„Aşa să crească iarba pe noi”. Augustin Cupșa scrie despre prietenie și maturizare pe fondul unei povești de braconaj

Edi, Pisică, Tobă, frații Mânzu și Tomi se ocupă cu braconajul păsărilor pe care le vând apoi, printr-o filieră interlopă, în Italia. Se întâmplă undeva la periferia Craiovei, orașul în scare scriitorul a crescut.

Pisică, cel mai sensibil dintre personaje, este naratorul întâmplărilor. Într-un univers sordid, dominat de cruzime și violență, în care speranța rămâne emigrarea în Italia, prietenia dintre narator și personajul principal – doi adolescenți – este tema de fond a romanului lui Augustin Cupșa.

Frumusețea și armonia frazelor lui Cupșa ascund, de fapt, o lume murdară, încărcată de rău.

Știința povestirii are și o amprentă colocvială, dialogurile sunt foarte vii, scriitorul recurge la adesea la argou. El mărturisește că a fost foarte influențat stilistic de lucrarea “Izvor”, a lui Ion Grigorescu.

Sub influența lui Ion Grigorescu, Augustin Cupșa a scris mai întâi o nuvelă pe care s-a construit „Așa să crească iarba pe noi”, acum inclusă în roman.