Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Criză cu ieşire la mare: cum au căzut băncile din Cipru, Islanda şi Spania

Ciprul speră să-şi salveze sistemul bancar, pilonul economiei sale, printr-un sacrificiu parţial al deponenţilor unei bănci aflate, practic, în faliment. Exerciţiul de salvare, care nu s-a terminat încă, a inclus şi proceduri de control al capitalurilor. Deşi situaţia din Cipru are profilul ei special, putem regăsi modelele de cădere, sau de salvare, în alte două ţări, Islanda şi Spania, unde sistemul financiar s-a blocat cu zgomot.

31 Martie 2013, 13:24 (actualizat 31 Martie 2013, 13:32) | Lidia Moise |
Coadă la bancomatele din Cipru / FOTO: greekreporter.com

Situaţia din Cipru rămâne complicată. Banca centrală a dat drumul operaţiunilor bancare urgente, cu bani puţini, dar a îngheţat grosul banilor şi a oprit transferurile în străinătate. Exerciţiul de recapitalizare a băncii salvate, Bank of Cyprus, nu a început încă, deoarece nu s-au stabilit, oficial, elementele cheie ale mecanismului. Nu se ştie cât din banii deponenţilor Laiki Bank, ale căror economii depăşesc 100.000 de euro, va fi transformat în acţiuni, cât se va pierde şi cât se va transfera în conturi, dacă va mai rămâne ceva. Surse guvernamentale citate de cotidianul Cyprus Mail sugerează că 35% din depozitele mari ar putea fi transformate în acţiuni la Bank of Cyprus, 22% vor fi îngheţate într-un depozit special, care nu va primi dobândă, şi care va putea fi utilizat tot pentru recapitalizare (deci riscă să se transforme în acţiuni), iar 40% din sume vor fi transferate într-un depozit căruia i se va calcula dobândă, dar din care, o vreme, nu se vor putea scoate bani.

Deocamdată totul este suspendat, deoarece un client mare al Laiki Bank a deschis o acţiune în justiţie împotriva operaţiunii.

Reacţia ciprioţilor pare calmă: oamenii au înţeles dimensiune dezastrului şi speră în limitarea acestuia. Totuşi, lumea se frământă din cauza nesiguranţei viitorului, a incertitudinii şi a limitelor revirimentului unei economii care a depins de sistemul său bancar, al cărui algoritm de creştere se dizolvă acum.

Criza din Cipru, cu toate particularităţile ei, nu este o surpriză pentru pieţele financiare şi nu are multe elemente de noutate. Ca şi Islanda, ţară care a intrat în faliment la o lună după prăbuşirea Lehman Brothers, Ciprul are un sistem bancar supradimensionat. Islanda avea bănci ale căror active erau de zece mai mari decât produsul său inten brut (PIB). Ciprul are un sistem bancar de opt ori mai mare decât economia sa. Înainte de criză, Islanda avea trei bănci mari, la fel cum avea şi Cipru, înainte de căderea Laiki Bank.

Asemănarea merge mai departe: conturile băncilor islandeze erau pline de banii străinilor, în particular britanici şi olandezi, tot aşa cum aproape jumătate din depozitele sistemului bancar cipriot aparţin cetăţenilor şi firmelor din alte ţări. Diferenţa o face atitudinea faţă de banii străinilor: în timp ce Islanda a întors spatele diviziilor sale britanice şi olandeze, lăsându-le să cadă, fără să se sinchisească de deponenţii ale căror depozite erau garantate până la limita de 100.000 de euro, Ciprul caută soluţii de salvare a unei părţi din banii deponenţilor săi din afara graniţelor. Cele două insule, una în nordul şi alta în sudul Europei, au afişat două modele diferite în lupta cu criza. Islanda s-a închis în faţa lumii, a riscat un conflict mocnit cu Marea Britanie şi Olanda şi a revenit la ocupaţiile de bază: pescuitul şi turismul. Ciprul vrea să rămână o platformă de afaceri pentru lumea întreagă şi nu-şi închipuie un viitor din pescuit sau turism.

