Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat inițiatorului unei mișcări din Belarus și unor organizații din Ucraina și Rusia, pentru lupta lor în apărarea drepturilor omului

Reprezentanții Comitetului Nobel au făcut apel pentru eliberarea din închisoare a celui care a inițiat mișcarea „Spring” din Belarus, inclusiv pentru ca acesta să își poată ridica distincția, dar au admis în același timp că acest apel ar putea să rămână fără niciun ecou la Minsk.

Comitetul Nobel din Norvegia a precizat că a primit 343 de candidaturi în acest an, dintre care 251 de persoane şi 92 de organizaţii.

Numărul candidaturilor din acest an la Nobelul pentru Pace a ocupat locul al treilea în clasamentul din toate timpurile, care a început să fie întocmit în 1901.

Lista a fost secretă. Agenţia Reuters a anunțat inițial că printre favoriţi se numără: militanta pentru mediu ca Greta Thunberg, ziarul Kyiv Independent şi preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, personalităţi din opoziţie din ţările vecine Ucrainei, precum Svetlana Tihanovskaia din Belarus şi rusul Aleksei Navalnîi, aflat în prezent în închisoare.

Cercetătorul şi jurnalistul britanic David Attenborough, ministrul de Externe din Tuvalu, Simon Kofe, şi gruparea Fridays for Future au fost, de asemenea, nominalizaţi.

Organizaţii internaţionale de anvergură erau cotate cu șanse mari: Agenţia ONU pentru Refugiaţi (UNHCR), Fondul ONU pentru Copii (UNICEF), Comitetul Internaţional al Crucii Roşii (ICRC) și Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

Papa Francisc a fost nominalizat de fostul ministru norvegian pentru Dezvoltare internaţională, Dag Inge Ulstein, pentru contribuţia la rezolvarea crizei climatice.

Printre propunerile dezvăluite de parlamentari norvegieni se mai numărau: Curtea Penală Internaţională de la Haga; organizaţia WikiLeaks şi Chelsea Manning; NATO; activista iraniană pentru drepturile omului Masih Alinejad; organizaţia umanitară CARE International; Consiliul Arctic – forum interguvernamental pentru cooperarea între ţările din zona arctică.

În anii anteriori, premiile pentru pace au fost acordate Mariei Ressa şi lui Dmitri Andreyevich Muratov „pentru eforturile lor în slujba libertăţii de exprimare, care este o precondiţie a democraţiei şi dezvoltării durabile” (2021) şi Programului Alimentar Mondial (PAM) al ONU pentru „eforturile sale de luptă împotriva foametei, pentru contribuţia la îmbunătăţirea condiţiilor de pace în zonele afectate de conflicte şi pentru că a jucat un rol esenţial în eforturile de a împiedica utilizarea foametei ca armă de război” (2020), arată site-ul www.nobelprize.org.

Prima distincţie de acest gen a fost acordată în 1901, în comun, fondatorului Crucii Roşii, Henry Dunant, şi conducătorului primei mişcării franceze pentru pace (Société française pour l’arbitrage entre nations), Frederic Passy.

Premiul nu a fost atribuit în anii: 1914-1916, 1918, 1923, 1924, 1928, 1932, 1948, 1955-1956, 1966-1967 şi 1972.

Distincţia a fost acordată de 102 ori, pentru 137 de laureaţi: 91 de bărbaţi, 18 femei şi 25 de organizaţii. Cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Pace este Malala Yousafzai, care a avut 17 ani în anul acordării premiului (2014). Cel mai în vârstă laureat al Premiului Nobel pentru Pace este Joseph Rotblat, care avea în momentul acordării 87 de ani (1995).

Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2013. În 2012, premiul a fost decernat Uniunii Europene. „Uniunea şi înaintaşii săi contribuie de şase decenii la progresul păcii şi la reconciliere, democraţie şi apărarea drepturilor omului în Europa”, se menţionează în motivaţia Comitetului Nobel. În 2011, au fost trei laureate ale Premiului Nobel pentru Pace: Ellen Johnson Sirleaf, Leymah Roberta Gbowee şi Tawakkul Karman – cele trei fiind recompensate pentru „eforturile nonviolente în favoarea siguranţei femeilor şi a drepturilor acestora de a participa la procesele de pace”. În 2010, disidentul chinez Liu Xiaobo a fost laureatul premiului „pentru lupta sa îndelungată şi nonviolentă pentru drepturile fundamentale în China”, potrivit motivaţiei juriului. În 2009, premiul a fost atribuit preşedintelui american Barack Obama, iar în 2008 fostului preşedinte finlandez, Martti Ahtisaari, cel care a redactat planul de reglementare a statutului provinciei Kosovo.

Comisia interguvernamentală a ONU pentru schimbări climatice şi fostul vicepreşedinte american, Albert Arnold (Al) Gore Jr., au fost laureaţi ai acestei categorii Nobel în 2007. Expertul în economie Muhammad Yunus din Bangladesh, supranumit şi bancherul săracilor (2006), Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică şi directorul său, Mohamed El Baradei (2005), fostul preşedinte american Jimmy Carter (2002), secretarul general al ONU Kofi Annan (2001), fostul preşedinte al URSS Mihail Gorbaciov (1990), fostul secretar de stat american George C. Marshall (1953) şi Institutul de Drept Internaţional (1904) sunt alte câteva dintre numele intrate în istorie pentru aportul pe care l-au adus păcii la nivel planetar şi care au fost răsplătite cu această înaltă distincţie.

Premiul Nobel pentru Pace este oferit de Comitetul Nobel Norvegian, format din cinci membri aleşi de parlamentul norvegian pentru un mandat de şase ani, cu posibilitate de a fi realeşi. Medalia premiului este realizată din aur masiv şi reprezintă portretul lui Alfred Nobel, fiind concepută de sculptorul norvegian Gustav Vigeland.

Iniţiatorul Premiului Nobel pentru pace este magnatul suedez Alfred Nobel (1833-1896), inventatorul dinamitei. La vremea morţii sale, imperiul Nobel era format dintr-o reţea de aproape o sută de fabrici, suedezul fiind unul din cei mai bogaţi oameni din lume. Necăsătorit şi fără copii, Nobel a întocmit un testament în care cerea ca toate fabricile sale să fie vândute şi banii încasaţi să fie plasaţi într-un depozit bancar. Dobânzile rezultate urmau să fie acordate în fiecare an „celor care, în anul anterior, au făcut cele mai bune lucruri pentru umanitate”.

Sursa date scurt istoric: Agerpres