Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.
DESTINAŢII DE VACANŢĂ

Cinque Terre, un paradis departe de mersul nebun al lumii

Cinci Pământuri sau cinci oraşe mici şi colorate cocoţate spectaculos pe pantele stâncoase ale Rivierei Ligurice care coboară abrupt spre mare. Între ele, cărări vechi de secole şerpuiesc printre vii, livezi de măslini şi păduri de castani. Seamănă cu paradisul, dar sunt destinaţii turistice populare ale Italiei pentru cei care vor să scape de viaţa agitată, caută privelişti spectaculoase şi plimbări în aer curat, o atmosferă liniştită şi oameni prietenoşi.

04 Iunie 2015, 11:52 (actualizat 04 Iunie 2015, 15:18) | documentar de Liliana Teică |
Tichet de vacanță
EMBED VIDEO LINK CU VIDEO
Embed:
Link:
 |  GALERIE FOTO

Întinse pe 18 km de stânci crestate, între Levanto şi La Spezia, mult timp au fost accesibile doar de pe mare, iar pe uscat, cu măgăruşul, pe cărările care porneau din Via Roma şi legau unul de altul micile sate de pescari. Acum, frumuseţea şi atmosfera idilică au făcut din Cinque Terre o destinaţie turistică populară şi în toate cele cinci mici oraşe se poate ajunge cu maşina sau cel mai bine cu trenul, din Florenţa, Pisa sau Genova, unde sunt cele mai apropiate aeroporturi.

(w380) Harta Cinq

Mare parte dintre turişti preferă să vină cu trenul pe linia Genova – La Spezia, căci accesul maşinilor în Cinque Terre este foarte dificil, străzile sunt foarte înguste şi sunt puţine locuri de parcare.

Din martie până în noiembrie, se poate ajunge şi pe mare, sunt nave care plecă din Portovenere şi ajung în Riomaggiore, Manarola, Vernazza şi Monterosso, iar biletele pot fi cumpărate şi după îmbarcare.

Parcul Naţional Cinque Terre

Are 1700 de hectare, este cel mai mic parc naţional din Italia, dar cel mai dens populat. Doar 5 mii de locuitori  trăiesc în Riomaggiore, un orăşel aproape muncitoresc, în pitorescul Manarola, în Corniglia cea cocoţată pe un deal, în spectaculoasa Vernazza sau în Monterosso al Mare, orăselul cel mai apropiat de mare.

Cinque Terre a devenit parc naţional în 1999, iar acest statut a protejat zona şi a salvat-o de la distrugere. Localnicii beneficiază de servicii sociale gratuite şi a fost înfiinţată o asociaţie de tip cooperatist a fermierilor, pentru a îmbunătăţi recoltele de struguri, măsline şi lamâi sau de busuioc, usturoi şi muguri de pin, din care se prepară gustosului sos pesto, iar mulţi dintre locuitori au acum şi camere de închiriat sau mici restaurante. Maşinile şi motocicletele nu sunt permise în sate, iar autoritatile închid de multe ori temporar căile de acces şi aleile atunci când numărul de vizitatori este prea mare.

(w620) Cinque Ter

Micile orăşele pitoreşti datează din perioada medievală, fiind aproape toate construite pe locul unor foste aşezări romane, şi au o istorie care se asemănă. Au aparţinut unor mari familii feudale şi din 1276 au intrat sub stăpânirea puternicei Republici Maritime Genova. Cinque Terre au stat mult timp departe de lumea modernă, până la construirea primei căi ferate, în 1870, şi au reuşit să-şi păstreze aerul patriarhal, deşi atmosfera autentică s-a cam disipat. Şi acum sunt legate de o linie de cale ferată, se află la doar 5-10 minute  unul de altul, iar majoritatea distanţei dintre ele este străbătută prin tuneluri.

