„Celor care au fost de acord li s-au dat arme”. The Moscow Times: Cum au primit elitele rusești vestea rebeliunii lui Prigojin

Putin a considerat acțiunea ca fiind o rebeliune armată și trădare. După încheierea rebeliunii, președintele rus a recunoscut că Prigojin și mercenarii săi trăiseră, în tot acest timp, din resursele statului.

Propaganda rusă, urmând exemplul lui Putin, susține că societatea s-a strâns în jurul președintelui, în timpul rebeliunii. Acest lucru, desigur, nu este adevărat. Rușii nu au încercat să oprească acea coloană de mercenari din drumul spre capitală și nici nu a ieșit nimeni în stradă. În schimb, au retras bani, și-au făcut provizii de alimente și combustibil, și-au făcut griji pentru ei înșiși.

Dar, totuși, ce s-a întâmplat pe culoarele puterii și în rândul elitei ruse, în zilele rebeliunii?

Ce credeau cei de la putere despre Prigojin, înainte de rebeliune și au fost ei cu adevărat uniți în sprijinirea președintelui, în cursul acesteia? Am vorbit cu contactele noastre din cercul lui Putin, de la Kremlin, din guvern și din companiile de stat.

Înainte de rebeliune: „El are ambiții de avansare”

Prigojin a criticat public Ministerul Apărării încă din toamna trecută, când armata rusă a început să piardă unele dintre teritoriile pe care le ocupase în Ucraina.

Treptat, retorica lui Prigojin a devenit mai aspră și mai țintită.

În toiul războiului, o persoană care nu deținea funcție oficială sau putere guvernamentală, dar care îl cunoștea demult pe Putin, acuza aproape zilnic conducerea militară a țării, până atunci de neatins, ca fiind ineficientă.

De ce își permite Prigojin să facă asta și de ce nu-l frânează Putin? Am pus aceste întrebări unor oficiali de diferite grade, la începutul lunii iunie, când Grupul Wagner s-a retras din prima linie, dar Prigojin și-a continuat răbufnirile provocatoare.

Nimeni nu a putut spune cu certitudine. Cu toate acestea, cei mai experimentați dintre cei intervievați erau încrezători că Putin nu sancționează atacurile lui Prigojin la adresa conducerii Ministerului Apărării. Președintele, desigur, este conștient de aceste răbufniri, dar nu îl mustră pe Prigojin pentru că Wagner luptă mai eficient decât armata oficială, au explicat aceștia.

Cu doar trei săptămâni înainte, un angajat al administrației prezidențiale implicat în activitatea Consiliului de Securitate îl descria astfel pe viitorul rebel: „El luptă eficient, acolo mor oameni. Are dreptul să vorbească; sunt emoțiile lui. De ce nu? Avem libertate de exprimare”.

Mulți au lăudat abilitățile organizatorice ale lui Prigojin.

„Cu siguranță nu este un tip obișnuit, nici prost. Indiferent câți bani ai, tot ai nevoie de creier și a organizat o operațiune uriașă. Dar cu cât ne apropiem de pace, cu atât va fi mai puțin nevoie de astfel de oameni”, prezicea, cu trei săptămâni în urmă, o sursă apropiată guvernului. Sursa l-a comparat pe Prigojin cu teroristul revoluționar Iakov Blumkin, cunoscut pentru asasinarea ambasadorului german Mirbach, care a declanșat o revoltă a socialiștilor-revoluționari de stânga împotriva bolșevicilor.

„Are ambiții de avansare pentru că îndeplinește cu succes sarcinile care i-au fost date. Acestea sunt ambițiile sale personale, atât politice, cât și profesionale, în afaceri”, a spus șeful uneia dintre cele mai mari companii de stat rusești, referindu-se la comportamentul lui Prigojin.

Critica liderului mercenar rus la adresa Ministerului Apărării a rezonat pe scară largă în rândurile elitei civile. „Obiectiv, are dreptate în multe privințe. Ceea ce văd se aliniază cu spusele lui, cel puțin în ceea ce privește organizarea activității cu trupele, chestiunile logistice și manageriale”, a spus un înalt oficial care îl cunoaște bine pe Putin.

O altă sursă apropiată guvernului a menționat că, deși mulți oameni de la putere ar putea fi de acord cu esența afirmațiilor lui Prigojin, puțini îl simpatizează personal. „Oamenii își trimit unii altora videoclipuri cu el, ca o glumă, un divertisment gratuit. Mulți sunt de acord cu ceea ce spune despre armata pe jumătate prăbușită, dar nu există simpatie pentru el întrucât, până la urmă, rămâne un bandit”.

Oameni influenți apropiați de Kremlin au susținut că Prigojin are mult mai puține oportunități de a-l influența pe Putin decât Șoigu. „Șoigu este în contact cu Putin de mai multe ori pe zi, în timp ce Prigojin, deși are sprijinul lui Putin, nu are ocazia să vorbească cu el decât o dată pe săptămână sau chiar o dată pe lună”, afirmă o sursă apropiată de Kremlin.

Revolta: „Toată lumea pierde și stă cu ochii pe telefon”

– „Înțelegeți ce se întâmplă?”

– „Nu am nici o idee”.

Așa a arătat un schimb tipic de mesaje între noi și oficiali ruși și manageri guvernamentali, vineri seara, când Prigojin și-a anunțat campania, în Rostov. Unii nu au răspuns deloc.

În acel moment, nimeni nu înțelegea pe deplin cât de gravă era situația. Dar până sâmbătă dimineața, un grup de luptători ai lui Prigojin capturaseră cartierul general al Ministerului Apărării din Rostov-pe-Don, în timp ce altul se îndrepta spre Moscova. Putin a înregistrat o cuvântare video de urgență, acuzând Grupul Wagner de rebeliune militară și trădare. FSB și Ministerul Apărării le-au cerut luptătorilor Wagner să depună armele. Moscova, regiunea Moscova și regiunea Voronej au fost plasate sub regim de combatere a terorismului.

Printre cei aflați în poziții de nivel înalt și mediu în clasa conducătoare rusă, sentimentul principal, sâmbătă dimineața și după-amiaza, a fost de confuzie cu privire la ceea ce se întâmplă și cum de era posibil acest lucru. „Toată lumea pierde și stă cu ochii pe telefon”, a răspuns o sursă de rang înalt, apropiată guvernului, atunci când a fost întrebată cum merg lucrurile. „Nu primim nicio informație internă. Nimeni nu înțelege ce se întâmplă și ce trebuie făcut”, a spus un oficial federal.

Începând de vineri seara, unii oficiali civili, manageri guvernamentali și membri ai familiei lor au început să rezerve bilete cu plecare din Moscova, potrivit unui apropiat al unui oligarh rus. „Toată lumea căuta cu febrilitate bilete, chiar și spre Sankt Petersburg”, a spus el, deoarece părăsirea Rusiei nu este ușoară din cauza sancțiunilor, iar biletele de avion disponibile s-au epuizat rapid. Trei zile mai târziu, președintele Dumei de Stat, Viaceslav Volodin, avea să confirme de facto că oficiali înspăimântați părăsesc țara.

Doi oficiali federali au povestit că ministrul de Finanțe, Anton Siluanov, aparent temându-se de acuzații de neloialitate la adresa subalternilor săi, a cerut sâmbătă ca angajații să se întoarcă din vacanțe și din călătoriile de afaceri și să fie gata să meagră luni la muncă.

Publicația Vajnîe istorii a scris, citând date de urmărire a zborului, că avioanele private ale oligarhilor Arkadi Rotenberg și Vladimir Potanin, precum și ale ministrului industriei, Denis Manturov, au părăsit Rusia pe 24 iunie. Avionul fiului lui Iuri Kovalciuk , un apropiat al lui Putin, a zburat de la Moscova la Sankt Petersburg. Un cunoscut de-al lui Manturov a confirmat faptul că ministrul zbura spre Turcia, spunând că „planificase de mult timp acest weekend”.

În timp ce unii părăseau țara sau Moscova, alții se înarmau. Nu este clar dacă acest lucru s-a datorat patriotismului sporit sau preocupărilor că forțele de securitate nu vor putea rezista rebelilor. Conducerea unei companii de stat a împărțit arme unora dintre angajații săi.

„Biroul nostru este o unitate sigură în centrul Moscovei. După discursul lui Putin, am fost chemați la o întâlnire și cei dintre noi cu experiență de luptă sau care au servit în armată au fost rugați să patruleze strada și aleea unde se află biroul. Celor care au fost de acord li s-au dat arme. Serviciile de securitate au organizat totul, dar nu au fost singurii care au plecat în patrulare”, a spus un manager de top al companiei de stat. Potrivit managerului, șeful le-a spus angajaților: „Vom elimina teroriștii până la ultimul glonț”.

Cu toate acestea, ar fi o exagerare să pretindem că oroarea existențială a domnit în toate agențiile federale și companiile de stat ale Rusiei.

Răscoala lui Prigojin a avut loc sâmbătă. Mulți oficiali și manageri guvernamentali părăsiseră orașul cu o zi înainte și nu a existat nicio solicitare imediată ca aceștia să se întoarcă la muncă. De exemplu, în timpul rebeliunii, un angajat al administrației prezidențiale își amenaja grădina casei sale de vacanță, în timp ce colegul său din aparatul guvernamental plimba copiii.

Drintre oficialii civili, angajații blocului politic al Kremlinului au fost nevoiți să lucreze sâmbătă. În jurul orei 10.00 dimineața, după discursul lui Putin, guvernatorii, deputații și senatorii au început să primească apeluri de la Staraia Ploșcead [locația administrației prezidențiale] care le cereau să-și declare public sprijinul pentru Putin. Era important pentru Kremlin să creeze iluzia că societatea, în ansamblu, s-a strâns în jurul președintelui. După rebeliune, atât Putin însuși, cât și propaganda rusă repeta afirmația că oamenii sunt alături de autorități, nu de rebeli.

„Înregistraserăm un videoclip în care era exprimat sprijinul față de președinte înainte chiar să ne sune – în primul rând, am vrut să liniștim oamenii”, își amintesc cunoștințele noastre din conducerea uneia dintre regiunile rusești. Nu au venit alte instrucțiuni de la Kremlin – autoritățile regionale au convenit să rămână în legătură cu trimisul lor. La inițiativa guvernatorului, oficialii au aflat câți oameni din rândurile lor slujeau sau au slujit sub Prigojin. S-au dovedit a fi doar câțiva, și nu a fost nevoie să ne temem de vreo tulburare în regiune, potrivit interlocutorului.

Un alt interlocutor, apropiat conducerii unei regiuni din apropierea Moscovei, și-a amintit că armata și Garda Națională nu au făcut nimic până când nu au fost întrebate de oficialii civili: „Au luat sub protecție sporită depozitele cu arme și închisorile doar atunci când autoritățile civile le-au prezentat această idee strălucită. Cu alte cuvinte, nu a existat deloc un plan, deși existau oameni în unități – nu toată lumea a plecat la război”.

După rebeliune: „Șoigu ar trebui să se împuște”

Sâmbătă seara, Prigojin a spus că luptătorii săi se vor întoarce și vor merge în taberele lor de câmp, susținând că au ajuns la mai puțin de 200 de kilometri de Moscova. Prin medierea președintelui belarus, Alexandru Lukașenko, el a reușit să scape de dosarul de penal pentru revoltă, deschis împotriva lui. Prigojin și luptătorii săi se vor muta în Belarus, în baza acordului.

În timp ce ziua de luni a fost declarată zi liberă pentru moscoviți, toți oficialii și managerii ruși s-au întors la muncă. Inclusiv membri ai guvernului, care în fața aparatului de filmat au spus că economia și sfera socială au supraviețuit revoltei și că totul era sub control. Cu toate acestea, epuizarea de pe fețele premierului și a adjuncților săi reflecta clar stresul pe care l-au îndurat.

Cu doar trei săptămâni înainte, un angajat al administrației prezidențiale implicat în activitatea Consiliului de Securitate îl descria astfel pe viitorul rebel: „El luptă eficient, acolo mor oameni. Are dreptul să vorbească; sunt emoțiile lui. De ce nu? Avem libertate de exprimare”.

Mulți au lăudat abilitățile organizatorice ale lui Prigojin.

„Cu siguranță nu este un tip obișnuit, nici prost. Indiferent câți bani ai, tot ai nevoie de creier și a organizat o operațiune uriașă. Dar cu cât ne apropiem de pace, cu atât va fi mai puțin nevoie de astfel de oameni”, prezicea, cu trei săptămâni în urmă, o sursă apropiată guvernului. Sursa l-a comparat pe Prigojin cu teroristul revoluționar Iakov Blumkin, cunoscut pentru asasinarea ambasadorului german Mirbach, care a declanșat o revoltă a socialiștilor-revoluționari de stânga împotriva bolșevicilor.

„Are ambiții de avansare pentru că îndeplinește cu succes sarcinile care i-au fost date. Acestea sunt ambițiile sale personale, atât politice, cât și profesionale, în afaceri”, a spus șeful uneia dintre cele mai mari companii de stat rusești, referindu-se la comportamentul lui Prigojin.

Critica liderului mercenar rus la adresa Ministerului Apărării a rezonat pe scară largă în rândurile elitei civile. „Obiectiv, are dreptate în multe privințe. Ceea ce văd se aliniază cu spusele lui, cel puțin în ceea ce privește organizarea activității cu trupele, chestiunile logistice și manageriale”, a spus un înalt oficial care îl cunoaște bine pe Putin.

O altă sursă apropiată guvernului a menționat că, deși mulți oameni de la putere ar putea fi de acord cu esența afirmațiilor lui Prigojin, puțini îl simpatizează personal. „Oamenii își trimit unii altora videoclipuri cu el, ca o glumă, un divertisment gratuit. Mulți sunt de acord cu ceea ce spune despre armata pe jumătate prăbușită, dar nu există simpatie pentru el întrucât, până la urmă, rămâne un bandit”.

Oameni influenți apropiați de Kremlin au susținut că Prigojin are mult mai puține oportunități de a-l influența pe Putin decât Șoigu. „Șoigu este în contact cu Putin de mai multe ori pe zi, în timp ce Prigojin, deși are sprijinul lui Putin, nu are ocazia să vorbească cu el decât o dată pe săptămână sau chiar o dată pe lună”, afirmă o sursă apropiată de Kremlin.

Revolta: „Toată lumea pierde și stă cu ochii pe telefon”

– „Înțelegeți ce se întâmplă?”

– „Nu am nici o idee”.

Așa a arătat un schimb tipic de mesaje între noi și oficiali ruși și manageri guvernamentali, vineri seara, când Prigojin și-a anunțat campania, în Rostov. Unii nu au răspuns deloc.

În acel moment, nimeni nu înțelegea pe deplin cât de gravă era situația. Dar până sâmbătă dimineața, un grup de luptători ai lui Prigojin capturaseră cartierul general al Ministerului Apărării din Rostov-pe-Don, în timp ce altul se îndrepta spre Moscova. Putin a înregistrat o cuvântare video de urgență, acuzând Grupul Wagner de rebeliune militară și trădare. FSB și Ministerul Apărării le-au cerut luptătorilor Wagner să depună armele. Moscova, regiunea Moscova și regiunea Voronej au fost plasate sub regim de combatere a terorismului.

Printre cei aflați în poziții de nivel înalt și mediu în clasa conducătoare rusă, sentimentul principal, sâmbătă dimineața și după-amiaza, a fost de confuzie cu privire la ceea ce se întâmplă și cum de era posibil acest lucru. „Toată lumea pierde și stă cu ochii pe telefon”, a răspuns o sursă de rang înalt, apropiată guvernului, atunci când a fost întrebată cum merg lucrurile. „Nu primim nicio informație internă. Nimeni nu înțelege ce se întâmplă și ce trebuie făcut”, a spus un oficial federal.

Începând de vineri seara, unii oficiali civili, manageri guvernamentali și membri ai familiei lor au început să rezerve bilete cu plecare din Moscova, potrivit unui apropiat al unui oligarh rus. „Toată lumea căuta cu febrilitate bilete, chiar și spre Sankt Petersburg”, a spus el, deoarece părăsirea Rusiei nu este ușoară din cauza sancțiunilor, iar biletele de avion disponibile s-au epuizat rapid. Trei zile mai târziu, președintele Dumei de Stat, Viaceslav Volodin, avea să confirme de facto că oficiali înspăimântați părăsesc țara.

Doi oficiali federali au povestit că ministrul de Finanțe, Anton Siluanov, aparent temându-se de acuzații de neloialitate la adresa subalternilor săi, a cerut sâmbătă ca angajații să se întoarcă din vacanțe și din călătoriile de afaceri și să fie gata să meagră luni la muncă.

Publicația Vajnîe istorii a scris, citând date de urmărire a zborului, că avioanele private ale oligarhilor Arkadi Rotenberg și Vladimir Potanin, precum și ale ministrului industriei, Denis Manturov, au părăsit Rusia pe 24 iunie. Avionul fiului lui Iuri Kovalciuk , un apropiat al lui Putin, a zburat de la Moscova la Sankt Petersburg. Un cunoscut de-al lui Manturov a confirmat faptul că ministrul zbura spre Turcia, spunând că „planificase de mult timp acest weekend”.

În timp ce unii părăseau țara sau Moscova, alții se înarmau. Nu este clar dacă acest lucru s-a datorat patriotismului sporit sau preocupărilor că forțele de securitate nu vor putea rezista rebelilor. Conducerea unei companii de stat a împărțit arme unora dintre angajații săi.

„Biroul nostru este o unitate sigură în centrul Moscovei. După discursul lui Putin, am fost chemați la o întâlnire și cei dintre noi cu experiență de luptă sau care au servit în armată au fost rugați să patruleze strada și aleea unde se află biroul. Celor care au fost de acord li s-au dat arme. Serviciile de securitate au organizat totul, dar nu au fost singurii care au plecat în patrulare”, a spus un manager de top al companiei de stat. Potrivit managerului, șeful le-a spus angajaților: „Vom elimina teroriștii până la ultimul glonț”.

Cu toate acestea, ar fi o exagerare să pretindem că oroarea existențială a domnit în toate agențiile federale și companiile de stat ale Rusiei.

Răscoala lui Prigojin a avut loc sâmbătă. Mulți oficiali și manageri guvernamentali părăsiseră orașul cu o zi înainte și nu a existat nicio solicitare imediată ca aceștia să se întoarcă la muncă. De exemplu, în timpul rebeliunii, un angajat al administrației prezidențiale își amenaja grădina casei sale de vacanță, în timp ce colegul său din aparatul guvernamental plimba copiii.

Drintre oficialii civili, angajații blocului politic al Kremlinului au fost nevoiți să lucreze sâmbătă. În jurul orei 10.00 dimineața, după discursul lui Putin, guvernatorii, deputații și senatorii au început să primească apeluri de la Staraia Ploșcead [locația administrației prezidențiale] care le cereau să-și declare public sprijinul pentru Putin. Era important pentru Kremlin să creeze iluzia că societatea, în ansamblu, s-a strâns în jurul președintelui. După rebeliune, atât Putin însuși, cât și propaganda rusă repeta afirmația că oamenii sunt alături de autorități, nu de rebeli.

„Înregistraserăm un videoclip în care era exprimat sprijinul față de președinte înainte chiar să ne sune – în primul rând, am vrut să liniștim oamenii”, își amintesc cunoștințele noastre din conducerea uneia dintre regiunile rusești. Nu au venit alte instrucțiuni de la Kremlin – autoritățile regionale au convenit să rămână în legătură cu trimisul lor. La inițiativa guvernatorului, oficialii au aflat câți oameni din rândurile lor slujeau sau au slujit sub Prigojin. S-au dovedit a fi doar câțiva, și nu a fost nevoie să ne temem de vreo tulburare în regiune, potrivit interlocutorului.

Un alt interlocutor, apropiat conducerii unei regiuni din apropierea Moscovei, și-a amintit că armata și Garda Națională nu au făcut nimic până când nu au fost întrebate de oficialii civili: „Au luat sub protecție sporită depozitele cu arme și închisorile doar atunci când autoritățile civile le-au prezentat această idee strălucită. Cu alte cuvinte, nu a existat deloc un plan, deși existau oameni în unități – nu toată lumea a plecat la război”.

După rebeliune: „Șoigu ar trebui să se împuște”

Sâmbătă seara, Prigojin a spus că luptătorii săi se vor întoarce și vor merge în taberele lor de câmp, susținând că au ajuns la mai puțin de 200 de kilometri de Moscova. Prin medierea președintelui belarus, Alexandru Lukașenko, el a reușit să scape de dosarul de penal pentru revoltă, deschis împotriva lui. Prigojin și luptătorii săi se vor muta în Belarus, în baza acordului.

În timp ce ziua de luni a fost declarată zi liberă pentru moscoviți, toți oficialii și managerii ruși s-au întors la muncă. Inclusiv membri ai guvernului, care în fața aparatului de filmat au spus că economia și sfera socială au supraviețuit revoltei și că totul era sub control. Cu toate acestea, epuizarea de pe fețele premierului și a adjuncților săi reflecta clar stresul pe care l-au îndurat.

Ce s-a întâmplat? În ceea ce privește revolta în sine, interlocutorii noștri au căzut de acord că Prigojin „a înnebunit”.

„Mai devreme sau mai târziu, ar trebui să ajungă la el Noviciok [un agent neurotoxic folosit pentru a-l otrăvi pe opozantul Kremlinului, Alexei Navalnîi]”, a spus o persoană care îl știe bine pe Putin.

Dar poate chiar mai mult decât față de rebeliunea lui Prigojin, elita civilă rusă a fost frustrată de comportamentul lui Putin, al forțelor sale de securitate și al armatei.

„M-am simțit foarte rușinat că așa ceva a devenit posibil în țara noastră”, a spus o sursă de rang înalt, din executiv, adăugând că se simte mai rău decât după începerea războiului. „Da, aceasta este trădare, dar cum este posibil ca ei să ajungă într-un oraș pașnic [Rostov-pe-Don] fără nicio rezistență? Această persoană care a fugit din Rostov [Șoigu], dacă a încurcat totul într-o asemenea măsură, ar trebui pur și simplu să se împuște dacă are vreo onoare”, a spus el.

„Acești Prigojini ar fi trebuit să fie eliminați pe drumul de la Rostov, loviți cu o salvă de foc, astfel încât nimeni să nu îndrăznească – aceasta este datoria statului. În schimb, i-au lăsat să se scape din cârlig și le-au permis să plece în Belarus! Și cel mai rău este faptul că nimeni nu era acolo, toată lumea era plecată: Putin, Șoigu, toată lumea”, spune, furios, un alt interlocutor apropiat guvernului.

„O republică bananieră”, „un circ”, „am fost puși într-o situație de rahat peste tot” – acestea sunt expresiile folosite pentru a descrie sentimentele intervievaților noștri cu privire la reacția conducerii militare și politice a țării în timpul rebeliunii. Membrii elitei ruse, care se adaptaseră deja la o nouă realitate în timpul a aproape un an și jumătate de război cu Ucraina, au fost din nou profund zguduiți.

„Toată lumea din elită, în unanimitate, a crezut că Putin a pierdut controlul asupra lui Prigojin și asupra întregii situații. Își vor aminti bine acest lucru”, afirmă Alexandra Prokopenko, expert la Carnegie Russia Eurasia Center, care studiază elita rusă.

P.S. La patru zile după revolta lui Prigojin, Putin a mers în Daghestan pentru a discuta despre turism. Întrebat cum se simt și cum se comportă oficialii acum, un interlocutor guvernamental a răspuns: „Ca de obicei, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat :)”.