Artiștii iranieni cer boicotarea instituțiilor culturale în semn de protest faţă de încălcarea drepturilor omului. 6.000 de personalități culturale iraniene au semnat o declarație de susținere a studenților la arte

Peste 6.000 de personalități culturale iraniene au semnat o declarație de susținere a studenților la arte din țară care se confruntă cu arestări și intimidări pentru că au participat la protestele începute în urmă cu 10 săptămâni.

Organizatorii acestei scrisori au făcut un apel adresat colegilor lor din întreaga lume pentru a „boicota instituțiile guvernamentale ale statului islamic Iran și filialele lor secrete pentru a le împiedica să fie prezente pe scena internaţională”.

Aceștia au condamnat „reprimarea tot mai brutală și violentă a statului” împotriva protestatarilor antiguvernamentali, dintre care se estimează că 300 de persoane au fost ucise și 14.000 arestate.

Unul dintre membrii de bază ai grupului a făcut apel la acțiuni directe împotriva organizațiilor artistice care primesc fonduri de la regimul iranian.

Vali Mahlouji, un curator cu sediul la Londra, a spus că acest lucru ar putea implica exercitarea de presiuni asupra târgurilor internaționale de artă pentru a nu găzdui anumite galerii iraniene. „Știm că unele galerii iraniene private sunt conectate la sistemele monetare ale statului iranian, inclusiv la Consiliul Gărzilor Revoluționare Islamice. Trebuie să fie boicotate”, adaugă acesta.

Artista Jinoos Taghizadeh, care a participat la protestele de stradă din Teheran după moartea lui Amini și a fost atacată cu gaze lacrimogene, a declarat că unele galerii aparent independente „au spălat bani guvernamentali” și au „încercat să depolitizeze artiștii iranieni”. „Susțin și mă aștept ca instituțiile culturale internaționale să le boicoteze”, a spus ea.

În octombrie, un artist anonim a creat „Teheranul care se scufundă în sânge”, vopsind fântânile din parcuri în roșu. Ca răspuns la măsurile de reprimare a demonstranților de la Universitatea Sharif din Teheran, două artiste anonime au atârnat ștreanguri roșii de copacii din parcul Daneshjoo.

„Aceasta este o societate care spune că suntem terorizați”, a spus Mahlouji. „Există un puternic răspuns reprezentativ: oameni care se leagă singuri, se toarnă cerneală roșie pe fotografiile fondatorului Republicii Islamice, se aruncă vopsea roșie pe clădiri, chiar se urinează în fața galeriilor de artă care au rămas deschise când artiștii au cerut să le închidă”, a mărturisit acesta.

La New York, luna trecută, Anonymous Artist Collective for Iran a afișat 12 bannere roșii în interiorul Muzeului Guggenheim, acoperite cu șabloane care o înfățișau pe Amini și cuvintele „Woman, Life, Freedom” (Femeie, viață, libertate) în engleză și kurdă.

Artista Jinoos Taghizadeh, care se află acum în Canada, a explicat situația dificilă a studenților la arte din Iran, despre care a spus că „au fost foarte curajoși și creativi în ciuda tuturor represiunilor, arestărilor, răpirilor”. Videoclipurile cu spectacolele lor antiguvernamentale și protestele din campus au devenit virale pe rețelele de socializare.

Ea a spus: „Au fost în mod constant amenințați de poliție și de securitatea universității, dar interpretarea muzicii și a cântecelor lor de protest și publicarea lor pe rețelele de socializare i-au încurajat pe protestatari și au dus vocea protestului în alte orașe și în afara Iranului”.

Taghizadeh a făcut apel la galeriile și muzeele internaționale să expună artă iraniană care susține spiritul mișcării „femei, viață, libertate”, mai degrabă decât expoziții care întăresc „stereotipurile exotice ale Orientului Mijlociu și ale lumii islamice”.

Artista Shirin Neshat, care luna trecută a expus o lucrare de artă digitală intitulată „Woman Life Freedom” la Piccadilly Circus, Londra, și la Pendry West Hollywood din Los Angeles, pentru a evidenția înrăutățirea încălcărilor drepturilor omului în Iran, a declarat: „Nu suntem doar o adunătură de artiști oprimați care încearcă să facă cultura occidentală să ne compătimească. Îi învățăm că este timpul să se trezească și să înțeleagă că cultura joacă un rol important în structura politică a lumii noastre”.

Neshat, care a semnat scrisoarea în sprijinul studenților iranieni la arte, a declarat că învață atât de multe de la aceștia. „Nu numai prin rezistența și protestele lor, ci și prin imaginația lor”, a spus ea. „Cum, în cadrul parametrilor cu care se confruntă, continuă să fie imaginativi și creativi în a riposta”.

Artista, căreia în 1996 i s-a interzis să se întoarcă în Iran, a adăugat: „Îi vedem pe acești tineri care sunt complet neînfricați în fața tiraniei. Îți pui la îndoială cu adevărat propria stare de spirit ca iranian care nu a putut trăi fără frică timp de atâția ani. Este extrem de plin de speranță să-i avem pe acești tineri care spun – gata cu frica”.

Sursa: The Guardian