Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.
ANUL BRÂNCOVEANU

Căsătoriile în vremea lui Brâncoveanu

Peţitul, cererea în căsătorie, tocmirea zestrei, logodna, căsătoria religioasă şi nunta erau evenimente majore pentru familie şi pentru comunitate, în special în satul românesc tradiţional. La loc de cinste erau nunţile domneşti, domnitoriul fiind preocupat de alianţe, de numele, prestigiul şi averea dobândite prin căsătorie.

20 Iunie 2014, 14:02 (actualizat 23 Iunie 2014, 17:14) | Documentar de Liliana Teică |
Bucuresti in secolul XVIII 2
Bucuresti in secolul XVIII 2
Bucuresti in secolul XVIII
Constantin Brâncoveanu 4
Familia Brâncoveanu 2
Marica Brancoveanu
Vesminte epoca Brancoveanu
Martirii Brancoveanu
Palatl Cretulescu
Domniţa Bălaşa

Declararea anului 2014 drept Anul Brâncoveanu prilejuieşte organizarea unor programe speciale dedicate Epocii Brâncoveanu şi personalităţilor care au marcat-o. Pe parcursul anului Ştirile TVR, alături de alte programe ale TVR, prezenta documentare despre epoca şi personalitatea lui Constantin Brâncoveanu, de la al cărui martiriu se împlinesc 300 de an.

Normele în epoca medievală erau ca logodna şi căsătoria să fie aranjate de părinţi care decideau întru totul destinul copiilor lor. Fetele erau privite ca viitoare soţii şi mame şi educaţia lor se reducea, în majoritatea cazurilor, la învăţarea îndeletnicirilor casnice: ţesut, tors sau cusut. Chiar şi fiicele sau soţiile domnitorilor şi boierilor  învăţau aceste deprinderi, iar unele dintre ele învăţau şi să scrie şi să citească.

Fetele erau considerate “proprietatea” tatălui care, fără să ceară consimţământul viitoarei mirese, o promitea bărbaţilor care veneau cu cele mai tentante propuneri financiare. Căsătoriile se făceau după ce fata împlinea 12 ani, iar băiatul 14, şi răpirea, pierderea virginităţii sau căsătoria fără voia părinţilor erau rare în acele timpuri, şi aspru pedepsite, pentru că fetele, în special cele bogate sau din familiile boiereşti, erau bine păzite şi nu aveau voie să nesocotească dorinţele părinteşti.

Căsătoria era îndelung pregătită şi implica cheltuieli considerabile deoarece zestrea şi ospăţul de nuntă reflectau starea socială a părinţilor. Zestrea era dată după posibilităţile materiale ale familiilor şi de regulă fetele veneau cu obiectele gospodăreşti, iar băieţii cu casa şi uneltele agricole. Pentru părinţii fetelor căsătoria nu era doar o cheltuiala, dar şi un prilej de bucurie, cu atât mai mare cu cât şi zestrea ginerului era mai mare şi în plus scăpau de grijă de a o păzi pe fată care trecea în grijă bărbatului.

Nunţiile puteau dura mai multe zile, începeau de multe ori joia, ceremonialul se desfăşura pe etape dedicate pregătirilor ritualice, iar nunta propriu-zisă era în ziua de duminică. Alaiul de nuntă mergea de la casa miresei către biserică unde cununia religioasă era oficiată de un simplu preot sau de Părintele Mitropolit, în cazul marilor boieri. La marile case începea apoi ospăţul „cu lăutari, băutură, mâncare, dulceţuri, cafele şi lulele … “, iar nunţile domneşti erau cele mai fastuoase şi puteau rivaliza cu nunţile de la marile curţi europene.

Căsătoriile domneşti

(w160) ConstantinErau văzute ca alianţe politice sau între familiile bogate şi multe căsătorii erau hotărâte de părinţi chiar din cea mai fragedă vârstă a copiilor.