Spre deosebire de ciprioţi, islandezii au investit masiv în vremurile bune în cercetare şi tehnologie şi au dezvoltat intensiv energia verde. Acum aceste investiţii dau roade: costul energiei este unul dintre cele mai joase din lume şi acesta este un avantaj care atrage acum investiţii în siderurgie. Dar viitorul Islandei nu este nici el foarte clar, din cauza controlului capitalurilor, fapt care paralizează practic investiţiile străine în ţară. Este un semnal de alarmă totuşi pentru ciprioţi, care arată că odată impus un control al capitalurilor, este greu de estimat când va fi ridicat.

Islanda îşi revine, cu bani captivi şi taxe

Islanda a prima victimă a crizei financiare, evident, după Lehman Brothers.

În octombrie 2008 sectorul său financiar s-a prăbuşit. Moneda sa naţională, coroana, şi-a pierdut într-o singură zi jumătate din valoare. În câteva luni, inflaţia a urcat spre 20%. Cele trei bănci islandeze care au provocat criza, prin afaceri riscante în Marea Britanie şi Olanda, au fost însă lăsate pradă falimentului. Au pierdut acţionarii băncilor, cei care investiseră în obligaţiunile emise de acestea şi deponenţii din Marea Britanie şi din Olanda. Statul n-a scos un ban pentru a le susţine: nici nu avea de unde, de vreme ce afacerile acestora erau de zece ori mai mari ca economia Islandei.

Falimentul băncilor islandeze le-a produs pagube de vreo 4 miliarde de euro deponenţilor britanici şi olandezi.

Când a devenit clar că Islanda nu are bani, atât guvernul din Londra, cât şi autorităţile din Haga au acoperit pierderile deponenţilor din ţările lor, până la nivelul garantat, de 100.000 de euro. Cele două guverne au dat apoi în judecată autorităţile islandeze, însă au pierdut într-o primă instanţă, semnal că guvernele nu sunt responsabile pentru afacerile externe păguboase ale băncilor lor.

Autorităţile islandeze au declanşat operaţiuni ample de stăvilire a crizei: au împrumutat bani de la FMI şi de la vecinii scandinavi, au tăiat cheltuielile şi au introdus un val de taxe noi pentru a mări încasările bugetului. Islanda a impus un control strict al mişcării capitalurilor, în încercarea de a-şi stabiliza moneda. Pentru a evita un colaps al sistemului său bancar, acum în mâinile statului, a restructurat creditele imobiliare. În ciuda zvonurilor că statul ar fi şters creditele ipotecare, în realitate, au fost renegociate acele contracte de împrumut în care creditul depăşea 110% din valoarea proprietăţii cu care era garantat, fiind tăiate practic datoriile peste această limită. Creditele în valută au fost recalculate în moneda locală. Cei cu venituri mici şi rate mari au primit subvenţii temporare de la stat. Islanda este o poveste de succes a FMI-ului: economia sa creşte, şomajul este extrem de mic, iar sistemul financiar s-a însănătoşit. Displina fiscală este desăvârşită, în ciuda poverii a aproximativ 100 de taxe noi.

Ţara nu e ferită de riscuri. Investitorii străini au depozite în coroane islandeze în valoare de 10% din PIB, bani captivi în mecanismul controlului capitalurilor, dar în ziua în care vor putea scoate banii din ţară, vor lua cu asalt piaţa valutară.

Spre deosebire de Islanda, unde criza a avut un parfum speculativ, în Cipru lucrurile s-au deteriorat şi din cauza prăbuşirii pieţei imobiliare, care a provocat pierderi mari prin creditele neperformante ale clienţilor implicaţi în circuitul afacerilor imobiliare: constructori, dezvoltatori şi cumpărători. Islandezii n-au avut această problemă.

Ţara unde criza imobiliară a făcut ravagii în sistemul bancar a fost Spania. În Spania, spre deosebire de Cipru, actorii principali ai crizei imobiliare au fost băncile de economii, instituţii regionale cu un profil mai degrabă public, fiind într-o mare măsură controlate de autorităţile locale din Spania. Şi Ciprul are un lot mare de cooperative de credit, dar acestea nu au o pondere puternică în sistemul său bancar.

