Cine a aruncat în aer gazoductele Nord Stream? The Economist: Mult zgomot, dar fără dovezi concrete

Scurgeril din gazoductele Nord Stream 1 şi 2
Scurgeril din gazoductele Nord Stream 1 şi 2
13 martie 2023, 06:35

În septembrie anul trecut, când exploziile au avariat Nord Stream 1 și 2, două gazoducte submarine care legau Rusia de Germania, dovezile privind existența unui vinovat au fost puține. Unele guverne europene au suspectat Rusia. Președintele Vladimir Putin amenințase că va întrerupe aprovizionarea cu energie către Europa, ca răzbunare pentru sancțiunile impuse de UE pentru invazia Rusiei în Ucraina. Rusia, pe de altă parte, a dat vina pe America și pe Marea Britanie. Șase luni mai târziu, oficialii americani de informații, precum și organizațiile de presă germane și britanice, au sugerat posibila implicare a unui grup pro-ucrainean neidentificat, neafiliat guvernului. Așadar, cine-a făcut-o și de ce?

În dimineața zilei de 26 septembrie, echipamentele de monitorizare daneze au detectat un eveniment seismic echivalent cu 500 kg de TNT (aproximativ cât o mașină-capcană), la sud-est de insula Bornholm. Cam în același timp, a fost înregistrată o scădere a presiunii în Nord Stream 2, în zona sudică a celor două gazoducte paralele destinate transportului de gaz rusesc pe sub Marea Baltică. La suprafață a fost apoi detectată o coloană de bule de metan. Șaptesprezece ore mai târziu, a fost detectată o altă scurgere, spre nord-est. Exploziile au provocat mai multe găuri în învelișurile de oțel și beton ale celor două „șiruri” care cuprind Nord Stream 1 și ale unuia dintre cele două șiruri Nord Stream 2.

Niciuna dintre aceste conducte, ambele operate de compania de gaz de stat a Rusiei, Gazprom, nu livra gaze în acel moment. Nord Stream 2 a fost finalizat în 2021, dar nu începuse să funcționeze atunci când Germania a suspendat proiectul în ajunul invaziei Rusiei în Ucraina. Rusia încetase să mai pompeze gaz prin Nord Stream 1 cu o lună înainte de explozii, aparent pe motiv de mentenanță.

Unii oficiali europeni au crezut inițial că atacul ar fi putut fi organizat de Rusia, care la acea vreme își intensifica războiul în Ucraina și lupta sa energetică cu Europa. Flota sa baltică, care ar putea desfășura scafandri sau mini-submarine, are sediul în Kaliningrad, la 300 km de ținte. Atacul a avut loc cu o zi înainte ca Polonia să finalizeze o nouă conductă pentru a importa gaz norvegian prin Danemarca, menită să-i reducă îndelungata dependență de Rusia. Pe 12 octombrie, la două săptămâni după atac, Putin a avertizat că infrastructura energetică a lumii este „în pericol”.

Rusia, între timp, a acuzat America. Președintele Joe Biden avertizase, în repetate rânduri, că o invazie rusă în Ucraina ar „pune capăt” Nord Stream 2, căruia America i s-a opus de mult timp. În februarie anul acesta, Seymour Hersh, un jurnalist de investigație american, a susținut, pe baza unei singure surse anonime, că scafandrii marinei americane au instalat explozibili pe conducte. Oficialii americani au negat afirmația. Iar povestea lui Hersh era, de fapt, plină de erori factuale și de logică.

Niciuna dintre țări nu pare să aibă un motiv clar pentru atacuri. Prin deteriorarea propriei infrastructuri, Rusia s-ar priva de influența viitoare asupra Europei, care e „înfometată” de energie. Un atac american ar risca să antagonizeze aliații europeni, în special Germania. Iar Biden a adoptat, în general, o abordare prudentă a conflictului.

Cele mai recente speculații se învârt în jurul implicării ucrainene, deși dovezile publicate până acum sunt slabe. Pe 7 martie, SWR și Die Zeit, entități de presă germane, au relatat că poliția germană a identificat un iaht despre care se credea că ar fi fost folosit pentru a transporta explozibili la fața locului. Barca a fost închiriată în Polonia de la o firmă deținută, se pare, de doi ucraineni. Potrivit rapoartelor, șase persoane au folosit pașapoarte falsificate pentru a naviga din Rostock, portul baltic al Germaniei, pe 6 septembrie, cu aproape trei săptămâni înainte de explozii.

Rapoartele germane au coincis cu dezvăluirile din New York Times potrivit cărora oficialii serviciilor de informații americane suspectează grupuri pro-ucrainene renegate că au comis atacul (americanii nu au acuzat de implicare guvernul președintelui Volodimir Zelenski, sau armata ucraineană). Un reportaj ulterior, din 8 martie, al ziarului britanic  Times a sugerat că guvernele NATO au acoperit suspiciunile privind implicarea Ucrainei, pentru a preveni întoarcerea opiniei publice germane împotriva furnizării de ajutor militar Ucrainei.

Un motiv ucrainean este plauzibil, deși cu greu decisiv. Țara vedea de multă vreme conductele Nord Stream ca un risc de securitate națională care a sporit dependența Europei de Rusia și a privat Ucraina de taxele de tranzit pe care le putea percepe Gazprom pentru conductele terestre. Iar o creștere recentă a activităților de sabotaj legate de Ucraina, inclusiv atacuri asupra aerodromurilor din Rusia și Belarus, sugerează un accent pe războiul neconvențional. Într-adevăr, unii au speculat că americanii ar fi decis să-și publice informațiile culese, ca un avertisment pentru Ucraina să nu escaladeze conflictul în continuare.

Nu este clar dacă atacurile ar fi putut avea loc fără asistența statului. Dar ministrul Apărării din Ucraina, Oleksii Reznikov, a negat implicarea. „Ar fi un anumit compliment pentru forțele noastre speciale, dar acestea nu sunt acțiunile noastre”, a spus el, pe 8 martie. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a avertizat împotriva concluziilor pripite, menționând posibilitatea unei operațiuni sub steag fals pentru a da vina pe grupurile ucrainene. Investigațiile autorităților daneze, germane și suedeze sunt toate în curs. Dar deocamdată priveliștea spre adâncurile Mării Baltice rămâne tulbure.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite