Crima care a îngrozit România ridică semne de întrebare privind sistemul de îngrijire a bolnavilor psihic

Un bărbat de 53 de ani, cunoscut cu probleme psihice şi sub tratament de mai bine de 10 ani, şi-a omorât familia. A fost un gest ce a înspăimântat România.

Cei care l-au ţinut sub supraveghere spun că niciodată nu a dat niciun semn că ar fi avut un comportament violent. Dar bolnavul psihic – o victimă, poate deveni oricând din persecutat persecutor, spun specialiştii.

Victoria  Irimia, psihiatru: „Absolut imprevizbil. […] El a fost tot timpul monitorizat, cu tratament personal și sub supravegherea familiei.”

În cazul celor 5 crime din Argeș, anchetatorii vorbesc despre premeditare. Însă doar expertiza psihiatrică va stabili dacă autorul faptelor a avut sau nu discernământ. De rezultatele expertizei depinde decizia judecătorilor, atât în ceea ce privește condamnarea, cât și modul de executare a pedepsei.

Gabriel Diaconu, medic psihiatru: „Nu din cauza supravegherii medicale sau lipsei supravegherii medicale persoana a făcut pasajul la act, dar dacă vorbim de o ecologie a acestei crime, cu siguranţă lipsa unui sistem elastic care să includă psiholog, asistent social, a contribuit la stare de, hai să-i spune mizerie morală de la care s-a ajuns la așa ceva.”

Acum doi ani, 1,8% dintre toate diagnosticele puse la noi în ţară au fost ale unor pacienţi care suferă de boli psihice.

Victoria Irimia, psihiatru: „Nu se poate face psihiatrie fără asistență socială bine pusă la punct în care fiecare bolnav psihic, fără să fie periculos, să fie văzut și în mediul lui de viață.”

Ovidiu Alexinschi, medic psihiatru, Institutul de Psihiatrie Socola: „Nu mai există o viziune de ansamblu asupra traseului pacientului, nu ştie aproape nimeni dacă un pacient – unde se află, în ce stadiu, îşi mai ia, nu îşi mai ia tratamentul, cine îl urmăreşte, cine ţine legătura cu familia, nu există manager de caz pentru pacienţii cu tulburări psihice.”

Un pacient cu boală psihică ar trebui, potrivit recomandărilor, să fie văzut de medicul specialist între două şi patru ori pe an. Dacă este vorba despre un pacient care nu îşi ţine boala sub control ar trebui consultat chiar şi lunar. Iar o rudă, un aparţinător sau cel care are în grijă un bolnav psihic nu îşi poate da seama tot timpul dacă tratamentul funcţionează sau nu.

Gabriel Diaconu, psihiatru: „Este plauzibil să speculăm că sunt unii dintre ei care poate ajung  maxim de două ori pe an la medic, iar în restul timpului fie reteţa este reînnoită printr-un intermediar, fie prin medicul de familie.”

Radu Gănescu, preşedintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România: „Faptul că noi nu dorim să instituţionalizăm mai multe persoane, ci să îi lăsăm în sânul familiei e un avantaj, dar într-adevăr acele persoane au nevoie de sprijin.”

România are 70 de centre de sănătate mintală, însă cei din domeniu spun că ar fi nevoie de trei ori mai multe.