Cinci arestaţi în cazul de sclavie din Maramureş. Anchetatori: Minorii erau bătuţi şi izolaţi dacă nu munceau

Suspecții, arestați pentru 30 de zile, sunt patru români și cetățeanul german care coordona centrul de reeducare din Maramureș.

Surse din anchetă spun că tinerii care au vorbit cu anchetatorii au povestit că erau puşi să care pietre şi lemne, să hrănească animale, să cosească și să ajute la tâmplărie. Un copil ar fi fost lovit de mai multe ori fără motiv şi a rămas 3 săptămâni la izolare, după ce a spus că nu mai poate lucra pentru că este obosit.

Iar o tânără ar fi fost pusă să rupă aşchii de lemn cu mâinile, apoi să le aranjeze şi să facă ordine o zi întreagă. Dacă nu își îndeplineau sarcinile, copiii ar fi fost închiși într-o camera de pedeapsă, potrivit anchetatorilor.

Nu puteau spune nimănui ce li se întâmplă pentru că nu aveau voie să dețină telefoane.

Coordonatorul centrului și ceilalți angajați își susțin însă nevinovăția. Unul dintre cei care se ocupau de centrul de reeducare le-a spus anchetatorilor că existau pedepse pe care le primeau copiii atunci când nu erau ascultători sau nu își îndeplineau sarcinile. De exemplu, nu aveau voie să se uite la televizor, să mănânce în bucătărie cu ceilalţi sau să se plimbe singuri dacă erau pedepsiți.

Licența pentru funcționarea acestui centru a fost dată de Ministerul Muncii care a și trimis echipe în control. Iar situația din centru era monitorizată atât de autoritățile de la Protecția Copilului, cât și de oficialii germani care plăteau pentru servicii.

Copiii aduși în Maramureș ar fi provenit din medii instituționalizate din Germania, potrivit avocatului care îi apară pe suspecți. Au fost internați de 4-5 ori și s-a încercat reabilitarea lor, dar fără succes.

Ultima soluție ar fi fost aceste centre din România, unde, spune el, unii ar fi reușit să își revină.

Anchetatorii au suspiciuni că reprezentanții centrului aflau de la complici din poliție, primărie și asistență socială când urmau să aibă loc controale. Iar atunci copiii ar fi fost sedaţi și nu ar fi fost lăsați singuri cu inspectorii, după cum reiese din referatul procurorilor.

……………………………………………………………………………………………….

Procurorii DIICOT susțin că există suspiciunea rezonabilă că trei inculpați, printre care și Schumann Bert Sieghard, au iniţiat şi au constituit un grup infracţional organizat, anterior anulul 2014, pentru a aduce în România în scop de reabilitare şi reintegrare socială, a unor loturi de adolescenţi germani având comportamente antisociale şi ostile ideii de integrare socială, provenind de regulă din medii dezorganizate (părinţi divorţaţi, narcomani, alcoolici etc.), dar nu numai, sau care din cauza unor afecţiuni grave (depresie, psihoză, dependenţă de droguri) au devenit instabili emoţional şi prezintă comportamente dezordonate.

Tinerii erau luaţi de către statul german în custodie, de la părinţii acestora, după care erau încredinţaţi organizaţiei respective pentru a intra în „programul de reabilitare” promovat de iniţiatorul şi coordonatorul acesteia, Schumann Bert Sieghard, ajutat de către soţia sa şi de către celelalte persoane, cetăţeni români.

„În programele Projekt Maramureş erau prevăzute în scop de reabilitare o multitudine de activităţi recreative, menite să stimuleze dorinţa de linişte şi de integrare a tinerilor, de regulă în mijlocul naturii, beneficiind de educaţie multidisciplinară prin intermediul unor specialişti în pedagogie, psihologie şi diverse activităţi lucrative. În realitate, tinerii erau excluşi de la orice formă de continuare a studiilor, li se confiscau actele de identitate, bunurile personale (în principal cele care ar facilita posibilitatea de comunicare cu lumea exterioară) şi erau supuşi unor metode dure şi brutale de aşa-zisă educaţie, promovate de către inculpatul S.B.S în baza unor convingeri educative personale„, arată DIICOT.

Anchetatorii susțin că membrii grupului au aplicat metode barbare asupra minorilor, prin aducerea şi ţinerea acestora în condiţii de veritabilă sclavie, fiind exploataţi prin obligarea lor la executarea unor munci fizice epuizante, dincolo de capacităţile lor, şi îndeplinirea unor servicii lucrative (în sensul legii penale), exercitându-se asupra lor acte de constrângere fizică adesea extremă (bătăi repetate, privare de hrană, lipsire de libertate prin închiderea într-un aşa-zis „arest”, exercitarea unor manopere medicale intruzive împotriva voinţei lor şi în ignorarea voită a unor consecinţe grave pentru organismul lor, legarea cu funii, înhămarea la căruţă alături de animale, ţinerea deliberată a minorilor în ger şi în frig sau în ploaie etc.) şi verbală, constând în umilinţe şi acte specifice torturii.

Toate acestea au fost de natură să creeze grave traume psihice şi fizice minorilor, unii dintre ei având intenţii suicidale din această cauză.

În grupul infracţional organizat au fost racolaţi şi cooptaţi pe parcurs mai multe persoane de încredere, de regulă fie rude cu membrii grupării, fie apropiaţi ai acestora, care au avut roluri bine determinate în desfăşurarea activităţii infracţionale.