Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES
»

Christos a Înviat! Cea mai mare sărbătoare a Creștinătății, singura minune care li se arată şi credincioşilor, şi necredincioşilor

Paştele este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii şi, deloc întâmplător, această celebrare anuală a Învierii lui Iisus are loc primăvara, în anotimpul renaşterii naturii. Este o sărbătoare a luminii şi a bucuriei, a reîntoarcerii la noi înşine şi la lucrurile frumoase din jurul nostru. Paştele este o sărbătoare a familiei, o perioadă de comuniune sufletească şi un prilej de a ne apropia de cei dragi. Paştele înseamnă linişte şi lumină, miros de cozonac şi pască şi, nu în ultimul rând, prilejul de a ne întâmpina cunoscuţii cu acel atât de drag nouă “Christos a înviat!”

16 Aprilie 2017, 02:30 (actualizat 16 Aprilie 2017, 14:36) | Daniela Mîndrilă |
Paste fericit
EMBED VIDEO LINK CU VIDEO
Embed:
Link:
 |  GALERIE FOTO

Cea mai veche şi mai importantă sărbătoare a creştinătăţii, Învierea, este, după cum spunea părintele Arsenie Boca, singura minune care li se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi deopotrivă. La câteva zile după intrarea Sa în Ierusalim (de Florii), Mântuitorul Iisus Christos  a fost judecat şi răstignit, a murit pe cruce şi a fost pus în mormânt. După trei zile, a înviat din morţi.

În fiecare an, timp de o săptămână (Săptămâna Patimilor) creştinii comemorează prin post şi rugăciune patimile şi răstignirea lui Iisus Christos, pentru ca Duminică, în ziua sfântă a Paştelui, că celebreze Învierea lui Iisus, care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul Său.

Paştele, la evrei şi la creştini. Cine sărbătoreşte Paştele

Paştele a fost sărbătorit pentru prima dată în jurul anului 1400 î.Hr, la evrei, pentru care Paştele semnifica ieşirea din robia egipteană şi traversarea Mării Roşii. Cuvântul ebraic ''Pesah'' al vechilor iudei însema ''trecere''. Pesah la evrei semnifica iniţial trecerea sau aducerea lumii de către Dumnezeu de la nefiinţă la fiinţă, iar apoi a semnificat trecerea poporului israelitean din robia egipteană la libertate.

Începând cu anul 33 d.Hr, Paştele evreiesc a coincis cu patimile, răstignirea şi învierea lui Iisus – evenimente care, pentru creştini, vor căpăta tot numele de “Paşte”.  Dacă mielul pascal a prefigurat, încă de atunci, sacrificiul şi jertfa de pe cruce a Mântuitorului Iisus Christos, Paştele a continuat să reprezinte pentru creştini o trecere: de la moarte la viaţă, dar şi o trecere de la robia păcatelor la starea de libertate a oamenilor.

(w500) Iisus Chri

Așadar, Paștele este o sărbătoare atât a evreilor, cât și a creștinilor, însă cu semnificații diferite.

Pesah-ul evreiesc avea loc în noaptea de 14- 15 a lunii Nissan, cand era luna plină. În anul 33, Paştele evreilor a coincis cu Moartea și Învierea lui Hristos. Aceasta este explicatia preluarii termenului de Paște, de către religia creștină, de la cea ebraică. Evreii celebrează Paştele timp de opt zile, în perioada 15-22 Nisan (25 martie – 2 aprilie).

Dintre acestea, primele şi ultimele două zile impun respectarea strictă a regulilor religioase.

(w380) Lumina dePentru creştini, Învierea Domnului a stat la temelia Bisericii creştine.

Sărbătoarea de Paşte cuprinde cele trei zile în care au avut loc Răstignirea, Moartea şi Învierea lui Hristos, fapte celebrate în biserică din Joia Sfântă până în Duminica Învierii.

Pentru primii creştini, Moartea Domnului sau "Paştile Crucii" era zi de întristare în care se ţinea post prelungit până în ziua Învierii. Noaptea Paştelui era petrecută în biserici în priveghere şi rugăciune.

Ca şi azi, momentul Învierii era întâmpinat cu cântări de bucurie şi cu lumină. Sărbătorirea Paştelui se prelungea o săptămână întreagă, săvârşindu-se în fiecare zi Sfânta Liturghie, la care toţi credincioşii se împărtăşeau cu Sfintele Taine ale lui Hristos. Deşi cred în Iisus Hristos, culte creştine precum Biserica Mormonă, Martorii lui Iehova şi Adventiştii nu serbează Paştele.

Islamul nu are în calendar un moment special care să recunoască Învierea lui Iisus. De altfel, Islamul îl consideră pe Iisus Christos ca fiind unul dintre profeți.