Sistemul bancar spaniol a avut şansa unor bănci comerciale extrem de puternice, de altfel banca fanion Santander este una dintre cele mai mari din Europa, cu afaceri diversificate şi răspândite în tot globul. Aşa încât pierderile din criza europeană au fost compensate de câştiguri în ţările emergente, de pildă. Dar mecanismul de salvare a celei mai mari bănci de economii, Bankia, a folosit, la un moment dat, soluţia transformării unor depozite în acţiuni. Clienţii eu s-au trezit, peste noapte acţionari. Problemele nu s-au rezolvat şi banca a avut nevoie, şi are şi acum nevoie, de alţi bani, pentru a nu intra în faliment. Orice injecţie nouă de capital, orice majorare a acestuia diminuează constant deţinerile acţionarilor mici.

Spre deosebire de Cipru, Spania a avut, o vreme, capacitatea financiară de a susţine fluxul de bani către sistemul său financiar, deşi, în ultimă instanţă, a apelat la ajutorul Băncii Centrale Europene. Totuşi, evoluţia dificilă a Bankiei arată că viitorul Bank of Cyprus nu este lipsit de primejdii, chiar dacă acum se salvează din ghearele falimentului.

Spania a salvat băncile pe socoteala statului

Spania plăteşte de câţiva ani încoace preţul unei exuberanţe imobiliare fără precedent, acompaniată de o expansiune a creditării. Acum piaţa imobiliară a îngheţat: 700.000 de locuinţe sunt nevândute, potrivit unei estimări avansate de FMI. Şocul financiar din Spania nu a fost produs de marile sale bănci comerciale, care au rezistat în faţa crizei datorită capitalizării puternice, a afacerilor diversificate şi eficiente, ci de băncile sale regionale de economii.

Băncile de economii au pierdut pe toate planurile în criza imobiliară. Pe de o parte, au fost afectate de nivelul mare al creditelor neperformante, provocate de reculul general al economiei care a creat şomaj. Pe de altă parte, constructorii nu au putut returna creditele cu care şi-au finanţat proiectele imobiliare. În al treilea rând, băncile de economii au împrumutat ele însele sume imense din piaţa de capital pentru a finanţa dezvoltatorii. În 2008, an la care astăzi spaniolii se referă nostalgic spunând “cuando pensábamos que éramos ricos” (pe când credeam că suntem bogaţi), băncile de economii împrumutau din piaţa de capital 154,8 miliarde de euro, făcând din Spania a doua piaţă europeană a obligaţiunilor, după Marea Britanie.

Spania a trebuit să cheltuiască bani din puşculiţa publică atât pentru a-şi însănătoşi sistemul băncilor de economii, cât şi pentru a-şi ajuta regiunile, tarate de datorii. Economia Spaniei a intrat în criză cu un nivel relativ confortabil al datoriei publice, însă cu un deficit de cont curent mare, provocat de exuberanţa consumului, care stimula importurile. Statul a creat un fond de restructurare a băncilor de economii încă din vara lui 2009. Din banii acestui fond a finanţat o fuziunea băncilor de economii, încercând să creeze instituţii bancare mai solide financiar. În 2010 fondul a injectat peste 15 miliarde de euro în sistemul băncilor de economii.

În 2012 a preluat Bankia, o bancă de economii rezultată prin fuziunea Caja de Madrid cu alte şase bănci mai mici. Bankia fusese listată la Bursa din Madrid, aşa încât, atunci când statul a preluat-o, prin convertirea unui împrumut de 4,5 miliarde de euro în acţiuni, acţionarii săi au pierdut 70% din valoarea investiţiei iniţiale. Unii au înţeles că deponenţii ar fi pierdut banii, dar confuzia a fost creată de faptul că acţionarii băncii erau, în majoritate, clienţi ai ei. Pentru a fi salvată, Bankia avea nevoie de o injecţie de capital de 23,5 miliarde de euro.

Panica a declanşat o hemoragie a capitalurilor. La finalul anului trecut, Spania a cerut Băncii Centrale Europene un ajutor de 36,5 miliarde de euro, din care 18 miliarde vor ajunge la Bankia. Spania a intrat într-un program de austeritate severă, care, într-o primă fază, a contribuit la adâncirea recesiunii. Deşi finanţele ţării s-au deteriorat şi sunt puţine şanse să-şi respecte calendarul de reducere a deficitului, totuşi, costurile împrumuturilor au scăzut, iar reformele din piaţa muncii încep să dea roade.

