COOLTURA Celebrul contratenor Philippe Jaroussky s-a întâlnit cu publicul la Festivalul Enescu

17 septembrie 2021, 19:33

Considerat un star în lumea contratenorilor, cu o carieră în spate de două decenii, Philippe Jaroussky a început în copilărie cu vioara și pianul. Revelația vocii sale deosebite a avut-o în clasa a VI-a, când a câștigat un concurs de cântat.

Și totuși, târziu, la 18 ani, a început studiul vocal serios. La 20 urca deja pe marile scene internaționale.

Spune că vocea cu care a pornit era una suplă, nu mare, și că repertoriul dificil pe care l-a abordat devreme, cel scris pentru castrați, a fost un exercițiu în sine.

Cântăm fără microfon. Vorbim despre o voce lirică. Ce e dificil e acest echilibru între proiectarea vocii pentru ca spectatorii s-o audă fără microfon şi păstrarea unei autenticităţi a sentimentului şi a textului. Iar lucrul ăsta e greu când eşti tânăr. Mi-amintesc când mi-am început cariera, m-au lansat destul de devreme în săli mari ca să fac recitaluri Vivaldi şi altele, pe marile scene din Europa. Şi eram foarte stresat la gândul că publicul nu m-aude bine, iar apoi, treptat, am găsit o formulă pentru ca şi atunci când cânt ceva foarte sofisticat, să-mi epurez exprimarea şi să găsesc o anume simplicitate„.

Vocea sa cristalină fascinează. Are fani înrăiți în toată lumea. Discurile în care interpretează muzica lui Vivaldi l-au făcut foarte popular, după care cântărețul și-a tot lărgit repertoriul și dincolo de baroc. Dar barocomania rămâne un fenomen și azi, crede el: „Cred că sunt două lucruri care plac în muzica barocă. E vorba de senzualitatea acestei muzici, hedonismul vocal, de exemplu. Liniile vocale sunt deosebit de frumoase, e un repertoriu care pune în evidenţă vocea. Iar apoi atrage şi ritmul. Muzica barocă are o forţă ritmică incredibilă, care se apropie, uneori, de repertoriile moderne„.

După concertul de la Ateneu, impresionat de entuziasmul publicului, Philippe Jaroussky a promis că va reveni și a treia oară la București, la următoare ediție a Festivalului Enescu.

„Când vezi programul festivalului Enescu, te ia un pic ameţeala. Nu e o flaterie să spun că e unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică clasică din lume. Când vedem numărul mare de concerte, înţelegem de ce se face o dată la doi ani, pentru că e dificil de organizat”, admite el.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite