Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Claudiu Lucaci: Sunt un luptător. În timpul serviciului meu, capitularea nu este o opţiune

Am simțit că jurnalismul este chemarea mea în viață, încă de când eram un puști. În liceu, uram TVR pentru că mi-l băga cu de-a sila în viață pe Ceaușescu. Mi-am spus atunci că va veni vremea când voi putea face dreptate. Acum sunt atașat de această televiziune”, spune Claudiu Lucaci. Un interviu pentru Ştirile TVR Online, acordat de directorul care (şi acum) vrea să fie DJ.

15 Martie 2013, 12:12 (actualizat 04 Aprilie 2013, 14:30) | Mădălina Ionescu |
Claudiu Lucaci
Claudiu Lucaci
Telejurnal. Succes la Telejurnal
Alături de prezentatorii Telejurnalului de la ora 20, Ligia Munteanu şi Mihai Constantin
Înainte de emisie. Claudiu Lucaci
În studioul ştirilor. Claudiu Lucaci

Iulie 2012. Primeai responsabilitatea Ştirilor TVR. Ai mai avut-o, ca producător sau moderator. Dar vara trecută preluai...totul. A fost cum ţi-ai imaginat?

M-am “pregătit” pentru acest moment vreo șapte ani. În tot acest timp, am avut ocazia să cercetez aprofundat rezistența umană la impostură și ipocrizie. Am acumulat cunoaștere, experiență și multă înțelepciune. Toate mi-ar fi fost mai utile în alte domenii decât în mass-media, unde nu se pune mare preț pe moralitate, calitate și competență.

Regretul meu este că n-am fost lăsat să-mi dezvolt o carieră în diplomație. Dacă n-ar fi fost schimbarea de putere din 2005, astăzi nu vorbeai cu mine ca director de știri. Dar ce poți face când omul politic se comportă ca un stăpân?...  Nu te poți pune cu ambiția politicianului de cursă lungă! Când îi intră în cap ceva despre cineva, niciun regiment de susținători nu îi poate altera prejudecata.

M-am regăsit deseori în povestea lui Heinrich Harrer "Șapte ani în Tibet". Am pierdut șapte ani din viață ca să escaladez un munte și acum, după ce am ajuns aici, realizez că nu trăiești doar ca să supraviețuiești. Viața merită trăită pentru a te bucura de ceea ce faci. De aceea, tratez experiența prin care trec acum ca pe o încercare bazată pe pasiune și ambiție. Acum un an însă, dacă mă întrebai, mă simțeam inutil.

Când a fost mai greu? În prima săptămână sau la primele schimbări vizibile pe post? Ori cel mai greu e de mâine încolo?

Ambiția personală este cel mai puternic stimulent pentru performanță. Dacă n-ar fi o muncă dificilă și cu multe momente grele, aș crede că nu mai este nevoie de mine aici. La ce bun să pierd vremea și să mă strecor pe lângă pereți? N-aș suporta să fiu un mediocru simpatic. Pentru  mine fiecare zi este cea mai grea. Și toți din jurul meu știu că munca noastră pentru succes nu se termină niciodată. Cu cât îmi dau silința să găsesc soluții la provocări grele, cu atât cresc satisfacția și respectul meu pentru ceea ce fac.

Am fost educat să aduc valoare acolo unde sunt, și nu să distrug. Dar dacă voi descoperi că sunt mai mulți cei care trag în altă direcție sau nu sunt capabili să lupte pentru succes, sunt pregătit să-mi aleg un alt drum. Pe la noi există ideea preconcepută că accesul la o funcție este un dar care trebuie păstrat cu orice preț. Nu mă includ în această categorie de indivizi.  Cei din apropierea mea sunt preveniți că nu construiesc cazemate, terenuri minate și grupuri de partizani. Eu am o altă mentalitate, modelată după tipul de societate anglo-saxon: trebuie să-ți planifici cu mult timp înainte ce îți propui să faci în viață, dacă vrei să reușești.

(w300) Înainte d

Ai remarcat că oamenii personalizează momentele din cariera lor? „Pe vremea lui...era aşa”. Cum vrei să îşi amintească jurnaliştii TVR de „mandatul lui Lucaci”?

Cea mai mare curiozitate este să văd cum va arăta prima zi când nu voi mai fi director. Abia atunci oamenii vor înțelege diferențele. Știu că trăim într-o lume în care invidia este invers proporțională cu recunoștința. La începutul carierei mele de manager, la fiecare plecare din acel post eram trist și regretam despărțirea de oameni. Am realizat însă că numeroşi angajați suferă de pierderi subiective de memorie. Au capacitatea să-și amintească părțile bune ale relației cu șeful dacă obțin un beneficiu personal, dar amintirile devin vagi și confuze când nu le satisfaci dorințele. Recent am văzut un fost coleg cum îi mânjea cu noroi pe singurii oameni care l-au ajutat să iasă din mocirlă. După ce i-au fost satisfăcute poftele și a ajuns să ocupe o demnitate publică, s-a apucat să denigreze public activitatea lor. Așa că  prefer să n-am așteptări prea mari de la oameni. Îmi văd de drum și las pe fiecare să judece după mintea cu care l-a înzestrat Dumnezeu și educația primită de la părinți.

„Deși avem oameni de foarte bună calitate, am fost obligați să înghițim acuzații nemeritate și umilințe”

Ştii al câtelea director de ştiri eşti la TVR?

N-am numărat predecesorii. Sunt indiferent la statistici fără valoare. În trecut, eram contrariat când se asocia un număr activității pe care o aveam. Când am ajuns în diplomație, jurnaliștii îmi numărau anii, în funcție de simpatii; unii mă lăudau și remarcau că sunt cel mai tânăr șef de misiune, alții îmi dedicau articole ironice și mă comparau cu dinozaurii diplomației românești. Dar ca să nu evit răspunsul la întrebare, îi știu pe toți directorii de știri din TVR; numele lor și ce au făcut din 1990 încoace. I-am cunoscut personal. Unii m-au învățat meserie, așa cum a fost Paul Șoloc, altora le-am arătat ce înseamnă televiziune.

Care e miza? Cu cine se luptă Ştirile TVR?

Miza noastră nu mai este de mult să fim cei mai buni în audiențe. Am pierdut această luptă în 2005 și 2006. Dar eu cred că suntem capabili să revenim în grupul organizațiilor media valoroase și relevante pentru societatea românească. Sunt mereu tentat să spun că TVR a fost victima unui plan de vulnerabilizare la care au contribuit foarte multe entități, private și publice. Cea mai nefericită acțiune a fost asupra demnității și prestigiului profesioniștilor din TVR. Deși avem oameni de foarte bună calitate, am fost obligați să înghițim acuzații nemeritate și umilințe din partea multora.

Pe lângă concurența comercială, ne mai confruntăm cu agenții tot mai numeroși ai dictaturii mediocrității. Cu aceștia nu te poți lupta cinstit. Singura speranță este să vezi că, la un moment dat, publicul se va deștepta... În TVR, suntem o mână de oameni care ne dorim și trăim cu ideea că depinde de noi să fim o voce - un reper de echilibru - și o alternativă serioasă la ascensiunea de nestăvilit a vulgarității și superficialului. Și cum eu sunt un luptător, în timpul serviciului meu capitularea nu este o opțiune.

Echipă sau proceduri? Viitor sau prezent?

Fără echipă nu exiști; fără proceduri nu progresezi. Niciodată nu poți face performanță singur. Doar nu crede cineva că suntem o națiune de genii... Deși văd mulți care se comportă ca și cum ar fi. Prezentul este fundamentul, iar viitorul este turnul unei construcții trainice. Prefer să trăiesc cât mai mult în prezent. Dacă vreau să știu cum arată viitorul, pot oricând să mă uit la un film SF.

Ceea ce vrei să schimbi şi tot ce vrei să construieşti a venit şi din ce ştiai, de ani şi ani, de la colegii din redacţie? Adică ţi-ai spus că e momentul să împlineşti tot ce visai ca redactor şi ca producător?