(w400) Strada din

Se aseamănă mult între ele, au străduţe înguste şi piaţete pavate cu piatră de râu, vile cu arhitectură romanescă cu faţade pastelate decolorate de timp, biserici şi mănăstiri, castele şi fortificaţii din Evul Mediu, iar locuitorii sunt încă pescari şi agricultori, deşi se ocupă în ultimii ani şi cu turismul. Zona s-a dezvoltat ca destinaţie turistică şi îi atrage şi pe cei care vin cu rucsacul în spate, sunt mai multe pensiuni familiale decât hoteluri scumpe, iar costurile nu sunt mari.

Pe lângă micile oraşe, unicitatea zonei Cinque Terre constă în felul în care au fost tăiate, cioplite şi fasonate stâncile abrupte pentru a face loc unui sistem complicat de ciàn, câmpuri pentru agricultură şi grădini, în decursul a peste un mileniu de existenţă. Atât de bine sunt încă marcate contururile celor zece mii de km de ziduri mici, numite de localnici muretti, încât au fost comparate cu Marele Zid chinezesc, ca scop şi întindere.

(w400) Terase în

Pentru acest surprinzător peisaj amenajat de mâna omului, Cinque Terre a fost inclus în 1997 de UNESCO în lista siturilor Patrimoniului Umanităţii, in patrimoniu fiind inclusă şi o zonă maritimă protejată.

Vara, temperaturile nu sunt la fel de ridicate ca în zonele de coastă mai sudice ale Italiei, dar plouă mai mult şi atunci rutele de plimbare pot fi spălate de ape. De exemplu, în octombrie 2011, în urma unor ploi masive, torentele au acoperit cu metri de noroi străduţele şi clădirile istorice din Cinque Terre şi au omorât mai câţiva oameni, şi deşi acum totul este curăţat şi refăcut, pentru a face o lungă plimbare pe Sentiero Azzurro, turiştii sunt sfătuiţi să se asigure de starea rutei, înainte de a porni la drum.

(w400) Sentiero A

Cinque Terre este faimos pentru rutele de hiking care leagă cele cinci oraşe, cu privelişti spectaculoase asupra mării albastre şi a micilor aşezări pline de culoare, care sunt o mare atracţie pentru pasionaţii de drumeţii. Totuşi, turiştii sunt sfătuiţi să ţină seama că în plin sezon, între mai şi septembrie, cărările sunt aglomerate şi pentru că sunt foarte înguste şi se află chiar pe marginea abruptă, cei care au teamă de înălţime, trebuie să fie atenţi sau chiar să renunţe la drum. Au în schimb, Via dell’Amore, pavată şi mult mai lată, între Manarola şi Riomaggiore,  Ruta Albastră sau Ruta Înaltă, şi se poate călători între localităţi şi cu trenul, cu autobuzul sau cu barca. Cinque Terre este şi parc litoral, cu mici golfuri cu ape clare şi albastre, parte a unei zone maritime protejate.

Ca şi în intreaga Italie, zona abundă de specialităţi locale garnisite cu pesto, focaccia, vinuri şi alte băuturi bune. Sciacchetrà este vinul alb şi dulce local, din strugurii Bosco, Albarola şi Vermentino culeşi toamna târziu, care merge foarte bine cu  pesto garnisit cu busuioc local şi ulei din măslinele cultivate aici. Peştele proaspăt pescuit şi gătit cu lămâi culese de pe versanţii din Cinque Terre, este de asemenea de neratat.

De la Riomaggiore la Monterosso al Mare

Este un drum de doar 10 km. Din gara din Riomaggiore, cel mai sudic dintre cele cinci oraşe, se deschide un tunel care împarte oraşul în doua şi duce chiar în centru.

(w620) Riomaggior

Riomaggiore a fost fondat în secolul VII de un grup de refugiaţi greci din Bizanţ pe deal şi s-a extins apoi spre coastă sub guvernarea mai multor mari familii feudale până în 1276 când a intrat sub dominaţia Republicii Genova. Prin 1260, marchizul Turcotti a început ridicarea Castelului, ca fortăreaţă împotriva invaziilor barbarilor. Casele au fost construite de-a lungul şi pe versanţii  văii râului  Maggiore, spre mare este cartierul pescarilor, iar spre munte cel al fermierilor, şi mare parte din ele  păstrază şi astăzi în forma lor originală. Au două intrări, una la nivelul străzii de jos şi alta spre strada de sus.

