Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Cristian Chivu a pus ghetele în cui. ”Tată, sper că ești mândru de omul care am devenit”

Cristian Chivu a anunțat luni că renunță la activitatea de fotbalist profesionist, într-o postare pe Facebook, în limba engleză și română, în care le-a mulțumit tuturor celor care l-au ajutat de-a lungul timpului, dar mai ales tatălui său, care a decedat când fostul căpitan al naționalei avea 17 ani.

Chivu s-a operat în luna februarie, dar medicii i-au recomandat să se retragă din activitatea de fotbalist profesionist.

31 Martie 2014, 16:28 (actualizat 01 Aprilie 2014, 22:07) |
Chivu, încotro?
EMBED VIDEO LINK CU VIDEO
Embed:
Link:

VIDEO
Chivu s-a retras!
Ultimul meci jucat de Chivu pentru Internazionale a avut loc în 5 mai 2013, în campionat, în eșecul de la Napoli cu 3-1, când a fost integralist.

Acesta a cucerit cu Ajax Amsterdam, în 2002, titlul în Olanda, Cupa și Supercupa Olandei, cu AS Roma a câștigat Cupa Italiei (2007), iar cu Internazionale Milano și-a trecut în palmares Liga Campionilor (2010), CM al cluburilor (2010), titlul în Italia (2008-2010), Cupa Italiei (2010 și 2011) și Supercupa Italiei (2008, 2010).

Cristi Chivu a jucat de 69 de ori pentru naționala României, pentru care a înscris de trei ori: în 20 iunie 2000, la Charleroi, la Campionatul European, într-un meci cu Anglia (scor 3-2), în 7 septembrie 2002, la Sarajevo, într-un meci cu Bosnia-Herțegovina, în preliminariile Euro 2004 (scor 3-0), și în 31 martie 2004, la Glasgow, într-un joc amical contra Scoției (scor 2-1).

VIDEO
Chivu, încotro?
Ultima partidă pentru România a fost un meci amical jucat la Varșovia, împotriva Poloniei (scor 1-0), în 14 noiembrie 2009, la peste 10 ani de la debut, consemnat în 18 august 1999, la Limasol, într-o remiză contra Ciprului, scor 2-2.

Scrisoarea deschisă postată de Cristian Chivu luni:

”Sunt trist și fericit, râd și plâng totodată și mă încearcă un sentiment de satisfacție pe care nu-l pot descrie în cuvinte. Fotbalul mi-a oferit ceva ce îmi va servi toată viața. M-a învățat ce înseamnă pasiunea, ce reprezintă curajul, sacrificiul. Toate astea sunt o punte între visuri și realitate. Știu cine sunt, ce sunt, ce am făcut, cum am făcut și va pot spune că a fost o călătorie plină de provocări. O călătorie în care nu am renunțat la visuri, nu am abandonat lupta cu provocările pe care destinul mi le-a așternut în cale. Le-am înfruntat plin de convingere că voi voi reuși, că voi trece mai departe, că într-o zi îmi voi privi copiii și cu o îmbrățișare îmi vor mulțimii. Atât și nimic mai mult.

Mulțumesc părinților mei pentru educația pe care mi-au oferit-o. Acum 24 de ani am început o călătorie motivat de o persoană care mi-a fost model și sursă de inspirație. Ne-a părăsit 8 ani mai târziu și am crezut că pentru mine totul s-a terminat. Aveam 17 ani. A fost tatăl, antrenorul, prietenul și cel mai mare critic al meu.

Este prima persoană căreia vreau să-i mulțumesc pentru că în toți acești ani l-am simțit lângă mine mereu. Am încercat să fiu că el, să fiu demn, curajos, ambițios, corect așa cum m-a învățat. Înainte de a fi ceva, am încercat să fiu OM. Aș fi avut nevoie de tata mai mult decât cineva și-ar putea imagina, decât, probabil, s-a gândit el în scurtă noastră călătorie prin această lume.

Mulțumesc tuturor antrenorilor cu care am început, celor cu care am colaborat de-a lungul timpului și despre care pot spune că au fost o sursă de inspirație continuă pentru mine.

