Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Campionatul Mondial din Mexic - 1970

Primul CM de fotbal organizat în America de Nord, și nu în Europa ori America de Sud, a avut loc în Mexic, în 1970, iar România avea să se califice în premieră în perioada postbelică la o astfel de competiție. Argentina avea astfel să piardă pentru a patra oară șansa organizării unui turneu final, după eșecurile diplomatice pentru competițiile din 1938, 1958 și 1962.

Istoria participărilor României la Mondiale!

10 Iunie 2014, 14:32 |
Echipa Braziliei la CM din 1970
Echipa Braziliei la CM din 1970
Echipele din finala CM din 1970
Gerd Muller, golgheterul CM din 1970, cu 10 reușite
Brazilianul Gerson marchează în poarta Italiei, în finala CM din 1970
Gol, în finala CM din 1970, dintre Brazilia și Italia
Naționala Italiei, medaliată cu argint la CM din 1970
Instantaneu din finala CM din 1970, dintre Brazilia și Italia
Pele, la ultimul CM, în 1970, sărbătorește cucerirea celui de-al treilea titlu mondial
Pele deschide scorul în finala CM din 1970, dintre Brazilia și Italia
Naționala României, la CM din 1970
Brazilienii sărbătoresc câștigarea trofeului Jules Rimet, pentru a treia oară, în 1970

”Tricolorii” au făcut parte din grupa 1 de calificare, alături de Elveția, Grecia și Portugalia. Elevii lui Angelo Niculescu au câștigat grupa, prin trei victorii, (2-0 cu Elveția la București și 1-0 la Lausanne, 1-0 cu Portugalia acasă), două remize (2-2 la Atena și 1-1 cu Grecia, la București) și o singură înfrângere, în chiar primul joc (0-3 cu Portugalia, la Lisabona).

Printre numele importante care au ratat accesul la această competiție s-au numărat Ungaria (1-4 cu Cehoslovacia, în play-off, deși în grupa 2 o învinsese cu 2-0 la Budapesta și remizase la Praga, scor 3-3), Franța (s-a clasat pe locul al doilea într-o grupă cu Suedia, echipa calificată, și Norvegia), Iugoslavia și Spania (au încheiat grupa 6 după Belgia), ori Olanda (s-a clasat pe poziția a treia în grupa 8, după Bulgaria și Polonia).

Marea surpriză a preliminariilor din zona CONMEBOL a fost eșecul Argentinei în grupa 1, care s-a clasat după Peru și Bolivia. În primele două partide, disputate într-un interval de o săptămână, ”Pumele” au pierdut în deplasările de la La Paz și Lima cu 3-1, respectiv 1-0, apoi au învins Bolivia cu 1-0 la Buenos Aires și au remizat cu Peru, tot pe teren propriu, scor 2-2.

În schimb, Brazilia s-a calificat fără emoții, cu 6 victorii din 6 meciuri, într-o grupă cu Paraguay, Columbia și Venezuela, și cu un golaveraj de 23-2 (ambele goluri au fost primite la Rio de Janeiro, în meciul contra Columbiei, scor 6-2).

Cealaltă formație sud-americană calificată a fost Uruguay, cu 3 victorii și o remiză (golaveraj 5-0!), într-o grupă cu Chile și Ecuador.

Turneul final s-a disputat în intervalul 31 mai - 21 iunie, în doar 5 locații: Guadalajara, León, Mexico City, Puebla și Toluca.

La acest turneu a participat, în premieră, și un arbitru român, Andrei Rădulescu. A oficiat de la centru partida Belgia - El Salvador, iar la linie meciurile Israel - Suedia și Uruguay - Israel, după care avea să se retragă din acest domeniu. Între 1981 - 1983 şi decembrie 1989 - februarie 1990 a fost președintele FRF.

La turneul final, România a fost repartizată în grupa 3, alături de puternciele formații ale Braziliei, Angliei și Cehoslovaciei.

(w400) Naționala

”Tricolorii” au debutat un un eșec în fața britanicilor, campioni mondiali en-titre, scor 0-1 (Geoff Hurst '65), în data de 2 iunie 1970, patru zile mai târziu aveau să învingă Cehoslovacia, cu 2-1, deși au fost conduși aproape o repriză întregă (Alexandru Neagu '52, Florea Dumitrache '75-penalty / Ladislav Petráš '5), după care au pierdut și jocul cu viitoarea campioană mondială, Brazilia, scor 2-3 (Florea Dumitrache '34, Emerich Dembrovschi '84 / Pelé '19, '67, Jairzinho '22), în data de 10 iunie. România avea să încheie competiția pe poziția a 11-a.

Deși era considerat cel mai valoros fotbalist al momentului, Nicolae Dobrin nu a fost folosit niciun minut în acest turneu final. Selecționerul Angelo Niculescu a motivat desele escapade nocturne alături de portarul Necula Răducanu și lipsa unei atitudini corespunzătoare în timpul meciurilor, în timp ce fostul mare fotbalist piteștean a acuzat jocurile de culise ale clubului Dinamo. Portarul Necula Răducanu nu a fost introdus decât într-un singur meci, în cel cu Brazilia, în minutul 27, în locul titularului Stere Adamache.

