Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Ce ştim despre 9 mai şi câtă importanţă le dăm sărbătorilor din această zi?

Când şi de ce a devenit Podul Mogoşoaiei Calea Victoriei, de ce marcăm "finalul celui de-al Doilea Război Mondial" la două date diferite şi cum a ajuns aventura europeană de la un acord pentru cărbune, la Premiul Nobel? Ziua de 9 mai are o triplă semnificaţie pentru români: este Ziua Independenţei, proclamată în 1877, ziua victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial (9 mai 1945), dar şi Ziua Europei.

09 Mai 2013, 00:04 (actualizat 09 Mai 2013, 12:39) | Ştirile TVR Online |
9 mai, semnificaţii
9 mai, semnificaţii
1977
Lascar Catargiu
Nicolae Kogălniceanu
De la Podul Mogoşoaiei la Calea Victoriei (foto carte)
Tratatul de la Berlin
Winston Churchill, Iosif Vissarionovici Stalin Franklin, D. Roosevelt
Al doilea Război Mondial
Al Doilea război Mondial
Robert Schuman
Jean Monnet Chair
Parlamentul European
UE steaguri

După crearea statului naţional român, în 1859, prin Unirea Moldovei cu Ţara Românească, statul român a trecut la înfăptuirea, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, a unei serii de reforme în direcţia modernizării ţării. Acestea au constituit temelia proclamării şi, ulterior, a cuceririi independenţei de stat. Dar România a continuat să fie vasală faţă de Imperiul Otoman. La 9 Mai 1877, Adunarea Deputaţilor a proclamat independenţa de stat a ţării. În faţa Adunării, Mihail Kogălniceanu, ministrul de Externe, declara: “Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare..., suntem o naţiune liberă şi independentă”. Proclamarea independenţei naţionale şi înlăturarea raporturilor de vasalitate s-a făcut prin declararea stării de război între România şi Poarta Otomană. Intrată în război, în primăvara lui 1877, armata română a triumfat pe câmpul de luptă, cucerind pe rând redutele otomane de la Plevna, Griviţa, Opanez, Smârdan, Vidin.

Mai bine de o jumătate de secol mai târziu, la 9 mai 1945, românii aveau să trăiască bucuria capitulării Germaniei şi încheierea ostilităţilor militare pe continentul european. Cel de-al Doilea Război Mondial a însemnat pentru întreaga planetă pierderi de vieţi omeneşti şi distrugeri incomensurabile. Lungul şi costisitorul război împotriva fascismului a însemnat o perioadă de grea încercare, când acţiunile imperialismului hitlerist ameninţau libertatea şi independenţa multor naţii.

La data de 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul francez al Afacerilor Externe, propunea Franţei, Germaniei şi altor ţări europene gestionarea în comun a producţiei de cărbune şi oţel. Acest apel a reprezentat primul pas către crearea Uniunii Europene de astăzi - o structură formată din 27 de ţări, unite în respectul faţă de libertate şi principiile statului de drept, dar care recunosc şi apreciază, în acelaşi timp, diversitatea cetăţenilor europeni. Aniversarea declaraţiei Schuman este celebrată astăzi drept Ziua Europei.

Proclamarea Independenţei de stat

(w300) 1977La 11 decembrie 1876, Înalta Poartă adoptă o Constituţie cu aparenţe liberale, numită şi Constitutia lui Midhat Pasa, după numele Marelui Vizir al vremii.

Potrivit Constituţiei, provinciile şi posesiunile Imperiului alcătuiau “un tot nedivizibil, din care nicio parte nu poate fi dezlipită pentru niciun motiv”, singura cale spre independenţa teritoriilor era războiul.

(w300) De la PoduRomânia, un stat mic, prins între cele trei mari imperii, Austro-Ungar, Ţarist şi Otoman, cu o populație de circa 5 milioane de oameni şi încă aproximativ 5 milioane de români în provinciile istorice ocupate de imperiile vecine, a fost desemnată “provincie privilegiată” a Imperiului Otoman.