(w400) Via dellâ€

S-a păstrat de asemenea şi Biserica Sfântului Ioan Botezătorul, ridicată între 1340-1343 în stil Romanesc timpuriu, iar din secolul XV Oratoriul Bisericii Asunta şi tot de atunci graţioasa Capela a Sfântului Rocco, ridicată după marea epidemie de ciumă.

Via dell’Amore, drumul construit în anul 1900, odată cu modernizarea căii ferate care leagă Genova de La Spezia, duce la Manarola, o adevărată bijuterie urbană. Orăşelul este cel mai vechi din Cinque Terre, a fost ridicat prin secolul XII, pe locul unei vechi aşezări romane, guvernat de familiile şi a familiile Carpena şi Fieschi  până în 1276, când a fost şi el subordonat Genovei. De secole, localnicii se ocupă de pescuit şi viticultură, vinul local fiind cunoscutul Sciacchetrà.

(w620) Mararola C

Casele sunt grupate pe vârful unei stânci, unele dintre ele au incorporat ruinele vechilor fortificaţii,  şi pe valea micului râu Grippo, iar clădirile istorice, concentrate într-o mică piată situată la înălţime, Biserica San Lorenzo cu faţadă gotică datează din 1338, iar în interiorul splendid decorat în stil baroc este un tripric de mare valoare. Orăşelul a devenit cunoscut prin evenimentul Pesepe di Manarola, organizat an de an din decembrie şi până la sfârşitul lunii ianuarie, unic în lume prin amploare, dedicat Crăciunului şi care reproduce scene ale Nativităţii.

(w620) Corniglia

După plimbarea prin oraş se poate pleca spre cel mai mic dintre cele cinci oraşe, Corniglia. Numele aşezării are origini care se regăsesc în Gens Cornelia, familia romană căreia i-a aparţinut.În Evul Mediu a fost reşedinţa familiilor Carpena, Luni şi Fieschi şi apoi a aparţiunut, ca şi celelalte Cinque Terre, Republicii Genova. Corniglia nu are ieşire la mare, iar din staţia de tren trebuie urcate cele 382 de trepte ale Lardarina, o scară săpăta în stâncă care te duce în centrul micului oraş situat pe o stâncă înaltă de 100 de metri.

(w400) Scara dinMerită să-i faceţi o vizită pentru priveliştile care se deschid de aici, ca şi pentru atmosfera plină de farmec a străduţelor înguste. Merită văzute şi Biserica San Pietro, construită în splendidul stil lugurian gotic în 1334 peste o veche capelă,  monumentul Oratorio dei Disciplinati di Santa Caterina sau ruinele castelului şi fortificaţiilor geneoveze, incorporate acum în cimitirul de lângă mare, nu departe de plajele Spiaggione şi Guvano.

Micul sat de pescari Vernazza este preferatul turişilor care vin la Cinque Terre, fiind considerat printre cele mai frumoase din Italia.

Se poate ajunge aici pe mare, cu autobuzul sau în doar 20 de minute pe jos, urmând Sentiero Azzurro, cărarea care pleacă din parcul din Corniglia.

(w620) Veranazza

Nici o maşina nu poate intra în oraşelul de doar 600 de locuitori care îşi protejează liniştea de agitaţia modernă. Şi istoria sa începe în epoca romană, dar locuitorii, din motive de securitate, s-au aşezat nu pe ţărm, ci pe înâlţimile Reggio. În Evul Mediu a fost aici un important port, condus pe rând de familiile Da Passano, Ponzò şi Fieschi şi apoi de genovezi, iar importanţa sa în istoria Liguriei se vede din întregul aranjamentul urban.