Sunt atât de pragmatic, încât n-am timp să visez... Când am ajuns la Consulatul General din Los Angeles, munceam zilnic până la ora 20. După o lună, s-a răspândit vorba prin comunitatea românilor că sunt workaholic. Toți românii, inclusiv angajații, erau obișnuiți de predecesorii mei că la ora 16 se închide biroul... Întotdeauna știu ce trebuie să fac înainte să accept un job. Am o abilitate verificată în timp: intuiesc cu precizie foarte mare ce urmează să se întâmple și cum ajung într-un anumit punct. Lucrez permanent pe scenarii și teorii ale alegerii raționale. Din experiență personală pot spune că succesul se reduce la formarea unui flux pozitiv de energii din partea oamenilor care îți stau aproape. Cel mai greu este să-i convingi pe aceștia că știi ce vrei, că n-ai dubii când iei decizii grele. Niciodată nu am pus preț pe aceia care se îndoiesc de orice și îți cer soluții la problemele lor. Sunt și la noi mulți angajați care au fost obișnuiți să gândească așa. Miza mea este să-i fac pe aceștia să înțeleagă singuri că nu sunt asistați social și că sunt liberi să creeze.

În primele zile ale „mandatului” tău la şefia ştirilor, am remarcat o schimbare de decor. Imaginile de pe coridoare. Asta a făcut parte din arsenalul de semnale pe care ai vrut să îl dai? Eşti specialist atestat, cu doctorat, în comunicare, deci ai ştiut unde „să umbli”.

Dedic mult timp motivării personale a colaboratorilor. Unii ar putea crede că sunt un susținător fervent al coaching-ului sau tehnicilor NLP (programare neuro-lingvistică - n.r.). Acord o atenție specială fiecăruia atunci când îmi solicită implicarea. Știu că liderul trebuie să fie acela care oferă mereu exemple inspiraționale. M-am gândit să construim un Hall of Fame al Știrilor TVR, dar mai avem nevoie de ceva timp pentru finalizarea proiectului.

(w460) Alături d

„Jurnalist te naști”

Până să ajungi „să faci ştirile”, ce te fascina mai mult? Radioul, televizorul, revistele? Mă refer la perioada când erai simplu consumator media, înainte de a intra prima oară într-o redacţie.

M-a fascinat întotdeauna comunicarea, în toate formele ei. În 1984 mi-am dorit să ajung jurnalist, dar am fost prevenit că nu am nicio șansă să practic această profesie (din motive de dosar). Însă imediat cum a căzut regimul comunist, m-am angajat în presa scrisă. Îi sunt recunoscător pentru asta unui jurnalist adevărat - Radu Bogdan. Am vrut să fiu DJ și,  în 1990, puneam muzică la radio. O făceam din plăcere, fără să câștig vreun ban. Mi-am propus să trăiesc în America și asta s-a întâmplat. În 2005, am vrut să emigrez din cauza șicanelor la care am fost supus de slugile politicienilor. Am decis să rămân și să îmi continui lupta. Pe care am câștigat-o. Mai sunt şi alte victorii personale. Însă satisfacția supremă va fi atunci când voi putea trăi departe de mercantilismul feroce al naturii umane. Peste cinci ani am dreptul legal să cer pensionarea... Până atunci, intenționez să acumulez și să construiesc...

În liceu ascultam Europa Liberă și Radio Kuweit. Genul muzical preferat - R&B. Azi sunt la curent cu tot ce apare în cluburile din America în materie de muzica dance. Ca să înțelegi pasiunea mea pentru muzică, imaginează-ți o bibliotecă de CD-uri de valoarea unei limuzine. (blogul personal al lui Claudiu Lucaci susţine această mărturisire – n.r.) Dacă aș avea resurse materiale, plăcerea mea este să administrez un club sau un restaurant.

(w400) În studioBanala, dar necesara întrebare „Cum ai ajuns să fii jurnalist la TVR?”

Jurnalist te naști. Redacția este mediul în care te educi și evoluezi profesional. Bunicul meu a lucrat la “Universul” interbelic. Am simțit că jurnalismul este chemarea mea în viață, încă de când eram un puști. În liceu, uram TVR, pentru că mi-l băga cu de-a sila în fiecare zi, în viața mea, pe Ceaușescu. Mi-am spus atunci că va veni vremea când voi putea face dreptate. Acum sunt atașat de această televiziune.

