Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES
»

Campionatul Mondial din Africa de Sud - 2010

Turneul final din 2010 a fost primul Campionat Mondial organizat pe continentul african, în Africa de Sud. Aceasta a fost cea de-a 19-a ediţie a Campionatului Mondial şi a avut loc în 9 oraşe, pe 10 stadioane.

11 Iunie 2014, 14:43 (actualizat 11 Iunie 2014, 14:44) |
Spania, campioană mondială în 2010
Spania, campioană mondială în 2010
Golul-fantomă al lui Frank Lampard, la CM din 2010, în meciul contra Germaniei

Campionatul Mondial a început extrem de surprinzător, finalistele din 2006, Franţa şi Italia fiind eliminate încă din grupe. Şi Africa de Sud a fost eliminată tot în faza grupelor fiind prima gazdă din istorie care părăseşte Campionatul Mondial atât de timpuriu.

Din Grupa A au facut parte Franţa, Uruguay, Mexic şi Africa de Sud.

Mexic şi Africa de sud s-au întâlnit în meciul de debut, iar cele două au remizat, 1-1. Primul gol al turneului final a fost inscris de Siphiwe Tshabalala, pentru Africa de Sud, însă Rafa Marquez a egalat pentru mexicani.

Partida a avut loc în faţa a peste 84 de mii de spectatori, pe stadionul Soccer City din Johannesburg, unde urma să se joace şi finala.

Franţa, care venea din postura finalistei de la precedentul CM, pornea ca favorită în grupă însă nu a obţinut decât un punct după 0-0 cu Uruguay şi a terminat pe ultimul loc. Uruguay şi Mexic s-au calificat în optimi.

Argentina, condusă de pe bancă de legendarul Diego Armando Maradona, a câştigat detaşat grupa B, reuşind maximum de puncte. Pe locul 2 s-a clasat Coreea de Sud, iar Grecia şi Nigeria au fost eliminate.

În grupa C, Anglia era favorită certă în faţa Statelor Unite, Sloveniei şi Algeriei. Însă naţionala Albionului a început suprinzător cu două egaluri, 1-1 cu SUA şi 0-0 cu Algeria, reuşind calificarea abia după victoria din ultimul meci, 1-0 cu Slovenia. Grupa a fost însă câștigată de SUA, Anglia calificându-se de pe locul 2, fapt ce i-a costat scump pe britanici: au întâlnit Germania în optimi.

Germania care câştigase grupa D cu 6 puncte, locul doi a fost ocupat de Ghana, iar Australia şi Serbia au fost eliminate.

Olanda a dominat total Grupa E reuşind să câştige toate cele 3 meciuri, iar locul 2 a fost cucerit de Japonia după victoria 3-1 în faţa Danemarcei.

În grupa F s-a produs una dintre cele mai mari surprize ale mondialului African. Italia, deţinătoarea trofeului, nu a câştigat nici măcar un meci şi a terminat pe ultimul loc cu doar doua puncte, fiind chiar şi sub naţionala Noii Zeelande care a fost singura echipă neînvinsă de la acest Campionat Mondial. Acest lucru nu a ajutat însă prea mult selecţionata “All Whites”, fiind eliminată de pe locul 3. Mai departe din această grupă au mers Paraguay şi Slovacia.

În meciul din grupa G dintre Brazilia şi Coreea de Nord a avut loc un moment memorabil. În timpul imnului Coreei de Nord, Jong Tae-se a izbugnit în lacrimi, lucru ce a rămas în istoria acestui Campionat Mondial. Coreea de Nord şi Coasta de Fildeş au fost eliminate, iar Brazilia şi Portugalia au mers la braţ în optimi.

Ultima grupă a început şi ea surprinzator, cu înfrângerea campioanei europene, Spania, în faţa Elveţiei, 0-1. Ibericii au avut însă puterea de a reveni şi s-au calificat de pe primul loc, fiind urmaţi de Chile.

Cel mai aşteptat meci din optimi a fost Germania – Anglia, iar la 2-1 pentru nemţi a avut loc un moment extrem de controversat, dar şi decisiv în acel meci.

