădălina Ionescu |
Nostalgia, de Tarkovski
Nostalgia, de Tarkovski
Praful drumului
Mureşul
Paraclis
Părintele Modest
Masa de la schit
Maci
Iazurile de la Găbud
Drumul...
Dealurile de la Găbud
Biserica schitului
Elena, de Zviaghinţev
Arca rusă, de Sokurov
Soarele, de Sokurov

Praful îmi intra nestingherit între dinţii încleştaţi tocmai de frica pulberii. Roţile maşinii mestecau pietrele drumului din sat până pe dealul unde se găsea schitul „Sf. Ioan Evanghelistul”, metoc al Mănăstirii Oaşa din Alba. Metoc înseamnă o mănăstire mai mică decât cea faţă de care este dependentă, subordonată. Metocul este de obicei un loc de găzduire şi o fermă.

Am coborât în vârful dealului - chiar aşa şi chiar acolo era locul pe care îl căutasem. Pe care îl căutasem? „Filme ruseşti poţi vedea şi la Bucureşti sau pe internet”.

(w500) Praful dru

Gândul ăsta a murit însă imediat ce am realizat că Tabăra de Film de la Găbud începea în Duminica Tomii. Mi-am descleştat dinţii şi am lăsat bucuria, cu tot zâmbetul ei, să vină la mine.

Părintele Modest dintre dealurile Mureşului, pâinea lui Dumnezeu

Vă primesc cu flori de salcâm!” – mi-a strigat părintele Modest, cu un braţ de crengi de salcâm înflorit, în prima clipă a sosirii. „Florile sunt uscate pentru ceai”, mă gândesc.

(w500) Părintele

Nu îndrăznesc să întreb. Aici curge alt timp, aici sunt sfinte alte reguli şi încerc să nu pun întrebările pe care le-aş pune de obicei. Câteva zile mai târziu, când mi-am luat rămas bun de la părintele Modest, mi-a răspuns el, neîntrebat, că adunase florile pentru ceai.

(w500) MureÅŸul

Zecile de participanţi în tabără nu pot mânca toţi odată. Trapeza (sala de mese din mănăstire) unde am mâncat în prima seară nu este atât de mare. Aşa că stăm la masă pe rând. Când vine al nostru, obosiţi de drum, după primele îmbucături şi primele căni de apă, ne cocoşăm relaxaţi pe băncile unde stăm aşezaţi.

Începem să vorbim între noi şi să ne documentăm despre cum e cu apa caldă şi apa în general, pe aici. Suntem zoriţi după 10 minute. „Haideţi, mai trebuie să mănânce şi alţii”. Respir şi înghit. Da, aici e alt timp, e altă lume. Şi îmi spun că ... uite, am ajuns să fiu zorită eu care, la Bucureşti, deci pe un alt meridian decât această culme de deal, sunt mustrată „iar te grăbeşti, mereu te grăbeşti”.

(w500) Paraclis

Mirosul de tămâie mi s-a părut aici mai parfumat decât la o cununie. Tot aici, oamenii se roagă şi muncesc - cu asta îşi duc zilele şi atâta cale ştiu – să se roage şi să muncească. În alergătura lor de toată ziua, ei au o grabă, dar una care e a rostului, a muncii, nu a nervilor.

Schitul de la Găbud este o aşezare în formare, în construcţie, nu are sute de ani de tradiţie şi nici buticuri cu suveniruri. Locul stă încă departe de lumea autocarelor cu turişti.

Mai mult de opt părinţi şi călugări nu-mi ieşeau, oricând şi ori de câte ori îi număram. Cel mai uşor era să îi număr la masă. Mâncau toţi la aceeaşi masă. Erau şase, dar nu ştiu dacă aceiaşi şase de fiecare dată. De câte ori mâncam, părintele Modest citea din vieţile sfinţilor sau versete din Evanghelii, pe toată durata mesei.

(w500) Masa de la

Aşa am învăţat, noi, cei aflaţi la primul rămas peste noapte la o mănăstire, că la masă nu trebuie să vorbim. La masă se mănâncă în tăcere. Toată lumea mânca în acelaşi timp, când ne-am adunat în sala mare, şi nu mai mult de 10-12 minute. Când stareţul suna din clopoţelul aflat pe colţul mesei părinţilor, toată lumea lăsa lingurile jos şi se ridica pentru rugăciunea de mulţumire. Apoi toată lumea strângea vasele şi câţiva rămâneau să ajute la spălatul lor.

(w500) Biserica s

Nu există timp liber. Când nu munceşte, aici lumea se roagă. Când toate rânduielile au fost îndeplinite, toată lumea adoarme împăcată.

Mi-am reamintit limba rusă

Când am început să vedem filmele pentru care, zice-se, veniserăm, ne-am amintit limba rusă...zâmbind.

În curând va fi primăvară

Filmul Verei Storojeva nu are nici patru ani de la lansare. Povesteşte drama dublă a unor femei, o stareţă şi o ucenică, renunţările şi împlinirile lor în mediul monahal ad hoc în care îşi trăiesc vieţile. Alături de ele - izgoniţii sorţii, care se prefac mântuiţi, însă doar pentru o salvare din gheara poliţiei. Bărbatul de care amândouă îşi leagă povestea apare cât să le arate amândurora care le este rostul. Personajele spun des acel “în curând va fi primăvară” aşa cum spunem noi, românii, “o să iasă soarele şi pe strada mea, lasă, că o să treacă şi asta”.

