Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Camelia Csiki: Ziariștii adevărați nu au viață personală. Rămân mereu în căutarea ştirii vieţii lor

Ştirile TVR Online continuă seria interviurilor-portret, cu mărturii ale reporterilor speciali. Camelia Csiki ne-a povestit cum a ajuns să se îndrăgostească de meseria de jurnalist, despre momente plăcute, dar şi altele mai puţin plăcute din cariera sa de peste 18 ani de jurnalism. Toate articolele cu şi despre jurnaliştii Direcţiei Ştiri TVR pot fi citite aici.

04 Aprilie 2013, 13:05 (actualizat 04 Aprilie 2013, 13:34) | Ştirile TVR Online |
Camelia Csiki
Camelia Csiki
Camelia Csiki
Camelia Csiki
Camelia Csiki
Camelia Csiki
Camelia Csiki
Camelia Csiki

De ce ai ales şi cum ai început cariera de jurnalist?

Eram studentă. Am cochetat cu jurnalismul, pentru bani de buzunar. Colaboram cu diverse reviste, mă întreţineam în facultate. În paralel, am fost și învăţătoare într-un sat de lângă Braşov. M-am îndrăgostit însă repede de jurnalism şi am renunţat la învăţământ.

(w220) Camelia CsAstăzi, uitându-mă în urmă, cred că nimic nu a fost întâmplător. Mi-aduc aminte că m-am dus să vorbesc cu redactorul-şef de la cotidianul "Bună Ziua, Braşov", la vremea respectivă unul dintre cele mai apreciate publicaţii din oraşul meu. Alexandru Ghiza - redactorul şef- citea ceva şi abia şi-a ridicat ochii din foi. Mi-a spus doar: " Te duci pe teren, aduci o ştire, o scrii și dimineaţă cumperi ziarul. Dacă ai articolul publicat te întorci, dacă nu, nu are rost să mai treci pe aici!".

Am plecat cam dezamăgită din redacție. Nu ştiam încotro să merg. M-am oprit la o teresă din Piaţa Sfatului. Îmi cumpărasem ziare, dar n-am apucat să citesc, când am observat o dubă încărcată cu puşcăriaşi de la Penitenciarul Codlea... Nu mi-era clar ce aveau de gând. Mi-am făcut curaj şi m-am apropiat de ei. Am aflat că montau scena festivalului "Cerbul de Aur".

L-am găsit și pe şeful şantierului și am avut noroc că a fost extrem de prietenos. Și că nu mi-a cerut nicio legitimație de jurnalist! Mi-a povestit tot, până şi ce scaun urma să se monteze special pentru Ion Iliescu, preşedintele României de atunci. Am scris trei dintre ştirile culese din Piața Sfatului. Îmi lăsasem şi o rezervă pentru a doua zi.

 
A fost un chin aşteptarea până dimineaţă! La prima oră, am fugit la chioşcul de ziare. Tremuram de emoţie...Am răsfoit ziarul și nu găseam articol meu. Era pe prima pagină!... Nu îmi venea să cred!
Camelia Csiki
A fost un chin aşteptarea până dimineaţă! La prima oră, am fugit la chioşcul de ziare. Tremuram de emoţie...Am răsfoit ziarul și nu găseam articol meu. Era pe prima pagină!... Nu îmi venea să cred!

După doar două zile petrecute în redacție, Alghi m-a rugat să plec la o conferinţă de presă la Bucureşti, la Televiziunea Română - organizatoarea Festivalului "Cerbul de Aur". Și uite așa, "am bătut" la poarta TVR-ului!

Nu cunoşteam Capitala şi nu aveam nici măcar legitimaţie de jurnalist! :)

Era în 1995 și pe atunci TVR era singura televiziune care conta. Vizita mea aici m-a impresionat... Mi-am spus în gând că tare mi-aş dori să lucrez aici! :)

A fost un gând pe care mai apoi l-am uitat, dar uite, o dorinţă de care mi-am adus aminte după ce s-a împlinit! :)

A urmat acreditarea la Poliţie, Parchete, Tribunal şi Laboratorul de Medicină Legală. Eram studentă la Drept, îmi (w300) Camelia Csplăceau criminalistica şi dreptul penal. Așa că totul a venit ca o mănuşă. Sursele mi le-am făcut repede bătând din uşă în uşă.

Câţiva dintre profesori, de exemplu directorul de la Medicină Legală, mi-au devenit și surse. Mi-aduc aminte că la examenele de Medicina Legală din notele 6 și 7 nu mă scotea, dar ca jurnalist m-a chemat de câteva ori în sala de autopsie, mărturisindu-mi că presupune că ar fi vorba despre o crimă pe care poliţia intenţiona să o acopere. Spunea că dacă stau la autopsie, ca jurnalist, nu au cum să ascundă crima. Așa am scris despre crime și violuri, lucruri îngrozitoare, timp de opt ani, dar iubeam ce făceam. Îmi plăcea să ajung prima la locul faptei şi să dau prima ştirea. După câteva luni, am început inevitabil să fac investigaţii. După un an, am luat primul premiu.

Demascasem un poliţist corupt, era șeful Departamentului de Crimă Organizată din IPJ Brașov, care a şi fost demis în urma unui imens scandal de presă, preluat şi de presa centrală.

(w300) Camelia CsCurând, am devenit corespondent local al cotidianului "Evenimentul Zilei". Singurul din Brașov. Nu era ușor să acoperi știrile dintr-un judeţ întreg. Iar Braşovul era mereu în fierbere. Se făceau privatizările la uzinele Roman, la Tractorul, la IAR şi se vindeau hotelurile din Poiana Braşov. Multe privatizări ilegale sau cu probleme grave. Cred că a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea. Se făcea jurnalism adevărat, curat, incisiv... astăzi nu mai este la fel!

Odată ce am început să scriu anchete, au început și ameninţările, apoi nenumărate procesele de calomnie prin presă. Am avut procese cu Victor Babiuc, pe atunci ministru al Apărării, sau Corneliu Vadim Tudor. Treceam uşor de la anchetarea afacerilor unor politicieni la infracţiunile pe care le comiteau interlopi sau la o știre despre oameni deosebiți. Anchetele mi-au adus satisfacții, dar și multe probleme. Au fost si ameninţări cu moartea şi o bătaie zdravănă în scara blocului în care locuiam.

Întotdeauna am lucrat în paralel în două locuri. Presa locală şi cea centrală. Apoi presa scrisă şi radio. Până am ajuns să fac televiziune.

Deşi aproape opt ani am scris știri de eveniment, reportaje și anchete, cred că "ştirea vieţii mele"a fost una socială: campania pentru salvarea Lucicăi Bunghez, o femeie care suferea de Neurofibromatoză și avea o tumoare gigant de aproape 80 de kilograme. O campanie pe care am desfăşurat-o timp de doi ani, la "Monitorul Expres" şi "Evenimentul Zilei". A fost fenomenal, pentru că am reușit să unesc români de dincolo de graniță, să aduc mii de persoane din toată țara să doneze sânge sau bani pentru salvarea acestei femei. Să conving medicii români că femeia merită să trăiască, să conving Taromul să scoată zece scaune dintr-un avion și mai apoi să monteze o targă, ca să o pot duce în Anglia, locul în care a fost pusă pe picioare, dar nu și operată. Mai apoi am reușit să aduc o echipă de medici din America și cele mai tari televiziuni din lume, care au relatat subiectul. Discovery şi Channel 4 au realizat documentare despre acest caz. Am reușit să unesc cei mai buni medici din lume într-o echipă de excepție care chiar i-a salvat viața brașovencei. A fost una dintre cele mai frumoase realizări, care mi-a adus și un titlu de cetățean de onoare al Brașovului și câteva premii. Dar nu aș fi reușit singură. Au fost alături de mine cititori, foștii mei șefi, colegi și chiar Lucica Bunghez, care - deși era imobilizată la pat - nu m-a lăsat. Şi așa …într-un final am reușit.

(w300) Camelia CsDe ce TVR? De ce acum la TVR?

Sunt de șase ani la TVR. De aproape zece în București. Am început televiziune la Antena 1 și mai apoi la Antena 3, unde am învățat foarte multe, dar voiam să scap de știrile can-can, pe care inevitabil trebuia să le mai scriu din când în când. La TVR, am descoperit că pot face reportaje inedite şi film documentar. Aici am reușit să descopăr și să relatez despre diverse perioade mai puțin cunoscute din istoria României, despre oameni deosebiți. Aici am inițiat campanii pentru salvarea patrimoniului românesc, case - monument istoric, dar și muzee în paragină. De la reportaje sociale, am trecut la reportaje care relatau frământările sârbilor care trăiau în enclavele din Kosovo, când încă mai erau frământări, sau să relatez poveşti din comunitățile românilor plecați la muncă în Italia și Spania. Am descoperit aici ce se află "în culisele unui summit NATO", așa cum s-a numit și documentarul pe care l-am realizat în 2008 și care a fost premiat de APTR.

Ce e mai important să fii primul sau să fii cel mai documentat?

Și una, și alta! Și în plus îți mai trebuie puțin talent și puțin suflet! Atunci când nu reușești să ajungi primul, este important să reușești să afli mai multe decât ceilalți și să vezi și ce e în spatele poveștii pe care o relatezi. Știi că de obicei, noi jurnaliștii, reușim să transmitem în știre cam 10% din informația pe care o culegem de pe teren? Pentru că de cele mai multe ori - deși știi că și restul este adevărat- nu reușești întotdeauna să obții dovezile care să te susțină în cazul unui proces de calomnie prin presă.