Cum se calculează data Paştelui

Creştinii nu sărbătoresc în fiecare an la aceeaşi dată Paştele şi, de asemenea, există date diferite de sărbătorire a Paştelui la catolici şi alte rituri creştine apusene, pe de o parte şi ortodocşi, pe de altă parte.

Primul Sinod ecumenic desfăşurat la Niceea în anul 325 d.Hr a hotărât ca Paştele creştin să nu mai fie celebrat odată cu Paştele evreiesc (deşi, istoric, aceasta ar fi data reală), ci în prima duminică de după luna plină a echinocţiului de primăvară.

Aceasta înseamnă că data Paştelui depindea de două fenomene astronomice, unul cu dată fixă (echinocţiul de primăvară) şi unul cu dată schimbătoare - mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul Pământului – luna plină de după echinocţiu.

La  Sinodul ecumenic de la Niceea, noţiunea de echinocţiu de primăvară a căpătat o semnificaţie deosebită – s-a considerat că este un moment reprezentativ pentru timpul primordial în care Dumnezeu a separat lumina de întuneric şi a poruncit ca lumina să fie dată de soare - ziua şi de lună - noaptea.

Până în 1582 toţi creştinii, indiferent de confesiune, sărbătoreau data Paştelui la aceeaşi dată. Modificarea datei Paştelui la catolici s-a făcut odată cu reforma calendarului iniţiată de Papa Grigorie al VIII-lea, care a vrut să rectifice decalajul descoperit de astronomi între calendarul folosit până atunci, cel iulian, şi timpul real astronomic.

Folosindu-se calendarul iulian, stabilirea datei Paştelui era, implicit, viciată. În timp ce catolicii au început să prăznuiască Paştele după noul calendar rectificat,  Bisericile creştin-ortodoxe au rămas la sărbătorirea după vechiul calendar, care indica echinocţiul şi luna plină la date care nu mai corespundeau cu datele astronomice. Aşa se explică decalajul existent şi astăzi.

La conferinţa interortodoxă de la Constantinopol din 1923, Bisericile ortodoxe au încercat să combine calendarul iulian cu cel gregorian în stabilirea datei diferitelor sărbători. Astfel, s-a ajuns la o variantă mixtă în care data sărbătorilor cu dată fixă (precum Crăciunul) să fie stabilită după calendarul gregorian, în timp sărbătorile cu dată variabilă (Paştele) urmau să fie stabilite tot după vechiul calendar iulian.

De-a lungul timpului au existat numeroase tentative de sincronizare a sărbătorii pascale, una dintre cele mai semnificative fiind Consiliul Bisericilor de la Aleppa, Siria, din 1997. Atunci s-a convenit ca echinocţiul să fie recunoscut în functie de observaţiile astronomice, luându-se în considerare meridianul de la Ierusalim unde a avut loc, de fapt, învierea. Până acum, nu s-a dat însă curs acestei înţelegeri.

Minunea Luminii Învierii în Biserica Sfântului Mormânt

Biserica Sfântului Mormânt sau Biserica Învierii a fost ridicată pe locul unde se bănuieşte că ar fi fost îngropat Iisus după răstignire. Actualul edificiu a fost ridicat pe locul unde împăratul Constantin cel Mare a clădit o biserică în anul 335. Se spune locul a fost ales de Împărăteasa Elena, chiar acolo unde a găsit Sfânta Cruce.

În centrul Bisericii, sub cel mai mare dom, se găseşte Sfântul Mormânt, care este folosit de toate cele trei biserici - ortodoxă, coptă și catolică.

În fiecare an, în Sâmbăta Mare a Paștelui ortodox, la Mormântul Sfânt apare, de nicăieri și fără nicio explicație exterioară, Lumina Învierii. E cea mai veche minune a creştinătăţii de după Înviere, atestată anual.

(w500) Minunea Lu

Primul care ar fi văzut Lumina Sfântă sau Focul Sfânt a  fost chiar Apostolul Petru, în anul 34. Din anul 1106 avem prima descriere în detaliu a acestui miracol,  realizată de călugărul rus Daniil.

În sâmbăta de dinaintea Paștelui, la prânz, patriarhul grec împreună cu clerul, urmat de patriarhul armean și  episcopul copților, înconjoară de trei ori în Sfântul Mormânt, cântând imnuri. Apoi, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului citește rugăciunea Pogorârii Sfintei Lumini și intră singur în mormânt.

Lumina Sfântă coboară și aprinde candela, de unde apoi patriarhul aprinde 33 de lumânări (semnificând numărul anilor lui Iisus Christos la răstignire). Patriarhul iese apoi din încăperea mormântului și rostind rugăciuni, împarte lumină celor prezenți.