Constituţia otomană a provocat o vie indignare în România, în corpurile legiuitoare, presa şi opinia publică. Ca urmare, Guvernul român a declarat nule şi neavenite dispoziţiile Constituţiei otomane în tot ceea ce priveşte România şi a iniţiat o ofensivă diplomatică fermă împotriva violării drepturilor garantate de tratate şi pentru recunoașterea independenţei țării pe cale paşnică.

(w220) Lascar CatPrimul ministru român Lascăr Catargiu a trimis o notă diplomatică către puterile garante prin care afirma că Principatele Unite sunt separate de Turcia și nu fac parte din Imperiul Otoman. El declara că România se va opune armat oricărei încercări de violare a teritoriului național iar, într-un conflict general, România va coopera cu puterile care îi vor garanta integritatea și drepturile statale.

În 6 ianuarie 1877,  fostul prim-ministru Mihail Kogălniceanu declara, în aplauzele deputaţilor din Adunarea Deputaţilor: "Niciodată sabia lungă a lui Baiazid nu a putut să pătrundă în muntii României unde cutează astăzi să strabată Midhat Pasa cu Constituţia lui".

După eșecul conferințelor internaționale de la Constantinopol, din decembrie 1876 și ianuarie 1877, și din martie la Londra, soluția militară părea de neevitat.

La 29 aprilie 1877 Adunarea Deputaţilor din România adopta o moţiune prin care se declara starea de război cu Imperiul Otoman, conflagraţie care ulterior va purta numele Războiului pentru Independenţa României.

Pe 9 mai 1877 a fost declarată unilateral independenţa României faţă de Imperiul Otoman.

(w300) Nicolae KoÎn discursul rostit în Adunarea Deputatilor Mihail Kogălniceanu, în calitate de ministru de Externe în Guvernul Ion Brătianu, afirma: "Suntem dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă... Guvernul va face tot ce va fi în putinţa ca starea noastră de stat independent şi de sine stătător să fie recunoscută de Europa”.

A doua zi, pe 10 mai, actul a fost semnat de Carol I şi a căpătat putere de lege.

În iunie 1877 a început războiul ruso-româno-otoman pe două fronturi, unul în Balcani şi altul în Caucaz. Alături de armata rusă din Balcani au luptat armata română, sârbii, muntenegrenii şi bulgarii. În bătăliile de la Plevna şi Griviţa tupele române, conduse de Regele Carol I, s-au comportat admirabil, iar cucerirea Vidinului a încheiat participarea victorioasă a armatei române la Războiul de Independență. Armata română și-a făcut intrarea triumfală pe Podul Mogoşoaiei din București pe 8 octombrie 1878.

(w620) Tratatul d

Pe 13 iulie 1878, prin Tratatul de la Berlin, marile puteri europene au recunoscut independenţa României, în a cărei componenţă intrau Delta Dunării, Insula Şerpilor şi Dobrogea, până la linia de la est de Silistra - sud de Mangalia. Cele trei judeţe româneşti din sudul Basarabiei - Cahul, Bolgrad şi Ismail - reveneau Rusiei.

În secolul XIX, în amintirea marilor bătălii din Războiul de Independenţă cele patru mari artere ale Bucureştiului au fost botezate Calea Victoriei, Calea Grivitei, Calea Plevnei şi Calea Rahovei.

(w300) Al doileaZiua Victoriei şi sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa

După ce a reuşit să anexeze Austria în martie 1938, fără a trage vreun foc de arma, şi ulterior teritoriile de vest ale Cehoslovaciei, Adolf Hitler a cerut Poloniei să-i asigure un culoar de trecere - coridorul Gdansk, între Prusia orientală şi restul Germaniei, cerere respinsă de Varşovia.

La 1 septembrie 1939, fără o declaraţie formală de război, armata germană atacă Polonia. 17 zile mai târziu, URSS invadează estul Poloniei, în virtutea pactului Ribbentrop-Molotov, semnat în 23 august 1939.

După aproape 6 ani de război devastator, care a cuprins cea mai mare parte a lumii şi în care a pierit 3% din populaţia mondială, la începutul lunii mai 1945 Germania nazistă a capitulat necondiţionat în fata trupelor aliate. Însă cel de-al Doilea Război Mondial s-a încheiat la 2 septembrie 1945, cu capitularea Japoniei, după folosirea bombelor atomice americane la Hiroshima şi Nagasaki (6 şi 9 august).

(w300) Winston ChWinston Churchill, Iosif Vissarionovici Stalin și Franklin D. Roosevelt au negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la Ialta din februarie 1945. Printre hotărârile luate au fost: organizarea Naţiunilor Unite, declaraţia asupra Europei eliberate, dezmembrarea Germaniei, zonele de ocupaţie şi comisiile de control în Germania, chestiunea daunelor de război şi situaţia Poloniei

Armata Roșie, (inclusiv cei 78.556 soldați ai Armatei I poloneză) a început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945. Armata germană terminase retragerea în orașul puternic fortificat. Capitala germană fusese supusă unor intense bombardamente aeriene în tot acest timp.

Cei mai importanți lideri naziști fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri. Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea. Ca un ultim efort de război, Führerul a cerut tuturor civililor, inclusiv copiilor, să participe la lupta de apărare a capitalei în rândurile milițiilor Volkssturm.

Când această ultimă încercare a eșuat, Hitler și statul său major s-au mutat în Führerbunker, un buncăr de beton de sub Cancelaria Reichului, unde, la 30 aprilie 1945, Führerul s-a sinucis împreună cu soția sa, Eva Braun.

Amiralul Karl Dönitz a devenit șeful guvernului german și a trimis repede un reprezentant la Reims, în Franța, pentru a semna o capitulare necondiționată cu Aliații. Generalul Alfred Jodl a semnat capitularea necondiționată la 7 mai, ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 8 mai.

Sovieticii au cerut ca actul de capitulare să fie semnat și la sediul statului major al forțelor sovietice. Acest lucru s-a întâmplat la 8 mai, încetarea focului intrând în vigoare pe frontul sovietic la 9 mai, din cauza diferenţei de fus orar.

Acesta este motivul pentru care aliații occidentali au sărbătorit Ziua victoriei în Europa în 8 mai, iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai.

(w300) Al DoileaRăzboiul costase viaţa a aproximativ 60 de milioane de oameni. Sovieticii au pierdut, potrivit istoricilor, 25 de milioane de oameni, civili şi militari.

În afara de morţii din transee, ruşii, englezii, francezii sau nemţii au suferit şi în urma epidemiilor izbucnite sau a lipsei de hrană. Urmare a masivelor pierderi umane, toate tările angrenate în război s-au confruntat cu o acută lipsă a forţei de munca, scădere a natalităţii şi a speranţei de viaţă.

Guvernele au fost nevoite să despăgubească o mare parte a categoriilor care au avut de suferit de pe urma războiului – văduvele, orfanii, invalizii – secătuindu-şi economiile distruse.

Ziua Europei

În 1950 deşi trecuseră cinci ani de la sfârşitul Celui de-al Doilea Război Mondial, în Europa reconcilierea între foştii inamici era încă departe. Soluţia unei păci durabile era ca relaţia dintre Franţa şi Germania să cunoasc(w300) Jean Monneă un nou început.

Pentru a găsi o soluţie, ministrul francez de externe Robert Schuman a recurs la excepţionala experienţă a lui Jean Monnet, acumulată în urma unei îndelungate cariere internaţionale.

Monnet a înţeles că nu era posibilă crearea dintr-o dată a unui edificiu instituţional supranaţional datorită rezistenţei puternice din partea statelor recent ieşite din război. Aşadar Monet a propus guvernului francez un plan global de modernizare şi dezvoltare economică.

Obiectivul concret era plasarea producţiei de cărbune şi oţel din Germania sub responsabilitatea autorităţii unei organizaţii, deschisă participării şi altor state europene.

Astfel se slăbea economia germană și era propulsată economia franceză deasupra nivelului dinainte de război.

Integrarea politică şi economică a Germaniei într-o comunitate europeană ar fi împiedicat-o să redevină o ameninţare la adresa păcii în Europa.

(w300) Robert SchPractic, proiectul a fost rodul unui complot, ideea lui Jean Monnet fiind acceptată fără rezerve de Robert Schuman. Monnet şi colaboratorii săi au redactat discret proiectul în ultimele zile ale lui aprilie 1950. A noua sa variantă a fost prezentată în dimineaţa zilei de 9 mai guvernului francez şi trimisă printr-un emisar secret cancelarului german Konrad Adenauer.

