Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES

Campionatul Mondial din Elveția - 1954

Elveția a fost a treia țară europeană care a găzduit un CM, după Italia (1934) și Franța (1938), iar echipelor germane li s-a permis din nou să participe, după interdicția de la ediția precedentă. România, antrenată de Gheorghe Popescu, a ratat calificarea din grupa 8 preliminară, după 0-2 cu Cehoslovacia la Praga, 3-1 la București cu Bulgaria, 2-1 la Sofia și 0-1 cu Cehoslovacia la București.

Istoria participărilor României la Mondiale!

10 Iunie 2014, 14:33 |
Golul decisiv din finala CM din 1954, marcat de Helmut Rahn
Golul decisiv din finala CM din 1954, marcat de Helmut Rahn
Căpitanii de echipă ai Germaniei și Ungariei la finala CM din 1954, Fritz Walter și Ferenc Puskas, și arbitrul englez William Ling
Germania câștigă primul titlu mondial, la Berna, în 1954
Golul decisiv din finala CM din 1954, dintre Germania și Ungaria, marcat de Helmut Rahn
Campioana mondială din 1954
Tabela de marcaj memorială din fața stadionului din Berna

Dacă Ungaria s-a calificat întrucât Polonia s-a retras din preliminarii, Turcia a acces la primul CM din istorie, și singurul până în 2002, după 3 meciuri contra Spaniei: 1-4 la Madrid, 1-0 la Istanbul, 2-2, după prelungiri, la Roma. Turcii s-au calificat după o tragere la sorți, efectuată de un copil de 14 ani. Naționalele Scoției și Coreei de Sud au luat parte tot în premieră la o astfel de competiție.

Turneul s-a desfășurat în 6 orașe: Basel, Zürich, Berna, Lausanne, Geneva, Lugano.

Cele 16 echipe calificate au fost împărțite în câte patru grupe, iar primele opt clasate au acces în sferturile de finală. Din această fază, se remarcă remiza Iugoslaviei cu Brazilia, scor 1-1, după ce europenii au condus 21 de minute, victoria grupării de la Belgrad în fața Franței, scor 1-0, zdrobitoarele triumfuri la Ungariei, 9-0 contra Coreei de Sud și 8-3 în fața Germaniei de Vest (patru goluri fiind reușite de legendarul Sándor Kocsis, care a marcat 75 de goluri în 68 de meciuri pentru naționala sa), victoria Uruguayului, campioana mondială en-titre în fața Scoției, scor 7-0, ori succesul Elveției în dauna Italiei, scor 4-1, decisiv pentru accederea în ”sferturi”.

În lupta pentru semifinale, toate duelurile au fost spectaculoase: Ungaria a învins vicecampioana mondială, Brazilia, cu 4-2, în fața a peste 60.000 de spectatori, la Berna, Uruguay a dispus de Anglia cu același scor la Basel, RFG s-a calificat după 2-0 cu Iugoslavia, la Geneva (meci urmărit de doar 20.000 de spectatori), iar Austria a dispus de Elveția cu 7-5, în partida cu cele mai numeroase goluri din istoria Campionatelor Mondiale, la Lausanne. În acest joc, doi jucători au izbutit câte un hat-trick, Theodor Wagner, de la învingători, și Josef Hügi de la gazde, iar alți doi, câte o doppietta: austriacul Robert Körner și elvețianul Robert Ballaman.

În semifinale, dacă Germania de Vest nu a avut nicio emoție în fața Austriei, scor 6-1 (1-0), la Basel, partida dintre puternica echipă a Ungariei și Uruguay a fost mult mai spectaculoasă: maghiarii au condus la pauză cu 1-0 (Zoltan Czibor '13), în primul minut al reprizei a doua au mai punctat o dată (Nandor Hidegkuti '46), dar campioana mondială en-titre a egalat în decurs de 11 minute (Juan Hohberg '75, '86), printr-un jucător născut în Argentina care nu a înscris decât 3 goluri pentru această națională, toate la acest CM. Ungurii aveau să se impună în cele din urmă printr-o ”dublă” a lui Sandor Kocsis ('111, '116).

Dacă Austria, formație în care juca, printre alții, și viitorul mare tehnician Ernst Happel, avea să-și adjudece medaliile de bronz ale competiției după prima finală mică din istorie, 3-1 contra Uruguayului (Ernst Stojaspal '16-penalty, Luis Cruz '59-autogol, Ernst Ocwirk '89 / Juan Hohberg '22), finala dintre RFG și Ungaria, jucată la Berna în data de 4 iulie, a rămas până astăzi una dintre cele mai spectaculoase din istoria acestei competiții.

