Cât muncim pentru stat și cât muncim pentru noi. O analiză de Daniel Coman

În România, cutuma este că la angajare negociem salariul net, adică ce ne rămâne în mână, nu salariul brut, astfel că uităm ce înseamnă, de fapt, salariul nostru.

La un salariu în mână de 3.500, brutul este de aproape 6 mii, iar totalul banilor plătiţi lunar pentru munca noastră ajunge la 6.118 lei. Aproape dublu!

Pe lângă cei 3.500 de lei, salariul net, angajatorul mai virează către stat în numele nostru încă 2.483 de lei, la care se adaugă o asigurare de 2,25%, adică 135 de lei lunar, în acest exemplu.

Aproape 1.500 de lei sunt banii care se duc către pensii, aproape 600 de lei la sănătate şi 10% impozit pe venit, pentru că statul ne mai şi taxează pentru ce ne rămâne.

Banii acesția ni se reţin chiar înainte să primim noi salariul. Şi nici nu intrăm în subiectul contribuțiilor la pensie care nu se adună la pensia noastră viitoare, ci sunt folosiţi pentru plata pensiilor de acum.

În concluzie, dacă ne gândim la venitul pe un an, muncim cam din ianuarie până prin luna mai, poate chiar iunie, doar ca să plătim taxe către stat, şi abia din vară începem să muncim şi pentru noi.

Dar dacă tot ne facem datoria, muncim, plătim, întreţinem statul, înseamnă că şi primim ceva în schimb, nu? Ei, nu e chiar aşa. Expertul fiscal Adrian Benţa spune că statul dă aproape toţi banii colectaţi doar pe cheltuieli de funcţionare.

O analiză de Daniel Coman