Mulțumesc cluburilor la care am activat pentru că au avut încredere în mine și pentru că mi-au oferit posibilitatea de a crește în țări și în orașe diferite învățând să devin o persoană mai bună. Mulțumesc tuturor suporterilor de la echipele la care am activat pentru că fără susținerea și fără pasiunea lor fără margini, succesele noastre nu ar fi fost posibile. Am respectat și onorat istoria și tradiția clubului pentru care activăm.

Mulțumesc staff-ului medical, doctori, fizioterapeuți, pentru sprijinul lor moral, pentru înțelegerea pe care au avut-o în ceea ce mă privește, pentru că m-au suportat, dat fiind faptul că am fost un record-man al accidentărilor. Dacă îmi permiteți și sper că mă înțelegeți, vreau să-i mulțumesc în special medicului și prietenului meu, Franco Combi. Fără el nu aveam onoarea de a scrie aceste rânduri.

Mulțumesc tuturor celor care nu apar în față, dar care au un rol important în bunul mers al unei echipe de fotbal, oameni apropiați, cu care interacționăm zi de zi, și care încercau să ne facă toate mofturile: magazioneri, bucătari și tot persoanlul de întreținere. Cu respect, admirație și în loc de “Bonjour” rămâne “Au revoir”.

Am cunoscut mulți fotbaliști în toți acești ani, le mulțumesc tuturor pentru respectul pe care mi l-au oferit și vreau să îi asigur că a fost o onoare pentru mine să le fiu coleg, partener de luptă și să împărțim înfrângerile și victoriile. Veți rămâne în inima mea pentru totdeauna. Vestiarul îmi va lipsi cel mai mult.

Nu în ultimul rând, vreau să-i mulțumesc soției mele, Adelina. A renunțat la visurile ei pentru a fi alături de mine, am crescut împreună printre străini și am depășit momente grele. Ea este cea care m-a susținut și înțeles în cele mai grele momente, mi-a oferit dragoste, liniște și familia la care am visat. Le mulțumesc fețelor mele, Anastasia și Natalia, care au avut grijă să nu fiu niciodată trist și să uit de orice supărare. Ele trei sunt mai presus de orice satisfacție profesională pe care am avut-o sau o voi avea în viață.

Am intrat în această lume tânăr, în liniște, visător și plin de ambiție și ies cu ceva fire albe, multe cicatrici și cu convingerea că inima mea e la locul ei chiar, dacă am pus-o de fiecare dată la dispoziția echipelor la care am jucat. Tată, sper că ești mândru de omul care am devenit. Este sfârșitul unei calatorii și începutul, pentru restul vieții mele!!!”

De asemenea, într-un interviu acordat site-ului oficial al clubului Internazionale Milano, Cristi Chivu a afirmat că acesta este un moment deosebit de emoționat pentru el, întrucât are ”o mie de lucruri de spus, foarte, foarte multe amintiri frumoase. Nu pot găsi adjectivele necesare pentru a descrie cei şapte ani petrecuţi aici. Vreau doar să vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut pentru mine. Când m-am accidentat la cap, am spus că nu mă voi opri. Chiar dacă mă opresc din cauza unei accidentări la deget, e ceva mai complicat decât o simplă accidentare la deget. Nu regret nimic, nu dau vina pe nimeni. Am suferit numeroase accidentări în carieră, dar acestea mi-au dat puterea să fiu mai bun şi să merg mai departe”.


Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN SPORT
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 2°C 3°C
IASI 1°C 0°C
CLUJ -1°C 1°C
CONSTANTA 4°C 8°C
CRAIOVA 3°C 1°C
BRASOV 1°C 2°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 18 Ianuarie 2019, 21:05
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 18-01-2019
Deschidere: 7184.84
Maxim: 7316.45
Mimim: 7184.84
Variatie: 0.23%
TLV
1.81
0%
BRD
11.00
0%
FP
0.85
1.66%
SNN
7.92
3.7%
SNG
28.55
0.53%
TGN
333.50
4.35%
SNP
0.31
1.78%
DIGI
25.20
2.57%
CMP
0.96
11.19%
SIF5
2.09
0%
ARHIVĂ ȘTIRI