Peste 41 de mii de morți în Turcia și Siria. Supraviețuitorii povestesc coșmarul pe care l-au trăit: M-am târât pe bâjbâite până la fratele meu, ca să-i dau la o parte molozul de pe față să poată să respire

Trei persoane au fost salvate de sub dărâmături în Antakya, după 260 de ore de la cutremurul din Turcia

Supraviețuitorii așteaptă cu sufletul la gură în fața mormanelor de moloz, cu speranță că cineva dintre cei dragi, ramași îngropați sub casele prăbușite, va fi găsit în viață.

La mai bine de 10 zile, mai exact la 248 de ore de la violentul seism, o adolescentă a fost scoasă, în viață, de sub dărâmături. Fata are 17 ani și, spun salvatorii, e într-o stare bună.

Au loc demolări controlate în cazul clădirilor semi prăbușite. Salvatorii acționează cu prudență maximă și intervin cu utilaje pentru degajarea molozului doar după ce se asigură că nu mai sunt supraviețuitori.

Sinistrații din localitățile mai mici, unde nu au fost amenajate centre speciale, stau în strada. De 10 zile.Mulți au plecat la rude, în alte orașe.

Nu mai avem viaţă. Sunt foarte îngrijorat pentru copiii mei. I-am trimis de-aici. Stau numai afară, mă încălzesc cu lemne puse într-o căldare. Dorm afară. Asta nu e viaţă.

Ministrul turc al sănătății a avut parte de un incident. În timp ce vorbea cu sinistrații dintr-o tabăra improvizata din Hatay, un încălzitor pe cărbuni a făcut explozie. Nimeni nu a fost rănit.

Supraviețuitorii care au fost scoși în primele zile după seism și care s-au mai întremat, povestesc coșmarul trăit sub dărâmături.

M-am târât pe bâjbâite până la fratele meu. Am dat la o parte, cum am putut, molozul pe care îl avea pe faţă, că să poată să respire.

Psihologii occidentali spun că, după acest cutremur, mulți dintre supraviețuitori vor rămâne cu traume pe viață și că e nevoie, în perioada următoare, de îngrijire de specialitate, mai ales pentru copii și adolescenți