Cristina Stamate a murit. Actrița avea 71 de ani. Arșinel: Era o camaradă și o prietenă extraordinară, își dădea sufletul pentru colegi

Cristina Stamate a fost internată de urgență, joi, la Spitalul Floreasca, după ce i s-a făcut rău. Asistenta care a ajuns la locuința actriței spune că era confuză, deshidratată și avea tensiunea mică. După ce i-au făcut mai multe investigații, medicii de la Spitalul Floreasca au decis să o interneze în secția de terapie intensivă. Cristina Stamate a avut, în trecut, probleme cardiace și un accident vascular cerebral.

Cristina Stamate s-a născut pe 8 februarie 1946, în Bucureşti.

După absolvirea Institutului, în anul 1967, a fost repartizată la Teatrul de stat din Arad, unde a debutat în spectacolele de revistă, bucurându-se de un succes remarcabil.

A revenit, însă, la București, la Teatrul de Revistă Constantin Tănase unde a jucat în foarte multe spectacole, printre care amintim: „Vivat Revista”, „Hohote in Herastrau”, „Comedie pe Titanic”, „Revista Revistelor”, „Vara nu-i ca iarna”, „Arca lui Nae şi Vasile”, „Bufonii regelui”, „Dai un ban, dar face”, „Idolii femeilor”, „Nimic despre papagali”, „Poftă bună lui Tănase”, „Te aştept diseară pe Lipscani”, „Ura… şi la gară” , „O seara la revista”, „Scandal in paradis”.

Actriţa a jucat şi în „Secretul lui Bachus”, un film de comedie din 1984, regizat de Geo Saizescu și în „Grăbeste-te încet”.

De asemenea, Cristina Stamate a jucat și în spectacole pentru Teatrul Național de Televiziune și pentru Teatrul Național Radiofonic.

Alexandru Arșinel, directorul teatrului de revistă Constantin Tănase, spune despre Cristina Stamate că era o camaradă și o prietenă extraordinară, își dădea sufletul pentru colegi. Un om deosebit și o parteneră deosebită.

„A dispărut o altă mare actriță a noastră, Cristina Stamate, care de vreun an și ceva suferă cumplit (…) Ne-a părăsit alergând să o prindă din urmă pe Stela. Două stele  ale revistei românești au dispărut așa într-o clipă.”

Actrița Carmen Tănase: „Este prea mult. Probabil că pe undeva greșim cu toții, nu suntem destul de empatici, destul de grijulii unii cu alții, avem prea multe treburi mărunte care ne depărtează unii de alții și vin momentele astea când îți dai seama că nu se mai poate face nimic, și când îți pare rău că ai fost prost și nu ai dat importanță lucrurilor esențiale din viață.”

Nuami Dinescu: „Au fost două fete bune (…)  M-a frapat întotdeauna afecțiunea și dragostea simplă, fără niciun fel de prefăcătorie pe care o aveau față de oamenii cu care se întâlneau, că erau colegi, că erau oameni de pe stradă. Stela se ducea la piață și încremenea acolo vorbind cu femeile, care o întrebau tot felul de lucruri. Cristina era veșnic cu zâmbetul pe buze, prietenoasă, voioasă.

Alexandru Nae: „Suntem devastați de durere, suntem împietriți de durere. Noi cei care jucam pe scena teatrului de revista, o aveam pe doamna cristina alături de noi, ca un om, un stâlp al teatrului, ca o artistă de mare forță, de mare inteligență, o artista care atunci când pășea pe scena aducea zâmbete, aducea bucurie. „