Proiectul a fost primit cu entuziasm de ambele părţi.

În 9 mai a fost facut public Planul Schuman, în Sala Orologiului de la Quai d'Orsay. "Nu mai este vorba de cuvinte goale, ci de un act îndraznet, un act constructiv" – cu aceste cuvinte Robert Schuman, ministru francez de externe, punea temelia construcţiei europene.

În urma acestei declarații s-a format în 18 aprilie 1951 Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) la care au participat Germania de Vest, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg. Anglia a fost invitată să participe, dar a refuzat pe motive de suveranitate națională. În 1952, Monnet a devenit primul președinte al Înaltei Autorități.

Succesul CECO a determinat extinderea integrării economice în plan european şi apariţia Comunitatii Economice Europene odată cu semnarea Tratatului de la Roma în 1957.

A urmat Actul Unic European în 1986, care a lansat noţiunea de cetăţenie europeană şi Tratatul de la Maastricht din 1991 care a consfinţit apariţia în 1992 a Uniunii Europene, iar în 1993 a Pieţei Unice europene care a eliminat barierele fizice, tehnice și fiscale între statele membre.

(w300) ParlamentuDin 1995 prin Convenţia de la Schengen s-au desfiinţat controalele efectuate asupra persoanelor la graniţele ţărilor membre ale spaţiului Schengen. Integrarea europeană s-a consolidat prin semnarea Tratatului de la Amsterdam în 2 octombrie 1997.

În 11 decembrie 2000 prin semnarea Tratatului de la Nisa s-a decis extinderea UE.

De la 1 ianuarie 2002 au fost puse în circulaţie monedele şi bancnotele euro.

La 1 mai 2004 a avut loc extinderea istorică a Uniunii Europene, care trece dintr-o dată de la 15 la 25 de membri, prin aderarea Poloniei, Ungariei, Cehiei, Slovaciei, Sloveniei, a celor trei republici baltice (Lituania, Letonia, Estonia), a Ciprului şi Maltei.

În 29 octombrie 2004 a fost semnată Constituţia Europenă la Roma, ratificată pentru prima dată de Spania, dar respinsă de Franţa şi Olanda. Proiectul constituţional a fost abandonat în 2007 şi înlocuit la 1 decembrie 2009 cu Tratatul de la Lisabona în acelaşi timp, un tratat, un subiect de drept internaţional şi o Constituţie.

(w300) UE steagurLa 1 ianuarie 2007 România şi Bulgaria au aderat la Uniunea Europeană, care numară astfel 27 de state membre. Din iulie 2013 şi Croaţia va deveni stat membru UE.

Originalitatea ideii lui Monnet a constat în unirea naţiunilor şi a oamenilor printr-un obiectiv comun, o comunitate de interese paşnice. S-a declanşat astfel un proces nou în relaţiile internaţionale, iar Europa a devenit prima regiune economică a lumii.

Este motivul pentru care liderii europeni au decis la Milano, în 1986, ca ziua de 9 mai să fie serbată ca „Zi a Europei”. De atunci, această zi este destinată festivităţilor şi evenimentelor ce subliniază cooperarea între popoarele Europei.

În 2012 Comitetul Nobel care a acordat Premiul Nobel pentru Pace Uniunii Europene motivând prin rolul Uniunii Europene şi contribuţia de şase decenii la progresul pacii şi la reconciliere, democraţie şi apărarea drepturilor omului în Europa.

ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN DOCUMENTARE
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 27°C 27°C
IASI 25°C 27°C
CLUJ 26°C 22°C
CONSTANTA 24°C 20°C
CRAIOVA 28°C 24°C
BRASOV 26°C 25°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 19 Mai 2019, 10:08
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 17-05-2019
Deschidere: 8212.27
Maxim: 8263.95
Mimim: 8203.11
Variatie: 0.14%
EL
10.80
1.41%
SNG
34.00
0.15%
TLV
2.13
0.24%
WINE
20.30
2.53%
FP
0.97
0.62%
SNP
0.38
0.13%
TGN
355.00
0.28%
BRD
11.22
0%
M
29.80
1.74%
TEL
20.40
0.99%
ARHIVĂ ȘTIRI