Partidele din grupe nu au adus surprize mari, dar Mexicul și Peru au acces în premieră în ”sferturi”. Gazdele turneului nu au primit niciun gol în faza grupelor (0-0 cu URSS, 4-0 cu El Salvador și 1-0 cu Belgia), iar peruanii, grație a două victorii (3-2 cu Bulgaria, 3-0 cu Maroc și 1-3 cu RFG).

Lupta pentru semifinale a fost echilibrată, cu o singură excepție, Italia - Mexic: 4-1 (Javier Guzman '25-autogol, Luigi Riva '63, '76, Gianni Rivera '70 / Jose Gonzalez '13), astfel că Squadra Azzurra izbutea calificarea din grupe pentru prima dată după titlurile mondiale cucerite în 1934 și 1938 (cu mențiunea că nu au participat la CM din 1958).

De asemenea, Brazilia a avut o misiune relativ ușoară în fața statului Peru, victorie cu 4-2 (Rivelino '11, Tostão '15, '52, Jairzinho '75 / Alberto Gallardo '28, Teofilo Cubillas '70). De remarcat că doar România și Peru au marcat de câte două ori în poarta sud-americanilor la acest turneu.

(w400) Echipa Bra

Marea vedetă, Pelé, aflat la un an înaintea retragerii din activitate, mai avea alături jucători pe cât de spectaculoși, pe atât de eficienți, precum Rivelino, Jairzinho, Gérson, Carlos Alberto Torres, Tostão and Clodoaldo, iar această echipă este considerată una dintre cele mai valoroase din istoria fotbalului mondial.

(w380) Pele, la u

Cel mai dramatic meci al ”sferturilor” a fost reeditarea finalei din 1966, RFG - Anglia, iar nemții și-au luat revanșa pentru eșecul de pe Wembley și s-au impus cu 3-2, după prelungiri (Franz Beckenbauer '68, Uwe Seeler '82, Gerd Müller '108 / Alan Mullery '31, Martin Peters '49).

Ultima formație calificată în penultimul act a fost Uruguay, care a dispus de URSS cu 1-0, în prelungiri (Victor Espárrago '117).

Partidele din semifinale au fost splendide. Brazilia a dispus de Uruguay cu scorul de 3-1, în fața a peste 51.000 de spectatori, la Guadalajara, chiar dacă ”Celeștii” au condus 25 de minute (Clodoaldo '44, Jairzinho '76, Rivelino '89 / Luis Cubilla '19).

La rândul său, Italia avea să elimine vicecampioana mondială, RFG, scor 4-3, după prelungiri, și să acceadă în prima finală după trofeele câștigateîn 1934 și 1938. Partida de pe Estadio Azteca, din capitala Mexico City, s-a disputat în fața a aproape 103.000 de oameni. Squadra Azzurra a condus încă din debutul partidei (Roberto Boninsegna '8), dar germanii au egalat în ultimul minut joc (Karl-Heinz Schnellinger '90).

În prelungiri, nemții au condus cu 2-1 și au egalat la trei după reușitele lui Gerd Müller ('94, '110), însă italienii au reușit să egaleze de fiecare dată (Tarcisio Burgnich'98, Luigi Riva '104). Golul decisiv i-a aparținut lui Gianni Rivera ('111).

(w400) Naționala

Germania își va adjudeca medaliile de bronz, după 1-0 cu Uruguay (Wolfgang Overath '26), în fața a peste 104.000 de spectatori. Nemții erau așadar pentru a patra oară în top 3 la Campionatele Mondiale, până în acel moment, o performanță depășită doar de Brazilia, cu cinci astfel de realizări.

Marea finală s-a disputat la Mexico City, cu aproximativ 108.000 de fani în tribune, între legendara echipă a Braziliei și Italia. Partida a fost echilibrată doar 70 de minute, iar sud-americanii s-au impus cu 4-1, cea mai mare diferență de scor în această fază a competiției (la fel ca la edițiile din 1958 și 1998).

(w460) Pele desch

Pelé a deschis scorul ('18), cu ultima sa reușită la un CM, a patra în această competiție, Roberto Boninsegna a egalat pentru formația al cărei căpitan era Giacinto Facchetti ('37), dar partida, una în care Brazilia a făcut spectacol, ”s-a rupt” după reușitele lui Gérson ('66) și Jairzinho ('71). Scorul final a fost stabilit de Carlos Alberto Torres ('86).

(w400) Echipele d

(w380) Instantane

Naționala Cariocas a devenit astfel prima triplă campioană a lumii, după trofeele cucerite în 1958 și 1962, astfel că trofeul Jules Rimet a rămas în posesia ei. Acesta avea să fie furat în 1983, de la o expoziție din Rio de Janeiro și nu a fost recuperat.

(w380) Brazilianu

De asemenea, Mário Zagallo a devenit prima personalitate care a cucerit titlul mondial atât ca jucător (1958, 1962), cât și ca antrenor. Avea să-și mai ducă naționala într-o finală, în 1998, dar Franța s-a impus atunci cu un umilitor 3-0.

(w400) Gol, în f

(w400) Brazilieni

Golgheterii competiției au fost Gerd Müller, cu 10 reușite, Jairzinho (7) și peruanul Teófilo Cubillas (5).

(w400) Gerd Mulle

ŞTIRILE ZILEI
StirileTVR.RO PE FACEBOOK