Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Campionatul Mondial din Argentina - 1978

Marele vis al Argentinei, de a organiza un turneu final, a prins în sfârșit contur în 1978, iar sud-americanii nu au avut contracandidați la alegerile din 1966, întrucât Mexicul fusese gazda turneului în 1970. România a ratat calificarea în favoarea Spaniei, după 1-0 contra ibericilor la București (Benito '8-autogol), 2-0 la Zagreb, 0-2 la Madrid și un memorabil 4-6 cu Iugoslavia, la București.

Istoria participărilor României la Mondiale!

10 Iunie 2014, 14:33 |
Mario Kempes, golgheterul CM din 1978
Mario Kempes, golgheterul CM din 1978
Naționala Argentinei la CM din 1978
Câștigătorii Campionatului Mondial din 1978
Gauchito, mascota CM din 1978
Bucuria argentinienilor, după cucerirea primei Cupe Mondiale
Diego Maradona și selecționerul Cesar Luis Menotti
Daniele Passarella, căpitanul naționalei Argentinei la CM din 1978

Cele mai în formă echipe din preliminariile europene au fost Polonia și Olanda, cu câte 5 victorii și o remiză, iar Italia și-a câștigat toate jocurile din grupă, cu excepția unuia singur, 0-2 în fața Angliei (Kevin Keegan '11, Trevor Brooking '80), la Londra. La Roma, Squadra Azzurra câștigase cu același scor (Giancarlo Antognoni '36, Roberto Bettega '77). Anglia a ratat accesul la turneul final din cauza golaverajului inferior italienilor, la o diferență de 3 goluri.

Scoția a obținut prima calificare după o pauză de trei ediții, după 0-2 la Praga, 1-0 cu Țara Galilor pe teren propriu, 3-1 la Glasgow cu Cehoslovacia și 2-1 contra galezilor, într-un meci jucat la Liverpool.

Ungaria a revenit la CM după 8 ani, în dauna URSS-ului, care au fost învinși neașteptat la Salonic, de Grecia, scor 1-0. Maghiarii s-au impus în fața rușilor cu 2-1 la Budapesta, dar eșecul la Tbilisi, scor 0-2, a fost compensat cu victoria decisivă împotriva grecilor, în propriul fief, scor 3-0. Apoi, în play-off, maghiarii au dispus de Bolivia, scor 6-0 la Budapesta și 3-2 la La Paz.

Nu în ultimul rând, Iran și Tunisia s-au calificat în premieră la un turneu final.

Din cauza loviturii de stat din martie 1976, în numeroase țări, printre care și Olanda, s-a discutat cu pasiune despre posibilitatea de a boicota competiția, însă, în cele din urmă, nicio națiune nu a luat o astfel de decizie.

(w300) Gauchito,

Partidele s-au jucat în 5 orașe (Buenos Aires, Córdoba, Mar del Plata, Rosario și Mendoza), iar sistemul a fost similar cu cel folosit la ediția precedentă: primele două clasate au acces în faza a doua grupelor, ale căror câștigătoare au jucat finala.

Arbitrul Nicolae Rainea a participat pentru a doua oară la rând la această competiție, fiind delegat, la ”centru”, la partidele Italia - Franța 2-1 (Paolo Rossi '29, Renato Zaccarelli '54 / Bernard Lacombe '1), în prima fază a grupelor, și Brazilia - Peru 3-0 (Dirceu '15, '27, Zico '72-penalty), în runda a doua.

Cea mai spectaculoasă grupă se anunța a fi cea formată din Italia, Argentina, Franța și Ungaria. Maghiarii au pierdut toate cele 3 jocuri, 1-2 cu Argentina, 1-3 cu Italia și 1-3 cu Franța, ”Cocoșii Galici”, cu Michel Platini la primul turneu final au fost învinși de italieni și de sud-americani cu același scor 1-2, iar Squadra Azzurra și-a asigurat șefia grupei după o victorie contra gazdelor, scor 1-0, în care s-au irosit numeroase șanse de a marca.

Polonia și Germania de Vest s-au calificat fără emoții deosebite în runda a doua, dar RFG-ul nu a mai putut trece de alb-roșii, ca în urmă cu 4 ani, astfel că s-a consemnat o remiză albă în chiar primul joc al grupei. De remarcat însă succesul zdrobitor al nemților în fața Mexicului, scor 6-0.