Soarele - regia: Aleksandr Sokurov

(w500) Soarele, d

Sokurov încheie cu “Soarele” trilogia învinşilor, după filmele dedicate lui Hitler ("Moloch") şi Lenin ("Taurus"). Acum îi dedică împăratului japonez Hirohito filmul în care acesta se confruntă cu generalul Douglas MacArthur, la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Povestea spusă în 2005 de regizorul rus este un portret al împăratului japonez, cu demnitatea lui splendid-orientală, în condiţiile capitulării din 1945.

"Arca rusă", regia: Aleksandr Sokurov


Ermitajul din Sankt Petersburg filmat dintr-un singur cadru, unul de 96 de minute - nimeni până la Sokurov şi nimeni după el nu a mai făcut asta în cinematografie. Filmul a fost prezentat în 2002 la Cannes şi este o dramă istorică – sub pretextul bântuirii ca fantomă prin Ermitaj, naratorul vorbeşte de fapt despre valorile artistice şi morale din spaţiul rusesc.

Cadrul a fost tras pe 23 decembrie 2001, din a treia încercare. Au fost folosiţi 2.000 de actori, 3 ochestre şi 33 de camere ale palatului. Operatorul performanţei regizate de Sokurov se numeşte Tilman Büttner.

Andrei Tarkovski a fost prezent la Schitul din Găbud cu două filme – Nostalgia şi Sacrificiul.

Filmul din 1983, Nostalgia, pune în decorul nordului Italiei tensiunea dorului de Rusia al personajului, dar şi acuta nostalgie atavică după raiul pierdut. Tema sacrificiului omului pentru salvarea omenirii am revăzut-o şi în Sacrificiul din 1986, unde tatăl va pierde echilibrul personal şi familial, dar salvează lumea de la pieire şi pe propriul copil de la muţenie. Fiul, iniţiat de tată în apropierea, adamică, de un copac uscat căruia îi udă rădăcina, rosteşte în finalul filmului primele vorbe ale Bibliei – “La început a fost Cuvântul”.

(w500) Elena, de

Întoarcerea, Exilul (filmat parţial în Republica Moldova) şi Elena sunt filmele lui Andrei Zviaghinţev aduse în tabăra de film. Dramele au în centru familia – fie revenirea autorităţii paterne, fie cuplul de părinţi ori, ca în cazul "Elenei", păcătuirea cu gândul şi cu fapta din patima banului sau din prea multă dragoste de mamă. Cele trei producţii au avut premiera între 2003 şi 2011.

Nu am văzut acum, aici, şi nu am văzut de mult „Gară pentru doi” şi „Bărbierul din Siberia”. Alte două filme ruseşti frumoase până la lacrimi, de Eldar Ryazanov şi Nikita Mihalkov. Trenurile şi gările fac parte aproape organic din modelul cultural rusesc, tot ce e clasic în literatura, teatrul şi filmul ruşilor are cel puţin o gară, cel puţin un tren.

(w500) Maci

Aşteptarea, dorul de plecare, nostalgia după reîntoarcere se suie şi ele în valiza rusului odată cu sufletul lui, când trupul gata de drum face un ultim tradiţional popas, pe valiză ori pe scaun, chiar înainte de plecare.

(w500) Drumul...

Nu ocoliţi Găbudul, dacă aveţi drum prin Alba sau prin Mureş până duminică, 19 mai. Veţi găsi şi vă veţi bucura de filme şi cozonac.

(w500) Iazurile d

Cei mai norocoşi află că aveau dintotdeauna, în ei sau acasă, mirajul pe care îl căutau la capăt de drum. Şi nu era miraj, era chiar împlinire.

Cei mai puţin norocoşi primesc în călătorie răspunsurile la întrebările cu care s-au încărcat la plecare. Îşi fabrică miraje, numai din dor de ducă.

Titlul pe care voiam sa îl scriu era „Cu Andrei Tarkovski la schit. Sau cât de departe te poate duce dragostea de film”. Din el a rămas ce vedeţi. Cine a stăruit în citirea rândurilor până la capăt a aflat.

(w500) Dealurile

 

 

 

Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN CULTURĂ
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 13°C 16°C
IASI 12°C 14°C
CLUJ 11°C 14°C
CONSTANTA 10°C 12°C
CRAIOVA 12°C 16°C
BRASOV 8°C 12°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 21 Martie 2019, 08:21
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 20-03-2019
Deschidere: 7947.65
Maxim: 8061.18
Mimim: 7939.63
Variatie: 0.9%
TLV
2.12
1.2%
FP
0.90
0.9%
BRD
13.00
1.09%
SNG
30.85
1.63%
SNP
0.37
0.96%
SIF1
2.15
0.47%
EL
10.20
0.99%
COTE
78.90
2.59%
SNN
9.58
1.05%
TEL
20.80
0.24%
ARHIVĂ ȘTIRI