Potrivit mărturiilor pelerinilor,  Focul Sfânt nu le arde părul sau faţa.

Înaintea de săvârșirea minunii, Sfântul Mormânt este verificat pentru a nu exista acolo nicio sursă de lumină, iar înainte de a intra în Mormântul Domnului, patriarhul este și el examinat de autoritățile israeliene pentru a se arăta că nu poartă asupra sa mijloace tehnice de aprindere a focului.

De la Ierusalim, din Mormântul Sfânt, Lumina Învierii pornește către bisericile ortodoxe din toată lumea, pentru a ajunge în noaptea Învierii, când, la 12.00 noaptea, credincioșii merg la biserici pentru a lua Lumină.

Tradiţii de Paşte

Deşi data Paştelui este diferită la catolici şi ortodocşi, tradiţiile de Paşti rămân asemănătoare. De pe masa creştinilor de rit catolic sau ortodox nu lipsesc ouăle roşii, carnea de miel, pasca cu brânză dulce sau cozonacii. Potivit tradiţiei ambelor Biserici, în noaptea de Paşti este bine ca toţi credincioşii să fie prezenţi la slujba de Înviere.

În noaptea de Înviere, după ce iau Lumina Sfântă, credincioşii cântă  "Christos a înviat din morţi!/Cu moartea pe moarte călcând/ Şi celor din mormânturi/Viata daruindu-le".

(w500) Încondeia

Dincolo de semnificaţia religioasă, farmecul şi bucuria Paştelui sunt aduse de tradiţiile pascale atât de variate şi bogate în semnificaţii.

În Bucovina, unul dintre obiceiurile din preajma Paştelui, adus la nivel de artă, este încondeiatul (ichistritul) ouălor. Este un lucru migălos, care cere răbdare, pricepere, simţ artistic şi care face din meşterii bucovineni adevăraţi artişti populari.

Sărbătoarea Paştelui cuprinde mai multe obiceiuri profane, de la curăţenia în casă, obiceiurile gastronomice şi înnoirea hainelor, la oferirea de cadouri pe care le-ar aduce Iepuraşul de Paşte. Multe obiceiuri au însă credinţe creştine sau precreştine la origine.

Pentru români, pregătirea Paştelui înseamnă mai întâi curăţenia şi bucatele care se fac în casă.

Preparatele de Paşte, care, în general nu lipsesc de pe masă, sunt ouăle roşii, drobul de miel, pasca şi cozonacul.

Ouăle se vopsesc în Joia Mare. Este considerat un păcat mare orice lucru făcut în casă vineri, când la Biserică are loc Prohodul.

Ouăle de Paşte

Obiceiul vopsirii ouălelor de Paşti ţine de mitul cosmogonic al oului primordial, pe care îl găsim şi în unele legende româneşti. În tradiţie creştină, ouăle roşii simbolizează sângele vărsat de Isus şi miracolul renaşterii. Oul devine astfel, element central al sărbătorii pascale. Ouăle se ciocnesc la masa de Pasti respectându-se un anumit ritual: persoana mai în vîrstă ciocneşte prima oul rostind cunoscuta formulă“Hristos a Înviat !”, la care se i se răspunde cu: “Adevarat a Înviat !” Roşii iniţial, ouăle de Paşti sunt astăzi divers colorat şi, în unele zone, încondeiate în diferite motive.

Legendele creştine leagă simbolul ouălor roşii de patimile lui Iisus. Se spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, cînd acestea l-au atins, s-au transformat în ouã rosii. Si se mai spune ca Sf. Maria, venind sã-si vada Fiul rãstignit, a adus niste ouã într-un cos, care s-au însîngerat stînd sub cruce. Se povesteste cã dupã ce Iisus a fost răstignit, rabinii farisei au făcut un ospăţ de bucurie. Unul dintre ei ar fi spus: "Cînd va învia cocosul pe care-l mîncam si ouãle fierte vor deveni rosii, atunci va învia si Iisus". Nici nu si-a terminat bine vorbele si ouãle s-au si fãcut rosii, iar cocosul a început sã batã din aripi.

(w500) Ouă înco

În tradiţia populară românească se crede ca ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri miraculoase: ele vindecă boli şi protejează animalele din gospodãrie. În dimineaţa primei zile de Paşti, copiii sunt puşi să se spele pe faţă cu apa dintr-un vas în care s-au pus dinainte un ou roşu şi un ban de argint, pentru ca astfel copiii să fie tot anul sănătoşi şi rumeni la faţă precum oul de Paşti şi bogaţi.

Cromatica şi motivele decorative diferă de la zonă la zonă şi chiar de la creator la creator, depinzând de imaginaţia acestuia.