Austria s-a impus în grupa 3 după două succese (2-1 cu Spania și 1-0 cu Suedia) și un eșec în ultimul meci (0-1 cu Brazilia), iar sud-americanii s-au calificat și ei în faza a doua a turneului, în ciuda meciurilor neconvingătoare cu Suedia (1-1) și Spania (0-0).

Marea surpriză a grupei 4 a fost Peru: 3-1 cu Scoția, 0-0 cu Olanda, vicecampioană mondială, 4-1 contra Iranului și o postură inedită de lider, la 8 ani după un sfert de finală în Mexic (2-4 contra Braziliei, la Guadalajara). Olanda s-a clasat pe locul al doilea, după 3-0 cu Iran și un surprinzător 2-3 în fața Scoției, una din cele mai mari victorii ale națiunii din nordul Angliei. De menționat că, dacă Kenny Dalglish & comp. ar fi învins Iranul (au remizat, scor 1-1), ar fi trimis acasă finalista ediției din 1974.

În grupa A, însă, Olanda, antrenată atunci de vienezul Ernst Happel, a zdrobit Austria cu 5-1, a remizat cu RFG, scor 2-2, și a învins Italia cu 2-1, calificându-se astfel în a doua finală succesivă din istorie.

Germania de Vest, deținătoarea titlului, a pierdut, spre surpriza generală, partida cu Austria, scor 2-3, și a remizat cu Italia, echipă care, grație victoriei contra naționalei de la Viena, scor 1-0, va lupta pentru medaliile de bronz.

În grupa B, Argentina și Brazilia au făcut legea, iar meciul direct s-a încheiat cu un rezultat de egalitate, 0-0. Gazdele s-au calificat în finală grație celei mai zdrobitoare victorii de până atunci în fața statului Peru, scor 6-0, meci bănuit multă vreme de ”aranjament”, fapt dezmințit vehement în repetate rânduri de selecționerul și jucătorii învinșilor.

Până atunci, ”Pumele” mai învinseseră cu 2-0 Polonia, iar Brazilia dispusese cu 3-0 de Peru și cu 3-1 de Polonia, astfel că erau mai favoriți la calificarea în ultimul act, o premieră din 1970.

(w400) Naționala

Naționala Carioca s-a întors acasă, totuși, cu medaliile de bronz, după un 2-1 spectaculos contra Italiei (Nelinho '64, Dirceu '71 / Franco Causio '38).

Finala a fost extrem de tensionată: olandezii au acuzat că sud-americanii le-au furat tactica partidei, fapt negat categoric de selecționerul gazdelor, César Luis Menotti, precum și de oficiali, iar batavii au mai acuzat că Daniel Passarella și coechipierii săi au făcut totul pentru a crea un mediu ostil pe stadion.

(w400) Daniele Pa

În consecință, olandezii n-au mai participat la programul oficial de după partidă, refuzând orice dialog.

(w400) Câștigă

Meciul a fost într-adevăr tensionat: Mario Kempes, viitorul golgheter al CM din 1978, cu 6 reușite, a deschis scorul în minutul 38, Dick Nanninga a egalat cu 8 minute înainte de final, iar primul titlu mondial din istoria Argentinei a fost adus de golurile lui Mario Kempes ('105) și Daniel Bertoni ('115).

Climatul în care César Luis Menotti a fost unul extrem de încordat: situația politică se deteriora pe zi ce trece, River Plate și Boca Juniors au refuzat să trimită jucători la echipa națională pentru acest turneu, iar tehnicianul care avea atunci 39 de ani era intens criticat de presă și de suporteri, mai ales pe fondul performanțelor Braziliei din ultimii 30 de ani și a faptului că turneul se desfășura, în sfârșit, pe propriile stadioane.

(w400) Bucuria ar

Interesant este că una din deciziile pentru care fostul atacant, originar din Rosario, a fost criticat, a fost renunțarea, pentru CM, la un tânăr de 17 de ani pe nume... Diego Armando Maradona care, de doi ani, făcea senzație pentru Argentinos Juniors.

(w400) Diego Mara

ŞTIRILE ZILEI
StirileTVR.RO PE FACEBOOK