Căile ferate din România, suspendate în timp: locomotive și vagoane învechite, șine ruginite

Calea ferată din România, cândva una dintre cele mai moderne din Europa a ajuns în ultimii 30 de ani, la roţi ruginite. Sigur, CFR a trecut în toţi atâţia ani prin multe reorganizări.

Cea mai amplă, în 1998, când la presiunea Băncii Mondiale. Societatea Naţională a Căilor Ferate Române era divizată de către Stat în cinci companii: CFR Călători, CFR Marfă, CFR SA (infrastructură), Societatea de Servicii de Management Feroviar şi Societatea de Administrare a Activelor Feroviare.

Fiecare dintre aceste companii cu problemele ei. Cea mai mare – lipsa finanțării.

De exemplu, CFR Călători, compania care asigură peste 80% din traficul de persoane pe calea ferată a avut aproape 0 buget de invesţii. Ani la rând.

În ultimii 18 ani, a fost cumpărată o singură locomotivă nouă. Din cele peste 1.100 de locomotive ale companiei de stat, mai puțin de 40% mai sunt în condiții acceptabile. Situaţia vagoanelor este chiar mai drastică. Degeaba avem 2000 de vagoane, dacă doar vreo 1190 mai pot fi folosite. Şi chiar dacă am avea mâine ca prin minune şi vagoane şi locomotive, ele ar merge pe o şină ruginată, în ritm de melc. Ar cicula cu o viteză mai mică decât acum 30 de ani. Degeaba avem pe hârtie a şaptea cea mai întinsă reţea feroviară din Europa – 20.000 de kilometri de şină. Mare parte din reţea este însă pe butuci pentru că nu au fost făcute investiţii.

Şi în aceste condiţii, cu locomotive de 50 de ani, pe căi ferate cam tot la fel de vechi pentru călător asta înseamnă timp pierdut şi chiar nesiguranţă. Să ne amintim doar despre accidentul ferviar de la Galaţi.

În ultimii ani, s-a început timid o relativă modernizare – se promit 450 de kilometri modernizaţi de şine şi 37 de garnituri noi care ar urma să vină chiar începând de lunile următoare. Prea puţin susţin experţii. Şi mai există o problemă – piederile.

Doar anul trecut CFR Călători de exemplu a raportat 177 de milioane de lei pierdere iar prognoza pentru anul acesta este chiar de 4 ori mai mare.

Astfel, nu poate fi vorba de condiții de muncă mai bune pentru angajați și o dezvoltarea sustenabile. Iar asta pentru noi, cel mulți, – peste 50 de milioane de călători – este o veste teribilă. În condițiile în care trenul este mijlocul de transport al prezentului și al viitorului.