COOLTURA | Directoarea Institutului Francez din România, Helene Roos, despre proiectele anului 2020

29 ianuarie 2020, 16:02

Mirela Nagâț, jurnalist TVR: Dna Roos, sunteţi şefa Institutului Francez din România. Vă mărturisesc că vedem Institutulpe scena culturală românească. Începeti 2020 cu eveniment deja tradiţional în Franta şi în lume, care se cheamă „Noaptea ideilor”.

Helene Roos, directoarea Institutullui Francez din România: „Noaptea ideilor” nu e o dezbatere de specalişti cu un public pasiv, care aşteaptă discursuri frumoase, ci se vrea, în primul rând, un dialog al cetăţenilor despre un subiect de actualitate. Iar anul acesta, tema „Nopţii ideilor” e „A fi viu”, cu un accent pe ecologie.

Am invitat un autor de bandă desenată, Christophe Bec, care va vorbi în calitate de artist care se exprima într-o artă specifică si accesibilă, am invitat o artistă plastică, Suzana Dan, şi pesonalităţi implicate în apărarea mediului inconjurator.  Vrem să avem multe reacţii din sală. Şi le-am propus şi unor dansatori să vină joi seara să ne arate viziunea lor despre a fi viu.

Mirela Nagâț: E, aşadar, primul eveniment dintr-o serie…

Helene Roos: Vor fi momente importante. Continuăm cu un apel pentru depunere de proiecte către tineri.

Pe 26 februarie, va veni directorul Teatrului Municipal din Paris, Emmanuel Demarcy-Mota, cu un proiect platformă pentru tinerii între 18-21 de ani, care au iniţiative, implicare civică şi vor să contribuie la viitorul Europei.

În martie celebrăm cei 50 de ani ai Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei.  Suntem în discuţii cu câţiva scriitori, pentru evenimente literare, şi ne gândim şi la spectacole în şcoli. Vom relua cu cântăreţul Keo seria Frenchmania, cu un concert la institut pe 19 martie. Apoi Keo va lucra cu un interpret popular în Franţa, poate mai puţin cunoscut în România, Kali. El va face un turneu în mai.

Iar între 1-12 aprilie avem Festivalul Filmului Francez, care anul acesta pune în evidenţă femeile, regizoarele, actriţele şi marile personaje feminine din cinema. Cât priveşte partea literară, continuăm să invităm autori francezi traduşi de editurile româneşti.

E un ciclu care se încheie, de obicei, toamna, cu alegerea Goncourt-ului românesc de către studenţi. Anul trecut a fost Santiago Amigorena cu romanul „Ghetoul interior”. Sperăm că autorul va veni la Bucureşti să prezideze alegerea premiului de anul acesta.

Mirela Nagâț: Ați făcut, iată, schema culturală a programului Institutului Francez. Mă gândesc acum şi la francofonie, care e o prioritate pentru dvs. Senzația e că în ultima vreme franceza a făcut un pas inapoi.

Helene Rose: E o impresie falsă. Eu sunt o persoană pragmatică, iar când mi s-a spus acelaşi lucru acum un an, cand am preluat conducerea Institutului Francez, am cerut să văd cifrele, care sunt importante, chiar dacă franceza nu mai ocupă primul loc, ca altădată. Şi poate că e mai bine să avem o diversitate lingvistică. E, de altfel, ceea ce promovează francofonia. Din 3 milioane de elevi români, mai mult de 1,2 milioane învaţă franceza. E ceva extraordinar.

Am mai avut posturi în Europa Centrală şi Orientală, dar această situaţie e unică, decurge din relaţia noastră specială cu România. Sunt foarte importanţi profesorii de franceză, cărora le aduc un omagiu, pentru că-şi fac meseria cu pasiune.  Îi sprijinim, anul trecut am dat 30 de burse pentru formarea lor în Franţa.

De asemenea sprijinim liceele bilingve din România, o adevărată comoară, sunt 23.  E extraordinar să-i văd pe copiii din aproape toată ţara cât sunt de implicaţi în învăţarea francezei.  Vedem această dinamică, inclusiv la nivel universitar. Am inventariat filierele francofone din România,  sunt 110, asta înseamnă secţii franceze în aproape toate universităţile româneşti.

Ne-am regândit politica de burse, ca să-i susţinem şi pe studenţii din secţiile francofone.

Mirela Nagâț: Sunteţi de doi ani în România. V-aţi instalat bine? Ce vă place, ce vă dispace aici?

Helene Rose: Ce e fantastic aici e că poţi să ai întâlniri, discuţii în franceză, e ceva ce mă uimeşte zi de zi.

Ce-mi place e şi această clădire.  Institutul Francez e un patrimoniu comun, a fost înfiinţat în 1936.  Mă emoţionează să văd la 8 dimineaţa, aici, copii sau adulţi la cursuri,  apoi vin pentru întâlniri sau la mediatecă,  iar seara văd oameni care ies de la sala noastră de cinema, Elvira Popescu.  Deci e o activitate variată, de dimineaţă până spre miezul nopţii, zilnic.

Mirela Nagâț: La sfârşit, aş vrea să ne uităm un pic prin cartea de aur, de onoare, a Institutului…

Helene Rose: Are o poveste specială, care nu e ştiută în întregime.  În anii 20, a fost cartea de onoarea a Casei francezilor, deci acum un secol.  Se deschide cu câteva semnături extraordinare  datând din 1926: regina Maria, Ferdinand şi viitorul rege Mihai.  Avansând, vedem în primii ani semnături de militari celebri: Joffre, Foch,Weygand, Berthelot,  de artişti şi diplomaţi.  Apoi povestea cărţii urmează istoria României. Ajungem la momentul de ruptură 1948.  Toti cei care participau la această aventură franceză extraordinară în România  semnează înainte de a pleca.

Marele mister e că acestă Carte a dispărut până în 1986, deşi Institutul isi reluase funcţionarea în 1970.  Continuă cu marii artişti care au venit la Bucureşti.

Iar aici vedem ultima semnatură,  e a ambasadoarei Franţei, Michele Ramis, în calitate de pianistă.

Anul trecut a susţinut un concert cu Dan Grigore. Care a semnat şi el pentru a doua oră.  Am lăsat şi programul concerului în cartea de aur a Institutului.

 

 

 

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite