Cel mai important canal media, celebrat astăzi. 21 noiembrie, Ziua mondială a televiziunii

Ziua de 21 noiembrie a fost proclamată Ziua Mondială a Televiziunii, în decembrie 1996, de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite. În același an a avut loc primul Forum Mondial al Televiziunii. Potrivit Organizației Națiunilor Unite, această decizie a fost luată pentru a recunoaște impactul tot mai mare pe care televiziunea l-a avut asupra procesului decizional. Astfel, s-au adus în atenția lumii diverse conflicte și amenințări la adresa păcii și securității, precum și alte probleme majore, inclusiv economice și sociale.

Prima transmisiune televizată a avut loc în SUA în după-amiaza zilei de 30 aprilie 1939, cu ocazia inaugurării Expoziţiei Mondiale de la New York, nu a avut sunet şi imaginea era alb-negru. La început, telespectatorii se îmbrăcau frumos în faţa ecranului, convinşi că pot fi şi ei văzuţi şi încercau să interacţioneze cu personajele.

Astăzi, în peste 1 miliard de locuinţe din toată lumea există cel puţin un televizor şi circa 61% din populaţia lumii urmăreşte programele TV, iar în ţări ca Statele Unite, Japonia şi Marea Britanie rata de penetrare a televiziunii este de 95%.

În 1954 a avut loc lansarea emisiunii Disney „Wonderful World of Color”, un program de varietăți pentru întreaga familie, care amesteca desene animate iconice, drame și documentare.

În 20 iulie 1969, circa 530 de milioane de oameni au urmărit live primul pas făcut de om pe Lună, adică 14% din populaţia de atunci a lumii.

În 29 iulie 1981, nunta lui Charles, Prinţ de Wales, cu Lady Diana Spencer a avut o audienţă globală de 750 de milioane de telespectatori, în 74 de ţări, iar în 6 septembrie 1997, la funeraliile Prinţesei Diana s-au uitat în direct 2 miliarde de oameni din toată lumea.

Între 8 şi 24 august 2008, la Jocurile Olimpice de la Beijing s-au uitat în total 4.7 miliarde de oameni, adică 70% din populaţia lumii de atunci.

La 20 de ani de la apariţia Netscape IPO, 10 ani de la naşterea YouTube, la 5 ani după primul iPad şi după ce streaming-ul a crescut vertiginos în popularitate, nu s-a reuşit detronarea Televiziunii, deşi în 2014, numărul telespectatorilor a fost egalat de cel al oamenilor activi pe Facebook.

Cu o istorie ce a început acum aproximativ 100 de ani, la începutul secolului al XX-lea, televiziunea a avut o influenţă considerabilă asupra societăţii. Aceasta s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului trecut şi este, şi astăzi, unul dintre cele mai populare mijloace de informare în masă. În ţara noastră, prima transmisie a Televiziunii Publice a avut loc la 31 decembrie 1956. Instituţia televiziunii primea rolul de serviciu public şi avea obligaţii în ceea ce priveşte educarea şi informarea cetăţenilor.

Înainte de aceasta, oamenii primeau informații prin intermediul transmisiunilor radio, în cazul în care o casă era dotată cu un radio cu tranzistori, și prin intermediul ziarelor. Primele emisiuni de televiziune urmau același format ca și radioul, cu un om care citea un simplu buletin pe un ecran alb-negru.

Cu toate acestea, tehnologia a evoluat curând și a inclus imagini ale evenimentelor și interviuri cu persoane. Stilul monocrom a fost abandonat atunci când a fost dezvoltată tehnologia color, la mijlocul și sfârșitul anilor ’60, iar tehnologia TV continuă să progreseze cu o optică din ce în ce mai sofisticată și cu îmbunătățiri digitale.

Era digitală a adus o imagine mai bună prin televiziunea şi receptoarele de înalta definiţie, dar oricât de mulţi pixeli au fost puşi pe ecran, imaginea nu a fost la fel de reală ca şi cea văzută cu ochiul liber şi astfel a apărut imaginea tridimensională prin televiziunea şi receptoarele 3D.

Efecte adverse

La fel că jocurile video sau internetul, televiziunea creează dependenţe puternice care, spun studiile, nu diferă în niciun fel de adicţiile la substanţe chimice. Televiziunea aduce chiar şi obezitatea, nu doar în rândul adulţilor, dar şi copiilor, are un impact negativ şi asupra psihicului, iar la copiii lăsaţi să se uite la programe violente sau erotice duce la comportamente agresive sau maturizare precoce.

Unii susţin că televiziunea nu face decât să destrame cupluri, să-i îndepărteze pe părinţi de copii, să diminueze timpul dedicat lecturii, muzicii, sporturilor sau practicilor religioase. Uitatul la televizor variază foarte puţin în funcţie de educaţie şi volumul de timp consacrat televiziunii este egal cu cel alocat muncii, aproximativ 39 miliarde de ore.

„Mesajul este simplu. Reducerea privitului la televizor poate reduce semnificativ riscul de diabet de tip 2, boli de inimă și mortalitate prematură”, a declarat autorul principal Frank Hu, profesor de nutriție și epidemiologie la Harvard School of Public Health. „Ar trebui nu numai să promovăm creșterea nivelului de activitate fizică, ci și să reducem comportamentele sedentare, în special privitul prelungit la televizor”, a adăugat Hu.

Potrivit cercetătorilor, mulți oameni din întreaga lume își împart zilele în mare parte între muncă, somn și privitul la televizor. Europenii petrec în medie 40% din timpul liber zilnic în fața televizorului; australienii, 50%. Acest lucru corespunde la trei până la patru ore de vizionare zilnică – totuși mai puțin decât media de cinci ore raportată în SUA. Efectele negative ale vizionării televizorului asupra sănătății au fost documentate în studii anterioare, inclusiv asocierile cu niveluri reduse de activitate fizică și diete nesănătoase, conform The Harvard Gazette.

Internetul ne-a conectat în moduri la care nu ne așteptam și poate nici nu ne-am fi putut imagina, dar de Ziua Mondială a Televiziunii ne amintim că televiziunea a fost prima și a deschis calea pentru ceea ce avea să vină.

Definiţiile televiziunii

Spirituale, zeflemitoare, otrăvite sau îngrijorate, multe au fost sentinţele date televiziunii:

Profesorul de istoria televiziunii la Universitatea Liberă din Bruxelles, André Lange, spunea că televiziunea este un obiect recent, cu circa 70 de ani de existenţă ca tehnologie şi 50 ca fenomen de masă şi, într-o accepţiune clasică a istoriei, istoricul nu poate începe să lucreze decât la cincizeci de ani după ce s-au petrecut faptele.

Marele om de televiziune David Frost aprecia: „Televiziunea este o invenţie care te face să-i primeşti la tine acasă pe nişte tipi pe care n-ai vrea niciodată să-i primeşti la tine acasă.”

Scriitorul Umberto Eco declara sec: „Televiziunea îi face inteligenţi pe indivizii care nu au acces la cultură şi îi tâmpeşte pe cei care se cred cultivaţi.“

Scriitorul şi diplomatul francez Jean-Marie Guéhenno spunea: „Există două feluri de televiziune: televiziunea inteligentă, care îi face pe cetăţeni greu de guvernat, şi televiziunea imbecilă, care îi face pe cetăţeni lesne de guvernat.“

Creatorul de benzi desenate Phillipe Geluck afirma: „Violenţa la televizor te îndeamnă să spargi totul în jur. Cu excepţia, din păcate, a televizorului însuşi.“

Mucalite sunt şi aprecierile cântăreţului Pierre-Jean Vaillard care spunea: „Ador televiziunea. Când închizi ochii, e aproape la fel de bună ca radioul.“ Sau ale actorului Jacques Dutronc: „Televiziunea nu poate fi privită. Când stai în picioare, nu te poţi uita. Când te aşezi, adormi.“

Marele regizor Jean-Luc Godard spunea că „Televiziunea fabrică uitare. Cinematograful fabrică amintiri.“

O altă cugetare spune „Întâi am văzut Luna de pe Pământ şi trebuia să vedem şi Pământul de pe Lună. Pentru o asemenea ispravă, era nevoie de un pretext, iar el s-a numit TELEVIZIUNE.”

Delegația Germaniei a declarat: „Televiziunea este doar un mijloc de informare și un mediu de informare la care o majoritate considerabilă a populației mondiale nu are acces… Această mare majoritate ar putea privi cu ușurință Ziua Mondială a Televiziunii ca pe o zi a bogătașilor. Aceștia nu au acces la televiziune.”