COOLTURA | Cu ce problemele se confruntă dansul contemporan din România

Profesioniştii din domeniu au răspuns la chestionare, la interviuri, şi-a rezultat că instabilitatea, subfinanţarea şi lipsa de continuitate definesc dansul contemporan de la noi.

Din păcate, spune Cosmin Manolescu, dansul e o Cenuşăreasă a culturii vii, în România.

În cifre, situația dansului contemporan de la noi arată astfel.

O instituție dedicată, Centrul Național al Dansului, înființată de-abia în 2004, în subordinea Ministerului Culturii, peste 15 organizații și structuri de dans active și un număr de 100-120 de artiști arată studiul realizat de Raluca Iacob și Ștefania Ferchedau.

Studiul arată că artiștii ca să supraviațuiscă trebuie să fie mulți calificați, să se ocupe de tot, și de management și de promovarea spectacolelor.

Bugetul singurei instituții publice dedicate dansului contemporan a scăzut progresiv din 2009 până azi. Prin comparație, Centrul Național al Dansului primește doar 4 la sută din bugetul acordat, de pildă, Teatrului Național în 2019. Banii sunt și mai puțini de când centrul plătește chirie, pentru că sala Omnia care i-a fost alocată urmează să fie renovată.

Acum câțiva ani, Centrul Dansului finanța proiecte coregrafice, acum a ajuns să concureze el însuși pentru bani de la Administrația Fondului Cultural Național, cot la cot cu micile companii independente.

Am spune că o șansă pentru dansul contemporan ar fi banii europeni, doar că accesarea  lor e condiționată de co finanțare, iar Ministerul Culturii nu mai are un fond de susținere în acest sens.

Lipsesc și scenele. Ani buni spectacolele de dans contemporan au fost găzduite de teatre. Acum în București avem doar 2 spații dedicate excusiv dansului, unul public, și altul privat, Linotip.

Studiul arată că situația artiștililor de dans contemporan e una precară. Cei mai mulți dintre ei trăiesc cam cu 1500 de lei pe lună.