Naționala Ungariei, campioană olimpică în acel moment, era neînvinsă de 32 de partide (de peste 4 ani) și era considerată marea favorită la cucerirea titlului suprem în fotbalului mondial, mai ales în fața unei formații pe care o spulberase cu 2 săptămâni mai înainte, scor 8-3, la Basel. Marele Ferenc Puskás, căpitanul echipei, suferise chiar în acel meci o accidentare destul de gravă la gleznă și, deși insuficient refăcut, a fost introdus pe teren de selecționerul Gusztáv Sebes.

(w400) Căpitanii

Maghiarii, care aveau un golaveraj de 25-7 la acel turneu, și-au creat rapid un avantaj de două goluri (Ferenc Puskás '6, Zoltan Czibor '8), anulat însă de golurile lui Max Morlock ('10) și Helmut Rahn ('18). Ambele echipe au ratat numeroase ocazii de a trece în avantaj, iar portarul neamț Toni Turek a reușit mai multe intervenții formidabile. Golul decisiv i-a aparținut lui Helmut Rahn, cu un șut puternic, de la marginea careului de 16 metri. Se presupune că ”Der Boss”, autorul ”dublei” istorice, este verișorul bunicului lui Kevin-Prince Boateng, ghanezul care joacă în prezent pentru Schalke 04.

Ferenc Puskás a mai marcat o dată, în ultimele minute, dar brigada de arbitri, condusă de englezul William Ling, a anulat reușita pe motiv de off-side, inexistent, după cum susțin maghiarii și în prezent.

(w400) Golul deci

Nesperatul moment de glorie al formației antrenate de Sepp Herberger este văzut în continuare drept unul dintre cele mai colosale performanțe ale fotbalului german. Tehnicianul decedat în 1977 a fost inclus în Hall of Fame-ul sportului german în 2008, dar decizia a suscitat numeroase controverse, din cauza faptului că antrenorul care a rostit numeroase maxime celebre în lumea fotbalului, inclusiv ”mingea este rotundă, deci jocul poate lua oricând orice întorsătură”, ori ”meciul are 90 de minute”, a fost membru al partidului nazist din 1933.

(w400) Germania c

Ungurii susțin că Germania a fost avantajată de ghetele Adidas, care au fost special concepute pentru un teren mai greu, cum a fost cel din această finală, înmuiat serios de ploile din zilele de dinaintea partidei. De

Această performanță remarcabilă a fost imortalizată și într-un film, "Das Wunder von Bern", în regia lui Sönke Wortmann, unul dintre cele mai de succes filme germane în afara granițelor. Filmul a fost lansat în chiar anul morții atacantului Helmut Rahn, 2003 (la două luni după decesul acestuia), cel care a punctat de două ori în marea finală și căruia i-a fost dedicată pelicula.

Nu în ultimul rând, se consideră că victoria RFG-ului a avut darul de a ridica moralul germanilor după dramele din ce de-al doilea război mondial și sentimentul colectiv de vină, cauzat de crimele regimului nazist.

(w400) Campioana

Tabela cu scorul final a fost refăcută și instalată în fața stadionului pe care s-a jucat acea finală, Stade de Suisse Wankdorf, din Berna, iar o fotografie imensă a acesteia se află, de asemenea, în apropierea arenei pe care își dispută meciurile de pe teren propriu formația Young Boys Berna. Stadionul vechi a fost demolat în 2001 și a fost refăcut 4 ani mai târziu.

(w300) Tabela de

Golgheterul turneului a fost maghiarul Sándor Kocsis, cu 11 reușite, urmat de austriacul Erich Probst, germanul Max Morlock și elvețianul Josef Hügi, cu câte 6 reușite.

În ciuda eșecului dureros, naționala Ungariei a stabilit totuși două recorduri: acela de a marca 27 de goluri la un singur CM rezistă în continuare, iar echipa de la Budapesta a fost prima reprezentativă care a pierdut două finale de Campionat Mondial, după cea din 1938. După finală, revolte spontane au avut loc în capitala Ungariei, soldate cu numeroase acte de violență care au durat trei zile.

 
ŞTIRILE ZILEI
StirileTVR.RO PE FACEBOOK