(w140) Marica BraConstantin Brâncoveanu a întâlnit-o pe jupâniţa Marica, fata postelnicului Neagoe şi nepoata lui Antonie Vodă din Popeşti, care fusese domnitor al Ţării Româneşti din 1669 până în 1672.

Frumoasa Marica era cu câţiva ani mai tânăra ca el şi i se dusese vestea că era cuminte, foarte gospodină, chibzuită şi cu ceva ştiinţă de carte, iar tatăl ei făgăduise că la moartea lui îi va lasă moşia Popeştilor şi două locuri mari în Poliţia Bucureştilor.

Fata i-a plăcut lui Brâncoveanu şi căsătoria s-a făcut cu mare fast în 1674 la Palatul din Filipeşti al familiei Brâncoveanu.

Marica i-a dăruit lui Brâncoveanu 11 copii, 4 băieţi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi şapte fiice: Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Bălaşa şi Smaranda, pe care i-au crescut frumos, le-au dat învăţătură şi i-au înzestrat şi rostuit cât mai bine.

(w300) Familia BrCea mai mare dintre fiice, Stanca, a fost căsătorită la la 1 noiembrie 1692 la vârsta de 16 ani cu beizadea Radu, fiul lui Iliaş Alexandru Vodă, ultimul Muşatin, un tânăr frumos şi cuminte, dar sărac.

Cronicile spun că Vodă Brâncoveanu i-a dat Stancai o zestre fabuloasă, foaia de zestre, scrisă chiar de mâna domnitorului, estima că numai “obiectele mişcătoare“ erau în valoare de 26 100 de taleri.

Stanca primea bijuterii, cununi, cercei, brăţări şi inele cu diamante, smaralde şi rubine, şiruri de mărgăritare, lanţuri de aur şi o salbă cu 400 de galbeni. Împreună cu paisprezece rochii împodobite cu sponci de aur şi diamante şi mărgăritare, “plapome şi cearceafuri cu flori în fir de aur şi argint”, covoare de mătase, oglinzi şi vase de argint. Ca zestre a primit şi patru moşii cu 30 de suflete de ţigani, case de piatră în Bucureşti, trăsuri şi cai, animale, stupi şi vii. Căsătoria a durat doar 13 ani şi nu a fost fericită, nu au avut copii şi Radu care avea obiceiul de a bea foarte mult a murit în 1705, iar Stanca a nu s-a mai recăsătorit până la moarte sa în 15 martie 1714.

La un an după prima nuntă domnească, la 5 noiembrie 1693, e maritată şi a doua fata, Maria, de 15 ani, cu Constantin Vodă Ducă (Duculeţ), domnitorul Moldovei, pentru înscăunarea căruia Constantin Brâncoveanu intervenise pe lângă Înalta Poartă. Nici această căsătorie nu a fost prea fericită, Maria murind de ciumă în vara anului 1697 la Ţarigrad (cum se numea în acele vremuri Istanbul) unde se afla cu soţul ei, mazilit după doar un an de domnie. Au avut un singur cocon, adus în ţară imediat după moartea ei.

(w220) Vesminte eCea mai bună alianţa politică a fost făcută prin căsătoria, în februarie 1698, Ilincăi Brâncoveanu cu Scarlat Mavrocordat, fiul marelui dragoman al Porţii, Alexandru Mavrocordat Ezaporitul, care fusese până atunci  duşmanul lui Brâncoveanu.

Dragomanul era frate cu cei care aveau să devină domnitori: Nicolae şi Ioan Mavrocordat. Există consemnări care atestă că la nuntă a fost invitat şi un mare meşter sticlar din Boemia, Georg Franz Kreybich, care vânduse lui Vodă Brâncoveanu un stoc de pahare de cristal în valoare de 200 de taleri de argint.

Sticlarul a povesit că la nuntă a fost veselie mare, iar după terminarea ospăţului în aceeaşi sala s-a dat un spectacol. A fost reprezentată asedierea unei cetăţi nemţeşti de către turci, apoi au fost tot felul de dansuri „turceşti, arăbeşti, chinezeşti, tătărăşti, franţuzeşti, spaniole şi leşeşti” care au durat până la ziua. Un an şi jumătate mai târziu paharnicul Scarlat moare şi este îngropat la Sfânta Mitropolie de la Târgovişte, cronicarul Radu Popescu, personalitate a vieţii culturale în timpul lui Constantin Brâncoveanu şi al Mavrocordaţilor, nota: „Mulţi zicea, să-l fi otrăvit Costantin-vodă pentru nişte privcini ce avea socrul cu ginerele între dânşii.”

În mai 1701 are loc nunta Saftei, cea de a patra fiica a domnitorului, cu vel-cămăraş Iordache Creţulescu, slujba fiind oficiată de părintele Athanasie, patriarhul Antiohiei. Safta a primit şi ea o zestre mare şi ca dar de nuntă domnitorul a oferit tinerilor căsătoriţi mai multe loturi de pământ în Bucureşti. Imediat după căsătorie, pe artera care din 1870 se va chema Ştirbei Vodă şi care unea Podul Mogoşoaiei cu Palatul Cotroceni, a fost ridicat Palatul Creţulescu.

(w300) Palatl CreDe-a lungul timpului palatul a găzduit nu numai urmaşi ai familiei Creţulescu, dar a fost şi sediul unor instituţii administrative, iar din 21 septembrie 1972 Palatul Creţulescu este sediul UNESCO-CEPES.

În 1706 Safta va construi, tot pe un loc primit ca dar de nuntă, în apropierea Dealului Mitropoliei, biserica Gorgănel, numită mai târziu Biserica Sf. Ilie cea nouă. Biserica a fost grav avariată de cutremurul din 1802 şi apoi dărâmată, iar pe acelaşi loc s-a ridicat o nouă biserica, Sfântul Ilie Rahova, translata cu 49 de metri în anul 1984, în spatele blocurilor de pe actualul Bulevard al Unirii.

Pe un alt loc dăruit de Brâncoveanu la nunta Safrei a fost ridicată în 1722 Biserica Creţulescu , considerată unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură ale oraşului de la sfârşitul perioadei brâncoveneşti. Marele logofăt Creţulescu a construit în vecinătatea bisericii şi un han, cu multe prăvălii care vindeau mărfuri aduse în special din Franţa, pentru că aici se afla pe atunci barieră de nord a oraşului, pe "uliţă cea mare" sau "Podul Mogoşoaiei", în locul numit pe atunci "Puţul cu zale". Imediat ce se termină hanul, la stânga, era o stradă îngustă numită Sfântul Ionică, după numele bisericii care se află pe ea. În anul 1938, în urma lucrărilor pentru extinderea curţii Palatului Regal, atât Biserica Sfântul Ionică cât şi Hanul Creţulescu au fost demolate, iar stradă a dispărut.

În ianuarie 1706 are loc o altă mare nuntă domnească, căsătoria lui Constantin, fiul cel mare al domnitorului Brâncoveanu care avea 23 de ani, cu Anna fiica stolnicului Balş de la Moldova. Naş a fost  stolnicul Constantin Cantacuzino. Din această căsătorie se va naşte unicul moştenitor pe line bărbătească al domnitorului care va asigura perpetuarea numelui Brâncoveanu până în 1832. Constantin avea să fie ucis, împreună cu tatăl sau la Constantinopol în 15 august 1714.

(w160) Domniţa BFrumoasă domniţă Bălaşa e măritată în anul 1708, la vârstă de 15 ani, cu grecul Manolache Lambrino, fiul lui Chiriţă Andronache Rangabe, bibliotecar la Biserica cea mare a Ţarigradului. Fata primeşte zestre bogată, în timp ce Manolache era mai sărac, dar un tânăr „iscusit” după cum scriu cronicile timpului. Şi Bălaşa a fost cununată de stolnicul Constantin Cantacuzino care un an mai târziu va fi şi naşul lui Ştefan, al doilea fecior al lui Brâncoveanu, căsătorit cu o altă domniţă Bălaşa, fiica lui Ilie din bogată familie a Cantacuzinilor.

Celelalte două fete au fost măritate cu boieri, Ancuţa a luat pe Nicolae Ruset (Rosetti) din familia domnitorului Antonie Ruset din Moldova, Smaranda a luat un boier Băleanu, iar Radu a fost logodit cu fiica lui Antioh Cantemir, domnitor al Moldovei, dar n-a mai ajuns să se căsătorească, şi Matei când a murit în 1714 de-abia ieşise din adolescenţă.

În primăvară anului 1714, domnul Brâncoveanu a fost arestat şi împreună cu întreagă familie, doamna sa, cei patru fii, ginerii, nora cea mare şi nepoţelul Constantin au fost duşi la Constantinopol şi închişi din 15 mai la Fornetta, Ediculè şi Groapă Sângelui, unde au fost supuşi la chinuri pentru a se află unde le sunt averile.

(w220) Martirii BÎn ziua de Sfânta Marie Mare în 15 august 1714ş când Marica Brâncoveanu ar fi trebuit să-şi sărbătorească onomastică şi domnitorul împlinea 60 de ani, Constantin Brâncoveanu, cei patru fii şi Ianache Văcărescu, primul său sfetnic şi dregător, căsătorit cu Stanca, verişoara doamnei Maria Brâncoveanu, au fost decapitaţi.

Anton Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Brâncoveanu, relatează că trupurile au fost târâte prin oraş şi apoi aruncate în apele Bosforului de unde au fost pescuite de nişte pescari şi înmormântate într-o mănăstire ortodoxă, la Halki, iar capetele purtate în pari şi înfipte la poartă palatului unde au stat trei zile, după care au fost aruncate în mare.

Doamna şi ceilalţi membri ai familiei au rămas închişi la Bostangibasa, iar după de şapte luni au fost răscumpăraţi cu 100 de pungi de galbeni şi surghiuniti pe ţărmul Marii Negre, în Caucaz. În 1706 li s-a permis întoarcerea la Bucureşti şi Maria Brâncoveanu a început recuperarea moşiilor, viilor, palatelor şi, cu ajutorul împăratului german Carol al VI-lea, a banilor depuşi în băncile de la Viena. Doamna Maria a obţinut tutela nepotului ei Constantin căruia i-a păstrat jumătate din avere şi, ca să nu-şi lase ginerii „obidiţi şi îngreunaţi cu datorii şi cu multe lacrimi”, a luat banii din bănci din „Ţara Ungurească şi de la Veneţia şi le-a dat ginerilor, în afară de scule, argint şi aur.”

În iulie 1720 Doamna Maria Brâncoveanu a reuşit să aducă rămăşiţele domnitorului şi, probabil, pe ale fiilor săi pe care le-a înmormântat la Bucureşti în Biserica Sfântul Gheorghe cel Nou, alături de care va fi înmormântată şi ea.

Surse

Radu Olteanu –  Bucureştii în date şi întîmplari, Editura Paideia, Bucuresti, 2002

Marcu, George (coord.) - Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009

 

ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN ANUL BRÂNCOVEANU
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 27°C 28°C
IASI 28°C 29°C
CLUJ 28°C 28°C
CONSTANTA 24°C 24°C
CRAIOVA 28°C 27°C
BRASOV 26°C 26°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 20 Septembrie 2018, 06:57
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 19-09-2018
Deschidere: 8286.98
Maxim: 8314.7
Mimim: 8262.45
Variatie: 0.09%
BRD
13.78
0%
TLV
2.35
0.21%
SNP
0.35
0.58%
FP
0.91
1.12%
SNG
32.35
1.98%
SIF3
0.21
1.87%
TRP
0.36
0.84%
M
26.50
0.76%
TGN
361.00
0.28%
SIF5
2.15
0.92%
ARHIVĂ ȘTIRI