Avem bani! Europeni! | Un editorial de Gabriel Giurgiu, realizatorul emisiunii “Europa mea”

Adevărul este că negocierile online sunt mult mai nasoale decât cele in persona. Țoață lumea a recunoscut. În ciuda aparentei, e mult mai greu să te deplasezi intre X și Y, să acomodezi pozițiile de negociere, de la distanța computerului, pe Skype, decât “în viu”, între două trei scaune, în aceeași sală, fiind atent la orice clipire de pleoapă a partenerului de negociere. Ca jucător de poker online, recunosc. Nu cred că aș putea să fac față unui joc pe bune, la o masă cu oameni reali, cu ochelari de soare pe nas. Pe calculator, mă descurc. Câteodată am noroc, alteori ghinion, dar în general mă descurc. Sunt șmecher online. Sincer? Îmi e teama să joc la o masă reală. Stiu că ar fi muuuult mai greu. Cam așa și cu ședințele Consiliului UE. Doamnei Merkel îi este mult mai greu să își domine interlocutorii, prin Skype sau WhatsApp. De aceea, unii încearcă câte un grad suplimentar de libertate. Pe care, cu voie de la Doamna, îl capătă. De exemplu, Olanda.

Așadar, vestea bună numărul unu. Țările din zona euro au trecut peste dilema Euro Bondurilor. Nici măcar nu mai apare această noțiune în comunicatul final. Slavă Domnului! Sigur ar fi apărut noțiunea de “Debt Mutualization” și nu aș fi știut cum să traduc în românește. Au rămas cele 540 de miliarde asigurate prin MES (Mecanismul European de Stabilitate), 100 de miliarde prin SURE (un soi de mecanism de plătit somaul tehnic) și alte 240 de miliarde prin Banca Europeană de Investiții. Cu excepția programului SURE, restul este EXCLUSIV pentru țările din zona EURO.

După vestea bună numărul unu, mă opresc. Nu există vestea bună numărul doi, ci fake news-ul zilei, care se cheamă “Comisia aprobă o schemă de ajutoare a României în valoare de 3,3 miliarde de euro ce vizează susținerea IMM-urilor în contextul pandemiei de COVID-19” (titlu care aparține Comisiei Europene). Ce a ieșit de aici? O babilonie. Grămadă de televiziuni autohtone, simultan cu varii influenceri online au trâmbițat că, iată, Comisia finanțează Romania cu 3,3 miliarde de euro, din banii săi. De fapt, la o lectură ceva mai atentă, se vede că bugetarea cu pricina se petrece strict din bani autohtoni, că nu există niciun euro venit din afara țării. Peste tot, însă, pe toate canalele media, cu excepția TVR (chapeau, Lucian Pîrvoiu), era prezentată o mare finanțare europeană a economiei românești. Nu sunt defel vreun eurosceptic și nu am de gând să hrănesc respectivul curent de opinie, dar să recunoaștem. Titlul comunicatului Comisiei este, în cel mai bun caz, discutabil, ambiguu, interpretabil. Înțeleg că, în timpurile confruntării cu propaganda rusească, să te molipsești un pic de la inamic. Dar nici în halul asta. Acum o săptămână, Norica Nicolai s-a apucat să tune și fulgere împotriva finanțărilor europene în valoare de 300 de milioane de euro pentru Franța și 1 trilion de euro pentru Germania. De fapt, era vorba de același lucru ca în cazul recent al României. Aprobarea unor ajutoare de stat în varii forme, de la bugetele naționale, în circumstanțe excepționale, pentru economiile respectivelor state membre.

Aaaah, este aceasta o schimbare fundamentală de politică în cele ținând de DG Competition și Piața Internă? Fară discuție. Numai că e alt subiect, ținând de alt articol. Deocamdată, țin să punctez că respectivele miliarde NU sunt bani europeni ci doar APROBARE europeană pe bani românești. Apoi, că numitele 540 de miliarde, plus celelalte facilitați aprobate recent nu ne privesc, deoarece se referă doar la statele membre din zona Euro. Noi…, mai încolo. Avem la dispoziție ceva-ceva din programul SURE și om vedea ceva-ceva din MFF (bugetul multianual 2021-2027). În rest, e de bine. Uniunea este între egali. Care își văd de treabă. Fiecare pentru el. Chiar dacă blestemul este comun, rezolvările sunt individuale.

Hai să fiu pozitiv (ferească Domnul!) la final. Până la urma, solidaritatea europeană nu a ieșit rău la socoteală. De acord, nu a fost să fie cu Corona Bonduri. A fost însă cu 540 de miliarde și cu o exprimare interesanta în comunicatul final: “Fondurile se pot obține și prin instrumente financiare creative”. Vă dați seama ce înseamnă asta pentru italieni, părinții fondatori ai creativității europene în materie de orice (artă, poezie, film, contabilitate)?

Toate bune. Stați acasă. Plictisiți-vă. Mai bine decât vreo nenorocită de intubare prin vreun AȚI.