Lampard a înscris, mingea a depăşit vizibil linia portii, însă arbitrii nu au validat golul. Germania a mai înscris de două ori până la final şi s-a terminat 4-1.

(w400) Golul-fant

Alte rezultate din optimi: Uruguay – Coreea de Sud 2-1, SUA – Ghana 1-2 (După prelungiri), Olanda – Slovacia 2-1, Brazilia – Chile 3-0, Argentina – Mexic 3-1, Paraguay – Japonia 0-0, 5-3 (După lovituri de departajare), Spania – Portugalia 1-0.

Sferturile de finală au debutat cu partida dintre Olanda – Brazilia. Campioana din 2002 a deschis scorul prin Robinho, apoi mijlocaşul central Felipe Melo a marcat un autogol, iar Sneijder i-a adus pe olandezi în avatanj. Felipe Melo a văzut cartonaşul roşu, Brazilia nu a mai avut nicio şansă şi a fost eliminată a 2-a oară consecutiv în sferturi.

Cel de-al doilea “sfert” a fost şi cel mai spectaculos meci de la Campionatul Mondial. S-a terminat 1-1, s-a intrat în prelungiri, iar la ultima fază, în minutul 120, Luis Suarez a evitat golul ghanezilor cu preţul unui henţ, a fost eliminat, iar Ghana avea lovitură de la 11 metri şi putea deveni prima echipă africană calificată în semifinalele unui Campionat Mondial.

Însă Asamoah Gyan a ratat şi s-a ajuns la loviturile de departajare unde Abreu a adus calificarea sudamericanilor cu o superbă scariţă.

Sfertul care părea cel mai echilibrat, Argentina – Germania a fost defapt cel mai dezechilibrat. Messi şi Maradona au fost surclaţi de panzere, 0-4.

Ultima echipă ajunsă în careul de aşi a fost Spania. Ibericii au câştigat din nou cu 1-0, de această dată în faţa celor din Paraguay.

În semifinale, Olanda a invins Uruguay cu 3-2, iar Spania a trecut de Germania, evident, tot cu 1-0.

Pe 11 iulie a venit clipa marii finale. Pe stadionul Soccer City din Johannesburg, în faţa a 85.000 de spectatori, se întâlneau Olanda şi Spania, aceasta fiind prima finală din 1978 în care se întâlneau două echipe care nu mai câştigaseră niciodata Campionatul Mondial.

Şi a fost o finală extrem de echilibrată, dar şi foarte dură, s-a terminat 0-0 după 90 de minute şi s-a intrat în prelungiri. Arbitrul Howard Webb, cel care fusese la centru şi în finala Champions League din acel an, a acordat nu mai puţin de 14 cartonase galbene şi unul roşu olandezului Heitinga în minutul 109.

Când toată lumea credea că totul se va decide, din nou, la lovituri de departajare, Andres Iniesta a marcat din pasa lui Francesc Fabregas, iar Spania a cucerit prima cupă mondială din istorie. Totodată Spania este şi prima echipă europeană din istorie care devine campioană mondială pe alt continent decât Europa.

Pentru Olanda a fost a 3-a finala mondială după cele din 1974 şi 1978, însă, din păcate pentru batavi, a fost şi a 3-a pierdută.

În tot turneul, Spania a înscris doar de 8 ori, fiind campioana care a marcat cel mai puţin.

Locul 3 a fost cucerit de Germania pentru al 2-lea Mondial consecutiv. Nemţii s-au impus cu 3-2 în faţa Uruguayului.

Cel mai bun jucător al turneului a fost declarat Diego Forlan (Uruguay), iar golgheter a fost Thomas Muller (Germania) care a înscris 5 goluri, fiind la egalitate cu David Villa, Wesley Sneijder şi Diego Forlan, însă criteriul de departajare a constat în pasele decisive, iar neamţul reuşit 3 pase de gol.

 
ŞTIRILE ZILEI
StirileTVR.RO PE FACEBOOK