Cipru: insula furtunii financiare perfecte

Cipru se zbate în aceste zile în mijlocul unei furtuni financiare perfecte: sistemul său bancar supraponderal s-a prăbuşit, iar finanţele statului sunt prea mici pentru a putea interveni salvator. Salvarea vine de la finanţatorii instituţionali: Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Banca Centrală Europeană. O injecţie de 10 miliarde de euro, esenţială pentru menţinerea ţării pe linia de plutire, depinde de capacitatea Ciprului de a-şi asuma un cost de 5,8 miliarde de euro. Un preţ enorm pentru finanţele secătuite ale statului cipriot. În ultimă instanţă plătesc cei care au pus banii în bănci: acţionari, investitori şi deponenţi. Un cost mare şi pentru economia Ciprului, prinsă, în ultimii ani în capcana recesiunii.

Criza a debutat timid, în 2009, cu prăbuşirea pieţei imobiliare cipriote, care depindea de cererea din Marea Britanie. Problemele economiei britanice şi devalorizarea lirei sterline faţă de euro au înăbuşit apetitul englezilor pentru cumpărarea de locuinţe în Cipru.

Statul cipriot a luptat cu această criză cu armele stimulentelor financiare: a consumat în 2009 cam 4% din PIB pentru a majora salariile, beneficiile sociale şi a injectat ceva bani în investiţii. Dar economia a alunecat în recesiune şi deficitul bugetar a depăşit 6% din PIB. Finanţele ţării s-au deteriorat rapid începând din toamna lui 2010, în parte din cauza declanşării fazei acute a crizei din Grecia, ţară în care băncile cipriote au plasat şi au pierdut mulţi bani.

Agenţiile de evaluare financiară au tăiat succesiv ratingul Ciprului, până la un nivel de alarmă. La mijlocul anului 2011, costurile împrumuturilor statului depăşeau 10%, iar accesul în pieţele internaţionale a fost închis. Între timp devenise clar că băncile sale sunt în pragul falimentului: agenţiile de rating le-au penalizat, iar acţiunile lor listate la Bursa cipriotă au scăzut dramatic.

Pentru a salva ce se mai poate, autorităţile cipriote au sacrificat cea de a doua bancă a ţării, Laiki Bank, mutând totuşi depozitele mai mici de 100.000 de euro în Bank of Cyprus. Guvernul a introdus controlul mişcării capitalului, limitând sever ieşirile de bani din ţară. O serie de măsuri suplimentare, menite să livreze guvernului cele 5,8 miliarde de euro necesare salvării economiei, sunt încă aşteptate cu emoţie de cei care au depozite bancare de peste 100.000 de euro. Când evaluările se vor termina, se va şti cât anume va tăia guvernul din valoarea acestor depozite.

Consecinţele economice ale măsurilor luate acum în Cipru depind de o mulţime de necunoscute, însă analiza unor situaţii similare poate lărgi orizontul de aşteptări. Se poate salva economia cipriotă prin capturarea banilor străinilor prin mecanismul controlului capitalurilor, aşa cum au făcut islandezii? Spre deosebire de islandezi, ciprioţii nu au motive de îngrijorare pentru a renunţa la controlul capitalurilor de îndată ce vor calma piaţa financiară, deoarece ei au moneda euro şi n-au de ce să se teamă de vreun atac speculativ care să le pună la podea o mică, dar vioaie monedă locală. Putem deci deduce că nu vor ţine banii captivi cinci ani de acum încolo.

Cât priveşte capacitatea Bank of Cyprus de a rezista într-o economie care nu-şi poate îmbunătăţi fundamentele, asta rămâne un mister, parţial desluşit de criza extinsă în timp a băncii spaniole de economii Bankia.

Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN ECONOMIE
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 26°C 27°C
IASI 25°C 25°C
CLUJ 20°C 20°C
CONSTANTA 24°C 25°C
CRAIOVA 24°C 25°C
BRASOV 20°C 21°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 22 Mai 2019, 08:43
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 21-05-2019
Deschidere: 8205.08
Maxim: 8222.39
Mimim: 8152.63
Variatie: -0.64%
BRD
10.86
2%
WINE
21.00
3.45%
TLV
2.12
0.47%
TGN
355.00
0.28%
SNP
0.38
0.26%
SNG
33.75
0.59%
FP
0.97
1.64%
SOCP
0.35
5.1%
SIF3
0.25
0.4%
DIGI
24.20
2.56%
ARHIVĂ ȘTIRI