Ca răspândire geografică, obiceiul încondeierii acoperă întreaga suprafaţă a ţării. În Muntenia şi Oltenia, motivele ornamentale sunt naturaliste şi cu mai puţine culori, Oboga fiind unul din centrele cunoscute din judeţul Olt. În Moldova, cu cât înaintăm spre nord motivele şi culorile sunt mai elaborate. Vestite sunt ouăle încondeiate de la mănăstirea Suceviţa al căror decor este executat din mărgele. În Transilvania şi Banat găsim o mare varietate de modele şi culori atât la români cât şi la minorităţile naţionale. Ţara Bârsei a atins un nivel deosebit prin fineţea desenului şi compoziţiei ornamentale şi cromatice.

Mielul şi pasca

Simbol al jertfei lui Isus, mielul este, în mod tradiţional, alături de ouă, nelipsit de pe masa creştinilor de Paşti. La origine, tradiţia mielului vine de la evrei, unde era adus ca jertfă în faţa lui Dumnezeu. Odată cu trecerea la creştinism, a fost preluat şi acest obicei al mielului la masa de Paşti. În tradiţia populară se spune că mielul este aducător de noroc şi că, dacă întâlneşti un miel în preajma Paştelui, este semn de noroc şi bunăstare. În popor există şi superstiţia că diavolul poate lua forma oricărui animal, mai puţin pe cea a unui miel, datorită legăturii sale cu sacralitatea.

(w380) Masă festCreştinii se referă azi la Iisus ca la "mielul lui Dumnezeu". Până în secolul al X-lea, de la masa de Paşti a creştinilor nu lipsea mielul întreg, chiar Papa păstrând acest obicei. După secolul al X-lea, au început să fie folosite doar bucăţi de miel, în locul mielului intreg.

Azi, mielul mai este prezent pe masă şi sub formă de mici figurine realizate din unt, zahăr sau aluat.

Pasca are o formă rotundă, pentru că se crede că aşa au fost scutecele Mântuitorului. De obicei, se pun în ea sare, lapte, cuişoare, scorţişoară, şofran. Uneori are la mijloc o cruce, alteori este simplă.

În Bucovina există o legendă conform căreia Iisus Christos, înainte de a fi prins şi răstignit, le spune discipolilor că dacă până acum au mâncat copturi nedospite şi nesărate, adică turţe sau azime, de acum înainte vor mânca pasca, o coptură dospită şi sărată.

Iepuraşul de Paşte

Preluat din lumea germanică a festivalurilor păgâne, iepuraşul simbolizează fertilitatea, primăvara, bucuria. El este prietenul copiilor, cel care aduce daruri în preajma Paştelui. Potrivit legendei, zeiţa Eastre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită şi, pentru a o salva, a transformat-o în iepuroaică. Aceasta şi-a păstrat însă capacitatea de a depune ouă. Pentru a-i mulţumi zeiţei, iepuroaica decora ouăle făcute şi i le dăruia acesteia. Din această legendă s-a născut tradiţia iepuraşului care aduce daruri copiilor.

(w400) Iepuraşul

Paştele este o sărbătoare a familiei, a bucuriei, este o perioadă de comuniune sufletească şi un prilej de a ne apropia de cei dragi. Paştele înseamnă linişte şi lumină, miros de cozonac şi pască şi, nu în ultimul rând, prilejul de a ne întâmpina cunoscuţii cu acel atât de drag nouă “Christos a înviat!”

Săptămâna Luminată

Dacă săptămâna dinaintea Paştelui este cea a Patimilor sau Săptămâna Mare, imediat după duminica Paştelui trecem în Săptămâna Luminată.

Credincioşii spun că în această perioadă se deschid porţile Raiului şi rămân astfel o săptămână întreagă.

Cei ţinuţi în lumea întunericului de la Adam şi până la Iisus Christos sunt primiţi în Rai.

În Duminica Tomii, cunoscută şi ca Paştele Mic sau Drustele, sunt amintiţi cei plecaţi dintre noi.

Articole pe aceeaşi temă
 
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN CULTURĂ
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 20°C 24°C
IASI 20°C 23°C
CLUJ 21°C 22°C
CONSTANTA 19°C 21°C
CRAIOVA 20°C 23°C
BRASOV 18°C 20°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 27 Mai 2017, 15:07
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 26-05-2017
Deschidere: 8590.18
Maxim: 8650.43
Mimim: 8584.2
Variatie: 0.67%
TLV
2.90
3%
SNP
0.33
0.6%
BRD
12.88
0.62%
TGN
417.00
0.48%
FP
0.92
1.2%
SNG
33.90
0.15%
TEL
32.30
0.46%
DIGI
40.30
0%
SIF5
1.74
1.5%
SIF2
0.89
1.25%
ARHIVĂ ȘTIRI