 
Fiecare subiect cred că și-a lăsat o amprentă asupra mea.
Camelia Csiki
Povesteşte o experinţă notabilă (sau haioasă) de la o filmare…

Îți imaginezi câte am trăit timp de 18 ani? O să-ți povestesc că această meserie mi-a dat șanse la care nu aș fi sperat atunci când am intrat în biroul lui Alghi. Datorită acestei meserii, am întâlnit oameni simpli, dar care m-au învățat ce înseamnă să ai principii, morală. Să fii cinstit. Cred că am crescut și m-am format alături de ei. Pot să îți spun că i-am luat printre ultimele interviuri lui Octavian Paler, pe care am reușit să-l fac să-și deschidă sufletul în fața mea și care mi-a vorbit nu doar despre politică, viață, dezamăgiri, ci și despre dragoste. Sau interviul pe care i l-am luat lui Ion Diaconescu, chiar în celula în care a fost închis în tinerețe, de la fosta închisoare comunistă Râmnicu Sarat…sau interviurile pe care le-am luat foștilor deținuți politic din închisorile comuniste care au trăit torturi groaznice cum ar fi "Experimentul Pitești". Am reușit să descopăr în arhivele statului, la CNSAS sau chiar arhivele televiziunii, povești de viață inedite, cărora le-am dat glas. Dacă vrei ceva amuzant, îți pot povesti cum - pe când eram încă ziaristă în Brașov - adormeam în mașină până ajungeam de la alte ştiri pe platourile de filmare de la "Cold Mountain", film care s-a filmat în judetul Braşov, şi unde am cunoscut-o pe Nicole Kidman sau pe regizorul Anthony Minghella.

(w300) Camelia CsCe înseamnă să fii reporter acreditat la Casa Regală şi ce ai învăţat din această experientă ?

Se spune că Familia Regală își alege jurnaliștii cu care colaborează. Așa a fost și în trecut. Sigur, acordă interviuri tuturor jurnaliștilor, dar ca să aibă încredere în jurnalistul cu care vorbește, să spunem Regele Mihai, acest ziarist are nevoie de o anumită integritate. Nu știu dacă am această integritate, dar cred că Familia Regală m-a ales. Am început cu seria de reportaje de la Telejurnalul TVR despre inima Reginei Maria. Acestea s-au transformat într-un documentar, care mi-a adus și primul premiu APTR, dar și aprecierea Casei Regale. Așa l-am descoperit pe Regele Mihai, cred cel mai cinstit și serios om politic pe care mi-a fost dat să-l intervievez. Sau pe Principesa Margareta, care prin naturalețea și umanitatea Alteței Sale Regale m-a cucerit imediat. Sau pe Principele Radu, pe care dacă știi să-l descoperi este cu totul altă persoană decât vor alții să te convingă că este.

Care e omul de televiziune care îţi place?

Ziaristul de care îmi place, nu mai este printre noi, este Oriana Fallaci. Am descoperit-o la începuturile mele în presă, după ce i-am citit câteva cărți. Îmi place Oana Lungescu, un jurnalist român despre care se știe puține în România. Am cunoscut-o în 2008, când am fost la un stagiu în redacția BBC Bruxelles. Oana și-a sacrificat viața pentru această profesie. A lucrat numai pentru BBC. Astăzi, este purtătoarea de cuvânt pentru NATO.

Fiecare subiect cred că și-a lăsat o amprentă asupra mea.

(w300) Camelia CsDacă n-ai fi jurnalist, ai fi…?

Cred că mi-aș deschide o fundație și aș încerca să schimb puțin lumea. Să mai salvez din patrimoniu, să învăț mamele românce să nu-și mai bată sau abandoneze copiii. Asta încerc să fac și la rubrica mea "Părinți și copii " de la Telejurnalul Matinal al TVR.

Ce-ţi place să faci când nu faci ştiri?

Emisiunea "Ora regelui" :) …mă joc și vizitez muzee și locuri care mă inspiră cu fiul meu, care face curând 4 anișori.

Vacanţa ideală ar fi…

Într-un loc sălbatic, cu multe cărți și timp liber, pe care nu-l mai am de multă, multă vreme.

Cum se împacă meseria de jurnalist cu viaţa personală?

Cred că în cazul meu nu prea mai știu dacă le pot diferenția. L-am cunoscut pe soțul meu la o conferință de presă a Asociației "15 Noiembrie 1987", brașovenii care s-au ridicat împotriva regimului Ceaușescu. Apoi, după ce am devenit mămică, mi-am dat seama cât de mult greșim mamele românce și am fost ferm convinsă că trebuie să fac ceva să schimb mentalitatea și educația românească conform căreia "Unde dă mama, crește!" și uite acum lucrez la acest lucru...Nu cred că ziariștii adevărați au viață personală sau cel puţin una în care îşi închid telefonul și spun: "Gata, serviciul meu s-a încheiat!". Cred că rămân mereu în cautarea "ştirii vieţii lor".

Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 9°C 12°C
IASI 9°C 15°C
CLUJ 6°C 7°C
CONSTANTA 6°C 10°C
CRAIOVA 9°C 12°C
BRASOV 5°C 7°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 16 Februarie 2019, 06:11
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 15-02-2019
Deschidere: 7642.1
Maxim: 7708.75
Mimim: 7637.46
Variatie: 0.2%
TLV
1.84
1.19%
SNN
9.33
3.66%
SNP
0.35
0.43%
TEL
22.15
1.58%
FP
0.87
3.53%
BRD
11.60
1.54%
SNG
31.20
0.95%
TGN
336.50
1.97%
EL
10.70
0.19%
SIF5
2.06
2.15%
ARHIVĂ ȘTIRI