Arta ciudată și minunată care poate lua naștere atunci când inteligența artificială și oamenii colaborează

Redăm argumentele lui Alexander Reben dintr-un articol BBC.

***

În 2020, eram într-un impas creativ. Pandemia de Covid-19 a transformat relațiile interumane, întâlnirile și modalitățile de lucru. Ca mulți alții, îmi găseam cu greu inspirația când eram cu toții izolați. Dar, în pofida haosului și incertitudinii, am găsit un colaborator neașteptat: inteligența artificială (IA).

La vremea respectivă, aveam acces la GPT-3, un algoritm machine learning, care poate scrie pasaje întregi de text original. De exemplu, dacă tastai ceva de felul „Următoarea descriere este a unui pește”, genera un conținut precum acesta: „Un pește este o creatură de culoare argintie, cu un corp lung și subțire. Înotătoarele sale sunt delicate și transparente, iar coada este bifurcată. Ochii sunt mari și negri, iar gura mică.”

Fraza nu este scoasă de pe internet – a scris-o algoritmul IA de unul singur. Cu toate acestea, GPT 3-ul poate face mai mult decât atât: dacă primește indicațiile necesare, poate produce eseuri, ficțiune și chiar articole ca acesta. Scrisul său poate fi confundat adesea cu unul uman. Am experimentat cu o varietate de texte produse de el: glume răsuflate, poeme, povestiri sci-fi și multe altele.

După câteva săptămâni de experimentare, am realizat că IA avea abilitatea de a descrie lucrări de artă imaginare. Spre surprinderea mea, am descoperit că-l pot direcționa să scrie tipul de text specific etichetelor de muzeu care însoțesc picturile din galeriile de artă. Acesta s-a dovedit a fi începutul unei colaborări fascinante cu GPT-3-ul și alte instrumente de artă IA, care a rezultat într-o muncă diversă, variind de la sculpturile fizice ale unor pistoane pentru toaletă, la picturi în ulei de dimensiuni obișnuite, agățate pe pereții unei galerii de artă din Mayfair.

În ultimele luni, arta generată de IA a provocat multe dezbateri despre impactul negativ pe care l-ar putea avea asupra artiștilor. Există puține dubii cu privire la faptul că se vor produce niște schimbări iminente radicale și că încă există dileme legate de prejudecăți, etică, drept de autor și reprezentare, pe care trebuie să le rezolvăm. Cu toate acestea, nu va fi prima dată când tehnologiile noi cauzează bulversări în lumea artei – asta se întâmplă de secole. Din propria mea experiență, lucrul cu IA pentru crearea sculpturilor, tablourilor și altor lucrări a transformat modul în care percep procesul creativ și posibilitățile de colaborare dintre oameni și mașini. Cred că am ajuns să fim martorii apariției unei noi arte.

În primul rând, prin IA nu mă refer la un sistem antropomorf sau dotat cu simțire și conștiință, ci la un algoritm de învățare a mașinilor – și trebuie să participe și un om în proces. Am înțeles asta rapid în timpul primelor experimente cu GPT-3-ul, când l-am pus să creeze opere de artă imaginare. Deși era relativ ușor să faci sistemul să creeze descrieri care sunau bine, era o cu totul altă miză să-l faci să genereze conținut pe care-l puteam considera interesant. Am petrecut aproximativ o lună ocupându-mă de „ingineria promptă”, un termen care desemnează încorporarea textului propriu în sistemele IA.

Odată ce-am găsit o înlănțuire de cuvinte care să stimuleze IA, am elaborat un flux de lucru cu GPT-3-ul și alți algoritmi care pot produce o descriere a unei opere de artă și a numelui imaginar al creatorului său, împreună cu data nașterii și alte detalii (care sunt uneori adunate punând întrebări GPT-3-ului). După care parcurgeam sute sau mii de texte până când le găseam pe cele care-mi plăceau. Acestea erau ulterior reintroduse în sistem, pentru a genera și mai mult text. Urma doar corectarea punctuației, spațierii și ale ajustări tehnice a textului final (nimic care-i schimbă sensul).

Asta m-a pus pe gânduri: ce-ar fi dacă aș crea opere reale în baza acestor descrieri generative? În contextul în care IA nu poate fabrica obiecte fizice, ține de mine s-o fac. Am conchis că transpunerea lucrărilor din sfera digitală în cea fizică le va oferi pondere și prezență, care lipsește uneori pe ecran. S-a format un fel de simbioză, IA generând descrieri care necesitau ulterior imaginația, abilitatea de fabricare, evaluarea estetică și intuiția mea, pentru a vizualiza și finaliza lucrările.

Unul dintre rezultatele neașteptate ale colaborării cu GPT-3-ul este că m-a încurajat să experimentez cu domenii artistice și tehnici pe care nu m-aș fi aventurat să le aleg și să le aplic de unul singur. De asemenea, m-a încurajat să colaborez cu alți artiști pentru a crea opere specifice unor domenii artistice în care nu dețin nici o expertiză sau set de abilități.

De exemplu, graffiti-ul are un vocabular estetic și o terminologie care îmi sunt străine. În pofida acestui lucru, când i-am dat o descriere a unei lucrări graffiti generată de IA unui prieten care este artist graffiti de mai multe decenii, el a putut să realizeze o lucrare într-un mod pe care nici IA, nici eu n-am fi putut-o face. Asta a mai inclus o persoană în ecuația om-mașină.

În ultimul an, s-a produs o explozie de artă „generativă” IA. Pentru câteva dintre aceste instrumente, precum Dall-E 2, Midjourney și Stable Diffusion, poți pur și simplu include textul – o descriere a unei imagini – și IA-ul îl va desena pentru tine. Altele, ca Artbreeder Collage și Make-A-Scene, detaliază schițele rudimentare sau colajele făcute inițial de tine. Fiecare platformă diferă în funcție de rezultatele estetice și de caracteristicile sale.

Arta IA încă se află la începuturile sale, când noutatea sa este suficient de interesantă pentru a menține atenția, după cum îmi imaginez că filmul din 1896, „Sosirea unui tren în La Ciotat” era la începuturile cinematografiei. Artiștii care folosesc aceste instrumente într-un mod riguros și conceptual vor ridica noutatea la rangul de artă frumoasă.

Îmi văd propria muncă ca pe o investigare ludică a simbiozei om-mașină, și ca pe o tatonare a posibilităților viitoare de a crea artă. Speranța mea este că operele respective vor fi niște modalități de a încuraja oamenii să se gândească la cum va arăta acest viitor simbiotic, cu mașini inteligente. Am fost interesat de simbioza om-mașină de mai bine de un deceniu, și am văzut mașina învățând instrumentele ultimilor ani ca pe un progres imens în colaborarea cu IA.

În timp ce tehnologia devine tot mai mult o extensie și o amplificare a minților noastre – după cum o sculă este o extensie a mâinilor noastre, și sporește abilitățile fizice – IA devine mai mult un colaborator decât un calculator. Spre deosebire de instrumentele creative din trecut, ca Photoshop-ul, fotografiile și pigmenții, acum lucrăm cu instrumente care par să dețină imaginație generativă, dar aparent nu au „gusturi”. Omul din ecuație contribuie cu rolul său curatorial esențial la diferențierea artei „bune” de cele „proaste”.

Cred că suntem în pragul unei noi mișcări artistice, și văd aceste instrumente ca pe începutul unei noi perioade fantastice pentru manifestările creative. După ce va dispărea atitudinea superficială, entuziastă, vor apărea opere serioase de artă.