Cer dreptul la o viaţă normală. Pacienții cu talasemie vor să fie tratați în ambulatoriu, în spațiul modernizat pentru ei

După 15 ani de terapie într-un mare spital din Capitală, Daniel şi-a mutat fiica la Institutul Naţional de Hematologie. Fata de 16 ani are talasemie majoră, o anemie ereditară care o face dependentă de transfuzii. La fiecare două săptămâni, vine de la 200 de km pentru sângele care previne complicaţiile ce pot fi chiar fatale.

Peste o sută de pacienţi, majoritatea angajaţi şi tineri, sunt trataţi de o lună într-un spaţiu nou-nouţ. A fost modernizat cu bani de la Ministerul Sănătăţii după ce, în 2015, autorităţile au anunţat că vechiul spatiu în care se făceau transfuziile nu poate fi autorizat.

Pe 3 mai însă, pacienţii au fost informaţi că ministerul a interzis terapia la institut fiindcă inspecţia sanitară, care nici nu a văzut noua sectie, a decis că nu sunt condiţii sigure.

Primele transfuzii pentru pacienţii cu talasemie s-au făcut la Institutul de Hematologie acum 50 de ani. Atunci s-a decis ca terapia să fie făcută în ambulatoriu pentru a degreva spitalele, a reduce costurile cu internările şi pentru ca pacienţii să fie mai în siguranţă.

Cristina testează compatibilitatea sângelui pentru transfuzii. La serviciu este şi pacient: şi ea are talasemie.

Domenico, un italian care şi-a deschis un restaurant la Bucureşti se trata în ţara lui într-un centru dedicat talasemicilor, s-a revoltat şi el în faţa ministerului, când a aflat că ar trebui să umble prin spitale pentru transfuzii.

Inspecţia Sanitară a primit ordin să reevalueze situaţia. Între timp, pacienţilor li s-a dat păsuire pentru transfuzii la institut.