Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Campionatul Mondial din Chile - 1962

România trebuia să se dueleze cu Italia, dar s-a retras din preliminariile unui turneu pentru organizarea căruia s-au luptat aprig, prin mijloace diplomatice, Argentina și Chile. America de Sud a amenințat cu boicotul total, dacă FIFA ar fi oferit Europei un al treilea CM consecutiv, iar Chile a câștigat cursa, în iunie 1956, cu 32 de voturi, 11 pentru Argentina și 13 abțineri.

Istoria participărilor României la Mondiale!

10 Iunie 2014, 14:33 |
Campioana mondială din 1962, Brazilia
Campioana mondială din 1962, Brazilia
Stadionul din Sausalito, la CM din 1962
Bătălia de la Santiago, la CM din 1962, dintre chilieni și italieni
Garrincha, la CM din 1962, în partida cu URSS
Logoul CM din 1962, din Chile
O fotografie care ilustrează efectele celui mai puternic cutremur din istorie, cel din 1960, din Chile

Cu doi ani înaintea acestei competiții, pe 22 mai 1960, a avut însă loc cel mai violent seism înregistrat vreodată, 9,5 grade pe scara Richter, la ora locală 15:11, cu epicentrul la 33 de kilometri adâncime, în apropiere de localitatea Lumaco, la 570 de km sud de Santiago. Cutremurul care a devastat întreaga țară a cauzat între 2.200 și 6.000 de morți, iar valuri de tsunami au atins țărmurile a 7 state, unele aflate la peste 10.000 de kilometri depărtare: Chile, Hawaii, Japonia, Filipine, Noua Zeelandă, Australia și Insulele Aleutine.

(w300) Logoul CM

În ciuda acestei drame, Chile nu a dorit să renunțe la organizarea Campionatului Mondial, care a avut loc în 4 orașe, pe stadioane reconstruite în timp record: Santiago, Viña del Mar, Rancagua și Arica.

(w380) Stadionul

Pe de altă parte, doar un singur stadion, cel din capitală (67.000), a îndeplinat cerința expresă a FIFA de la ediția trecută: capacitatea stadioanelor să fie de peste 20.000 de locuri. Toate celelalte, Estadio Sausalito, din Viña del Mar, Estadio Braden Copper Co., din Rancagua, și Estadio Carlos Dittborn, din Arica, puteau găzdui doar aproximativ 18.000 de spectatori.

Două țări s-au calificat în premieră la un CM: Columbia (1-0 la Bogotá, cu Peru, și 1-1 la Lima) și Bulgaria (1-0 în play-off contra Franței, medaliata cu bronz la ediția trecută! În grupa 2, din care a mai făcut parte Finlanda, cele două încheiaseră la egalitate de puncte). Și vicecampioana mondială Suedia a ratat accesul la turneul final, după 1-2 cu Elveția în play-off.

Sistemul de competiție nu se schimbase: 4 grupe a câte 4 formații, dintre care 9 fuseseră prezente și la ediția trecută.

Cel mai tensionat meci din faza grupelor a fost cel dintre Chile și Italia, din 2 iunie, cunoscut și acum sub numele de ”bătălia de la Santiago”. Tensiunile dintre cele două echipe fuseseră create de tonul negativ al jurnaliștilor italieni despre țara încă afectată de seismul din 1960, iar jurnaliștii italieni au fost nevoiță să plece din țară înainte de finalul competiției, de teama violențelor.

Partida a fost marcată de numeroase faulturi (primul, în chiar secunda 12), și chiar arbitrul englez Kenneth Aston, cel care avea să inventeze mai târziu cartonașele galbene și roșii, a fost lovit fără intenție într-una dintre numeroasele lupte dintre jucători.

(w400) Bătălia

Gazdele aveau să se impună cu 2-0 și să-și asigure prezența în ”sferturi”, în timp ce italienii erau eliminați.

Cea mai clară victorie din sferturile de finală a fost victoria Braziliei, campioana mondială en-titre, contra Angliei, scor 3-1,  după golurile marcate de Garrincha ('31, '59) și Vavá ('53), respectiv Gerry Hitchens ('38). Pelé, considerat cel mai valoros jucător din lume, a jucat doar în primele două partide din grupă: în victoria cu 2-0 în fața Mexicului a dat pasa decisivă pentru reușita lui Mario Zagallo ('56) și a marcat un gol ('73), după o acțiune splendidă, în care a depășit patru adversari. În al doilea joc, cu Cehoslovacia, atacantul de 21 de ani s-a accidentat și nu a mai putut fi folosit în această competiție.

Toate celelalte partide din ”sferturi” au fost mai echilibrate: Chile - URSS 2-1, Cehoslovacia - Ungaria 1-0 și Iugoslavia - RFG 1-0. Astfel, reprezentativa de la Belgrad și-a luat revanșa în fața nemților, pentru eșecul de la ediția trecută, cu același scor.

Cehoslovacia și Iugoslavia, ambele ajunse pentru a doua oară în istorie în semifinalele unui CM, după edițiile din 1934, respectiv 1930, s-au luptat pentru un loc în marea finală, la Viña del Mar, pe Estadio Sausalito, în fața a doar aproximativ 6.000 de spectatori. Cehoslovacii s-au impus cu 3-1 (Josef Kadraba '48, Adolf Scherer '80, '84-penalty / Dražan Jerković '48), în timp ce, în cealaltă semifinală, Brazilia a avut puține emoții cu echipa gazdelor, la Santiago, meci încheiat cu 4-2, în fața a aproximativ 77.000 de persoane (Garrincha ('9, '32 Vavá '47, '78 / Jorge Toro '42, Leonel Sánchez '61-penalty).

Marea finală, jucată în prezența a aproximativ 69.000 de oameni, a fost câștigată de Brazilia, cu 3-1, deși Cehoslovacia a deschis scorul, prin Josef Masopust ('15). Triumful sud-americanilor s-a conturat cu destulă dificultate, prin golurile lui Amarildo ('17), Zito ('69) și Vavá ('78). La ”centru”, s-a aflat, în premieră, un sovietic, Nikolay Latyshev.

A fost doar pentru a doua oară în istorie când o națiune își apăra cu succes titlul obținut la ediția precedentă, după Italia, în 1934 și 1938.

Golgheterii acestei ediții au fost brazilienii Garrincha (imortalizat în fotografia de mai jos, în partida cu URSS), care a fost declarat și cel mai bun jucător al competiției, și Vavá, cu câte 4 goluri în această competiție, la fel ca și chilianul Leonel Sánchez, iugoslavul Dražan Jerković, maghiarul Flórián Albert și sovieticul Valentin Ivanov.

(w460) Garrincha,

ŞTIRILE ZILEI
StirileTVR.RO PE FACEBOOK