„Regret că nu am continuat meseria de diplomat”

Prin sângele tău curge deci veritabilă cerneală tipografică, dacă îmi spui de bunicul de la „Universul”. Cum crezi că te-ar vedea în postura pe care o ai acum? Şi, mai ales, peste câteva decenii, când un nepot al tău va spune „bunicul meu a condus ştirile TVR”, va mai fi loc de regretul că nu ai avut o carieră mai lungă în diplomaţie?

Adevărul este că sunt departe de imaginea pe care mi-o proiectează interesat adversarii mei. Acum câțiva ani, cineva mi-a spus că toată lumea se ferește de mine pe motiv că sunt periculos. Inițial, am crezut că este o figură de stil. Cu timpul, căutând un sens concret, am înțeles că pericolul vine din libertatea minții mele. "Gândeşti prea mult!" îmi spun apropiații. "Eşti prea corect!" îmi spun cei care profită de slăbiciunile sistemului. "Ești prea încăpățânat!" îmi spun cei care fac zilnic compromisuri. Toate acestea mă caracterizează și vor rămâne după mine. Iar adevărul va fi cel din cărțile mele și din relatările celor care m-au cunoscut în realitate, și nu din auzite.

La apariția cărții ”Programarea Binelui”, mulți dintre cei care nu mă cunoșteau personal îmi transmiteau dorința lor de a intra în contact cu mine. Se simțeau vinovați pentru încuviințarea tacită a imaginii mizerabile create de tot felul de persoane fără caracter. Admit că am refuzat conștient să mă apăr de detractori folosind armele PR-ului. Știu care este puterea influențării minții. Dar eu nu mă consider o vedetă care are nevoie de creșterea artificială a notorietății. Prefer să fiu văzut ca un profesionist. Chiar dacă prin atitudinea asta pierd. Vreau să fiu mulțumit de mine așa cum sunt. M-am obișnuit cu ideea că oamenii buni plătesc pentru greșelile celor răi....

(w380) TelejurnalNu te întreb care e ultima carte citită. Te întreb care e ultima carte scrisă.

O carte care putea avea o soartă mai bună: "Programarea binelui". Nu aș vrea să spun mai multe despre ea, fiindcă n-aș sti cum să le ofer celor care pot deveni interesați un volum în plus . Dar mi-aș dori să am timp pentru următoarea. Pe care o voi scrie, cu siguranță, după ce voi părăsi viața publică.

Rezum visele unui director de ştiri: pensionar în Los Angeles, unde să pună muzică non stop într-un bar, cu mai multe cărţi publicate. În momentul acela, ai mai avea loc de vreun regret?

Te apropii de scenariul perfect. Trebuie să mă crezi pe cuvânt. Regret că nu am continuat meseria de diplomat. Mi-am evaluat celelalte opțiuni și toate îmi par mai puțin profitabile. Aș putea fi un bun politician, dar aș ajunge să mă urăsc prea mult la bătrânețe. Aș putea fi un bun jurnalist, dar aș sfârși singur, fără prieteni și cu mulți dușmani. Dacă tot este să dispar, măcar să fie așa cum îmi doresc.

Iar barul s-ar numi....

Nu știi? Cele mai inspirate titluri și denumiri le pui la sfârșit.

Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 26°C 23°C
IASI 27°C 22°C
CLUJ 25°C 15°C
CONSTANTA 16°C 19°C
CRAIOVA 26°C 22°C
BRASOV 24°C 16°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 26 Aprilie 2019, 19:42
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 25-04-2019
Deschidere: 8370.14
Maxim: 8432.09
Mimim: 8367.27
Variatie: 0.55%
TLV
2.15
0.23%
BRD
13.66
0.44%
FP
0.97
0.83%
SNG
34.00
1.33%
SNP
0.38
0.13%
TGN
352.50
0.71%
M
29.70
3.81%
EL
10.85
1.86%
SNN
10.36
0.19%
TRP
0.25
1.64%
ARHIVĂ ȘTIRI