Ar putea folosi Rusia opțiunea nucleară? Cele două scenarii oferite de un analist SIPRI

Într-o analiză din The Moscow Times, Pyotr Topychkanov explică nuanțele politice și strategice ale amenințării nucleare pe care Rusia a folosit-o în câteva rânduri de la începutul invaziei din Ucraina.

Redăm integral argumentele expertului:

Într-o confruntare armată, amenințările cu escaladarea nucleară, indiferent cine le-a exprimat în mod public – un oficial de stat, un angajat al presei de stat sau un expert – sunt un as din mâneca atacatorului, împiedicându-i pe apărători și pe partenerii lor să ia măsuri puternice.

Există întotdeauna posibilitatea ca amenințarea nucleară să demotiveze partea defensivă.

În al doilea rând, speculațiile că Rusia ar putea comite un atac nuclear nu se bazează pe date din lumea reală. De fapt, există chiar foarte puține informații verificate în domeniul public despre care sunt obiectivele Rusiei în Ucraina și, mai pe larg, în rivalitatea sa cu Occidentul, și despre cum intenționează să le atingă.

Au existat multe justificări din partea rusă pentru invadarea Ucrainei. Având în vedere lista lungă de motive posibile, este imposibil de stabilit care dintre ele – poate neexprimat – a determinat Rusia să se angajeze în această campanie militară.

Mai mult, observatorii au descoperit rapid că nu cunosc procesul decizional din Rusia. Este suficientă voința unui singur comandant-șef pentru ca o țară să lanseze o lovitură nucleară sau este încă o decizie de grup? Poate altcineva decât președintele să dea un „nu” categoric opțiunii nucleare și să scoată problema de pe ordinea de zi?

Având în vedere valul de declarații contradictorii ale oficialilor guvernamentali care nu au avut nicio corespondență cu realitatea, cum putem stabili dacă următoarele amenințări sau, dimpotrivă, asigurările că Rusia nu intenționează să lanseze lovituri nucleare sunt adevărate?

Nicio informație din domeniul public nu oferă un răspuns definitiv la oricare dintre aceste întrebări.

Și astfel, fără judecăți deconectate de realitate aflate în mâinile unei părți sau celeilalte, acest text este despre motivul pentru care amenințarea nucleară este percepută atât cu scepticism, cât și cu prudență.

Rusia continuă să se refere la luptele din Ucraina ca fiind o operațiune militară specială. Acest statut nu presupune o mobilizare generală și semnalează că, din perspectiva Rusiei, nu există o bază legală pentru utilizarea armelor nucleare. Atâta timp cât rămâne o operațiune specială, pentru Rusia este un conflict local cu obiective limitate și riscuri moderate.

Nici președintele Vladimir Putin și nici miniștrii săi nu au vorbit despre anexarea teritoriilor așa-numitelor DNR și LNR și a terenurilor ocupate temporar ale Ucrainei. Deci, atunci când unitățile militare rusești și DNR și LNR resping contraatacurile forțelor ucrainene, ele apără un teritoriu care nu aparține Rusiei.

Este adevărat că șeful partidului de guvernământ Rusia Unită a spus recent că „Rusia este aici pentru totdeauna” la Herson și că moneda rusă este pusă în circulație pe teritoriul ocupat din Ucraina. Este posibil ca Vladimir Putin să se răzgândească și să anexeze teritoriile ocupate, precum și DNR și LNR. Apoi, încercările Ucrainei de a le recuceri, împreună cu Crimeea, ar oferi Rusiei un motiv formal pentru a recurge la arme nucleare pentru propria apărare. Dar până acum aceste declarații și acțiuni nu au fost oficializate nici politic, nici legal.

Pe baza situației actuale, există și mai puține probabilități de atacuri nucleare rusești împotriva statelor membre NATO, în ciuda retoricii din mass-media rusă. La începutul conflictului armat, Vladimir Putin a amenințat cu urmări fără precedent pentru încercările de intervenție din străinătate. Acest avertisment a avut impact, întărind poziția oficialilor occidentali care erau împotriva implicării militare directe. Între timp, țările aliate și nealiate au găsit modalități de a oferi asistență militară și economică semnificativă Ucrainei fără a-și trimite trupele.

Pe de o parte, partea rusă ar trebui să fie satisfăcută; la urma urmei, nu au fost trimise trupe NATO în Ucraina. Pe de altă parte, perspectivele pentru campania militară a Rusiei sunt mai slabe, deoarece ajutorul extern care inundă Ucraina fie menține, fie își îmbunătățește capacitățile militare. Nu este clar ce rol ar putea juca armele nucleare ale Rusiei, în afară de descurajarea intervenției militare directe a NATO.

În mod clar, atâta timp cât joacă un rol descurajator, țările occidentale vor rămâne atente să nu provoace o escaladare nucleară. Dacă Rusia ar urma apelurile iresponsabile ale unora din mass-media rusă și ar lansa un atac nuclear împotriva unei țări NATO, armele nucleare s-ar transforma dintr-un mijloc de descurajare într-un mijloc de război. În plus, statutul de „operațiune specială” al conflictului nu oferă motive de agresiune împotriva țărilor terțe, în special cu arme nucleare.

Acest lucru ar reprezenta o amenințare de catastrofă nucleară pentru întreaga omenire și ar pune în pericol viitorul Rusiei și configurația politică a puterii pe care Putin a construit-o de atâta timp.

Un atac nuclear rusesc împotriva Ucrainei ar fi o linie roșie? Nu e clar. În SUA există ideea larg răspândită că administrația Casei Albe ar fi sub o presiune enormă pentru a intra într-un conflict armat de partea Ucrainei.

Dar este dificil de prezis cum vor reacționa SUA și aliații săi în cele din urmă, în afară de creșterea presiunii de sancțiuni asupra Rusiei și de izolarea ulterioară a acesteia.

De ce ar folosi Rusia arme nucleare ca parte a unei operațiuni militare speciale în Ucraina? Sforțându-ne imaginația, avem cel puțin două scenarii care ar avea sens militar.

Primul este acela de-a putea cuceri centrele urbane și de-a forța Kievul să semneze o pace în condițiile Rusiei (urmând exemplul bombardamentelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki de către SUA pentru a pune capăt celui de-al Doilea Război Mondial în teatrul Pacificului).

În al doilea scenariu: dacă forțele cu scop general ale Rusiei din DNR și LNR nu sunt suficiente pentru a descuraja contraatacuri masive ale forțelor ucrainene.

Adică, Rusia ar putea folosi arme nucleare ca atac de contravaloare, în primul caz, sau un atac de contraforță, în al doilea.

Distrugerea completă a orașelor ucrainene pare să susțină posibilitatea primului scenariu. Dacă acestea nu ar fi cazuri izolate efectuate de comandanți pe câmpul de luptă, ci mai degrabă dovezi că partea rusă tolerează astfel de distrugeri și pierderi civile colaterale, atunci nu este ireal să presupunem că Rusia ar putea folosi arme mai puternice pentru a reduce victimele în rândul personalului militar al Rusiei, DNR și LNR.

Al doilea scenariu pare destul de deconectat de situația de pe teren. În ultimii ani, scenariile nucleare au fost luate în considerare într-un război ipotetic între NATO și țările Organizației Tratatului de la Varșovia. Ceea ce se întâmplă în Ucraina nu seamănă nici pe departe cu condițiile acelor planuri ca amploare, formă sau conținut.

Un argument împotriva ambelor scenarii este faptul că partea rusă continuă să nege atacurile cu rachete și bombe asupra civililor și dă vina pe armata ucraineană. Armata rusă nu admite că folosește arme supuse interdicțiilor internaționale, cum ar fi bombele cu dispersie. Prin această politică de negare, Rusia încearcă să normalizeze sau să îmbunătățească relațiile cu diverse țări atunci când luptele din Ucraina se vor opri.

Dacă Rusia va folosi arme nucleare în Ucraina, nu va fi posibil să nege sau să dea vina pe armata ucraineană. Orice speranțe slabe pe care le are Rusia pentru o viitoare îmbunătățire a relațiilor cu Occidentul ar fi complet distruse.

Cu toate acestea, dacă războiul va merge prost pentru Rusia și ostilitățile se vor muta în teritorii pe care Rusia le consideră proprii, precum Crimeea, izolând totodată Rusia complet din punct de vedere politic și economic, Moscova va avea argumente mai serioase pentru șantaj nuclear.

Deci, de ce face Putin declarații despre opțiunea nucleară? Am putea specula că autoritățile ruse se așteaptă să evite scenariile cele mai defavorabile pentru ele, acoperindu-se cu un „scut nuclear”. Dar acest scut va funcționa – mai mult sau mai puțin – doar dacă Rusia nu va folosi arme nucleare.