Cu „amestecător” și felinare cu petrol. Primul vehicul înmatriculat în București, expus în holul central al Muzeului Național de Istorie a României

Pentru că prinţul George Valentin Bibescu dorea ca automobilul lui să fie primul înmatriculat, dar vehiculul lui Assan primise deja nr. 1, Prefectura Capitalei a găsit o soluţie de… compromis, înregistrând mașina prinţului cu numărul 0.

Chiar dacă multe mărci belgiene de automobile sunt asociate trecutului, pionieratul acestora în domeniu este incontestabil. F.N. Herstal este un automobil extrem de rar astăzi. Lipsește din cea mai mare colecție de automobile belgiene, deținută de Muzeul Auto World din Bruxelles.

Automobilul F. N. Herstal are o caroserie de tip faeton, cu două locuri.

Motorul este pus în funcțiune prin acționarea unei manivele care, introdusă printre spițele roții stânga față, se cuplează la arborele cotit. Aprinderea se realizează prin scânteie electrică furnizată de două magnetouri de joasă tensiune. Un rezervor de gazolină este plasat sub bancheta pasagerilor, combustibilul ajungând printr-o conductă într-un „amestecător” (precursorul carburatorului). Tot sub banchetă se află rezervorul de apă, iar răcirea este asigurată de un radiator de tip serpentină.

Pentru a putea circula noaptea, automobilul era dotat cu două felinare cu petrol.

Mai multe informații pe www.capodopere2019.ro

Uzina Herstal a fost distrusă în două rânduri, în ambele Războaie Mondiale, însă a contribuit substanțial la ceea ce astăzi istoricii numesc „Epoca de aur a automobilului belgian”.

FABRIQUE NATIONALE D’ARMES DE GUERRE Uzina din Herstal (în vecinătatea orașului Liege), aflată în activitate și astăzi, este specializată în producția de armament însă a produs, în prima jumătate a secolului trecut, biciclete și diferite modele de vehicule: automobile (1899 – 1935), motociclete (1902 – 1965), camioane (1930 – 1966) și troleibuze (1932 – 1955). Producția de automobile a început în Belgia în perioada de pionierat a acestei ramuri industriale. Primul automobil belgian a fost produs în 1894 de un atelier din Malines și a purtat marca „Vincke”.

Sursa datelor: Muzeul Național de Istorie a României