Copii care ucid. Psiholog: Un copil nu are repere morale. Preia moralitatea de la comportamentul părinților. Și ideea de moarte de asemenea

Violența capătă forme din ce în ce mai îngrijorătoare.

Săptămâna aceasta, un copil de 9 ani și-a înjunghiat mortal bunica pentru că nu l-a lăsat să se joace pe calculator.

Copilul a sunat apoi la 112 și a anunțat poliția despre cele întâmplate.

Sigur, nu poate ajunge la închisoare, dar va fi supus unei ample expertize psihiatrice.

Cunoscuții spun că băiatul ar avea tulburări de comportament cauzate de faptul că provine dintr-o familie dezorganizată.

Tatăl, divorțat, l-ar fi abuzat de mai multe ori.

Și în Iași, un copil de 12 ani a fost împuşcat în picior de un băiat de 17 ani, cu un pistol cu bile . Cei doi erau prieteni și incidentul a pornit de la un conflict spontan. Victima a fost externată și nu a suferit leziuni grave.

„Nu pentru că s-a uitat la jocurile pe calculator au devenit criminali sau au intenția de a împușca prietenul, ci este un fond. În general, fondul agresiv este generat de mediul familial. În familie se învață comportamentul și acolo copilul vede și, dacă modelul este unul agresiv, unul violent, va prelua acest comportament„, explică psihologul Keren Rosner.

De foarte multe ori, acești copii agresori au fost ei înșiși traumatizați. „Neputința de a reacționa l-a făcut să acumuleze foarte multă furie„,  potrivit mecanismului explicat de specialist.

„Noi, când vorbim de copii, idealizăm și avem impresia că un copil nu poate să fie furios, să fie nemulțumit, să facă anumite acte nepermise. Dar un copil până pe la 12 ani nu are repere morale și să înțeleagă ce înseamnă moralitatea. El preia moralitatea de la comportamentul părinților. Și ideea de moarte de asemenea„, atenționează Keren Rosner.

Neînțelegerea morții este adâncită de jocurile pe calculator.

„Asta este problema. Transcendența nu este existentă în jocurile pe care le frecventează copiii. Personajul care moare, peste 5 minute reapare și nu s-a întâmplat nimic cu el. Iar un copil care joacă frecvent și intră foarte prelungit în această lume virtuală face dinstinția între realitate și lumea virtuală foarte greu. Și are impresia că și în viața reală se pot întâmpla lucrurile pe care el le vede și le activează în jocurile pe care le joacă și cu care se simte foarte confortabil, îi face plăcere, preia roluri de acolo și încearcă să le pună în practică, se identifică cu anumite personaje și încearcă să fie identic cu acel model pe care el îl vede și îl admiră, bineînțeles”, mai subliniază psihologul și psihoterapeutul Keren Rosner.

„Un comportament agresiv, violent nu apare spontan. El are o evoluție. Apare, poate, la un moment dat și se amplifică. Părintele, bineînțeles, nu știe ce gândește și simte copilul, însă poate să observe comportamentul lui. Și comportamentul copilului spune despre el, despre ceea ce i se întâmplă, și despre ceea ce gândește și simte„, atrage atenția psihologul.

Intervenția integrală, în secțiunea VIDEO