Când va deveni „M3gan” realitate? Experții în etica tehnologiei trag un semnal de alarmă

Trailerul filmului, care a devenit viral toamna trecută pentru o scenă în care robotul face o pauză, în toiul unei crime, pentru a încerca un dans TikTok, a demonstrat că „M3gan” este o mină de aur pentru meme-uri. Dar nu este vorba doar de distracție sângeroasă: filmul ridică întrebări despre educația parentală și despre timpul dedicat jocurilor pe computer.

Un rezumat rapid: M3gan este o păpușă-robot care poate face aproape orice (merge, vorbește, dansează, ucide). Este creată de Gemma (Allison Williams), o roboticiană obsedată de muncă, care pe neașteptate trebuie să aibă grijă de nepoata ei orfană Cady. La început, M3gan este un succes: șefii lui Gemma de la o companie de jucării de tip Hasbro o prezintă ca fiind o Tesla a păpușilor. Ea și Cady devin inseparabile. Apoi M3gan devine prea deșteaptă.

Jucăriile malefice și-au câștigat locul în canonul groazei, de la Tina Vorbăreața din Zona Crepusculară până la Chucky, păpușa locuită de sufletul unui criminal în serie. În timp ce specialiștii în etica roboților continuă să dezbată modul în care oamenii ar trebui să interacționeze cu iminenții tovarăși IA (inteligență artificială), „M3gan” pare un film deosebit de oportun.

Dar ce părere au eticienii roboticii despre „M3gan”? Katie Darling, un expert de frunte în etica tehnologiei și cercetător științific la MIT Media Lab, spune că lumea este departe de o versiune reală a păpușii.

„Nu cred că vom avea ceva care să se situeze la acest nivel de inteligență artificială sofisticată în următorul deceniu sau două”, a spus ea. „Oamenii au așteptări complet distorsionate cu privire la ceea ce poate face robotica în acest moment, datorită unor filme ca acesta.”

Cu toate astea, Darling crede că oamenii ar trebui să înceapă să-și pună întrebări legate de modul în care jucăriile robotizate vor fi comercializate și vândute. „Nu mă îngrijorează faptul că ceea ce am văzut în trailer se va întâmpla în viața reală – inteligența artificială devenind prea inteligentă și neascultând comenzile”, a declarat Darling. „Mă îngrijorează dacă IA ar trebui să fie folosită pentru a înlocui abilitățile umane în relații, iar răspunsul este nu.”

Mașinile nu gândesc și nu acționează ca oamenii, atrage atenția Darling. Desigur, există anumite tipuri de roboți-dădace, cum ar fi iPall, un companion de 1,5 metri înălțime care poate cânta, dansa, răspunde la întrebări și, potrivit producătorilor săi, ține copiii ocupați pentru „câteva ore” în timp ce părinții lor sunt plecați.

Dar îngrijirea nu înseamnă doar supraveghere: există un aspect emoțional al creșterii copiilor de care numai oamenii sunt capabili, spune Darling. „Roboții pot fi folosiți ca un supliment, așa cum am folosi un animal de companie sau un însoțitor – nu pentru a înlocui în mod direct o relație care este umană”, a spus Darling.

Ronny Bogani, un etician în domeniul inteligenței artificiale și avocat pentru drepturile copiilor, consideră că roboții care au grijă de copii ar putea „schimba complet dinamica familiei”.

De asemenea, Darling își face griji cu privire la modul în care întreprinderile ar putea exploata atașamentul unui copil față de prietenii săi roboți. „Dacă un copil are o relație cu acest tip de păpușă, capitalismul corporatist ar putea ține ostatică această relație”, a spus ea.

Bogani a adăugat că roboții ar putea supraveghea copiii până la adolescență. Va fi mult mai greu pentru un adolescent să aibă o fază de rebeliune dacă un dispozitiv ambulant și vorbitor îi supraveghează fiecare mișcare. „Încălcarea legilor și nesupunerea civilă fac parte din maturizare”, a spus el. „În ce moment o dădacă-robot este obligată să raporteze despre un copil?”.

Roboticienii se pot inspira din trucurile realizatorilor de animație pentru a insufla emoții umane în figurile antropomorfe. „Urăsc faptul că, în scopuri de marketing, adoptăm în mod implicit forma umană”, a spus Darling.

Bogani este de acord că roboții nu ar trebui să aibă trăsături sau nume umane. Și crede că, în viitor, dacă vor fi folosiți pentru îngrijirea copiilor sau pentru guvern, ar trebui să existe o culoare standard care să indice o clasă separată de roboți, dotată cu o protecție mai mare a datelor. „Nu știu de ce un robot trebuie să aibă un cap”, a spus el.

„Este nevoie de un sat pentru a crește un copil, iar noi intrăm într-o perioadă a unui sat digital”, a atras atenția Bogani. „Această tehnologie este fenomenală și este atât de incredibilă, dar fără protecțiile potrivite ar putea fi și periculoasă.”