(w400) Aleile dinFortificaţiile castelului medieval Doria şi turnul Belforte au fost construite  pentru a apăra satul de piraţi, iar clădirile au fie forma unui turn şi au fost ridicate pe înălţimi pentru a putea supraveghea mai bine marea, fie au o arhitectură mai rafinată, cu loggii, porticuri sau portaluri frumos decorate, şi arată bogăţia familiilor care au locuit aici.

Biserica Santa Margherita d'Antiochia, veche de şapte secole şi Mănăstirea Franciscană din secolul XVII completează atmosfera istorică. Piaţeta pavata cu piatră de râu din faţa bisericii este locul preferat de întâlnire al localnicilor şi turiştilor, iar alte locuri plăcute pentru odihnă sunt micile plaje cu nisip alb sau stâncile mari de pe ţărm, dar şi restaurantele din port cu vedere spre mare. Satul este înconjurat de dealuri abrupte pe terasele cărora se cultivă viţă de vie şi măslini, din care se spune că se fabrică cel mai bun ulei din Italia.

(w620) Monteroso

La Monterosso, cel mai mare şi mai vechi orăşel, se ajunge urmând Cărarea Albastră sau cu trenul la staţia aflată chiar pe plajă, cea mai mare din Cinque Terre. Şi aici au fost aşezări romane, dar satul a fost fondat în anul 643, când locuitorii  de pe dealurile din împrejurimi au coborât spre coastă, pentru a scăpa de invadatorii barbari.

(w400) Panorama d

Biserica datează din 1244 are trei nave şi un turn înalt de piatră verde, unde altădată stăteau de strajă santinelele, Capela barocă Mortis et Orationis are şi ea aproape cinci secole şi păstrează încă mobilierul original, iar Mănăstirea Capucinilor de pe dealul San Cristoforo adăposteşte o pictură atribuită pictorului flamand Antoon van Dyck lui Van Dick şi alte opere ale artiţtilor italieni Luca Cambiaso şi Bernardo Castelloor.

Tot pe deal sunt şi ruinele vechiului castru medieval care a stat în calea asaltului sarazinilor din 1545 când casele din Monterosso au fost incendiate, iar femiile şi copii, răpiţi. Sistemul defensiv medieval era completat de mănăstirea San Antonio di Mesco ca post de pază, de cele trei porţi ale oraşului şi de 13 turnuri. Mănăstirea este acum în ruine, iar dintre turnuri doar trei mai există, turnul Aurora, ridicat în secolul XVI fiind acum reşedinţă particulară.

(w400) Statuia luLa capătul plajei Fegina, este Gigantul sau Neptun, înalt de 14 metri, o parte a unei statui turnate în beton în 1910, o lucrere impresionantă care aparţine lui Arrigo Minerbi.

Statuia îl reprezintă pe zeul Neptun care poartă în spate o scoică uriaşă, altădată folosit ca ring de dans.  În timpul celui de al Doilea Război Mondial, statuia a fost parţial distrusă de bombardamente odată cu reşedinta familiei Pàstine cărora le aparţinea, iar apoi a fost afectată şi de o mare furtună în 1966. A fost parţial restaurată, în urmă cu mai mulţi ani.

 

ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN VACANŢĂ
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 19°C 17°C
IASI 16°C 11°C
CLUJ 15°C 9°C
CONSTANTA 18°C 17°C
CRAIOVA 19°C 16°C
BRASOV 14°C 12°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 23 Octombrie 2018, 00:50
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 22-10-2018
Deschidere: 8600.27
Maxim: 8636.95
Mimim: 8584.29
Variatie: 0.18%
SNP
0.39
0.38%
FP
0.94
0.21%
TLV
2.35
0.64%
EL
10.80
0.56%
M
27.10
1.11%
BRD
13.22
0.61%
DIGI
30.00
2.03%
SNG
34.60
0.14%
SIF4
0.61
0.65%
SIF5
2.15
0.23%
ARHIVĂ ȘTIRI