Andrei Pleșu la emisiunea „Cooltura” – Despre inimă și alte eseuri

26 mai 2017, 21:44

Despre o boală a sufletului

„Când zeul din tine adoarme, când inima e obosită, când începe să aibă cearcăne, atunci pofta nu numai de viață, dar pofta de evoluție lăuntrică, pofta de a pune întrebări, de a căuta răspunsuri se sting și asta e ceea ce în literatura tradițională se numește noaptea duhovnicească. Ți-e lehamite, nu mai vrei nimic. E una din bolile cele mai grele ale sufletului, și îndrăznesc să spun că inima e locul acestei boli și că această boală e mai periculoasă decât cardiopatia”, explică Andrei Pleșu.

Tratamentul? Îndrăgostirea. „Și în orice caz, a te opune disperării. A încerca să nu cedezi acestei ispite care îți vorbește despre non-sens, despre lipsa de perspectivă, despre faptul că lumea n-are de fapt o alcătuire rațională, inteligibilă. Dacă reziști acestor tentații, până la urmă experiența pe care ai făcut-o te va ajuta”.

Despre rău și prostie

„Binele și răul fac parte din rețeta lumii, așa cum ziua și noaptea fac parte din această construcție. Primele pagini din Biblie vorbesc despre o creație a lumii mereu în doi timpi – noapte, zi; uscat, apă; cer, pământ – așa a fost, se pare, rețeta originară. (…) Aici avem de-a face cu un lucru tainic și pe care trebuie să-l tratăm cu răbdare, dar cu o intensitate constantă (…) Avem tendința să vorbim de proști cu duioșie – ‘Ei, e prost săracul, ce să facem…’. Nu vorbesc de cazuri patologice. Eu vorbesc de prostul cotidian. Nu, nu e nevinovat și nu merită să fie compătimit. Noi merităm să fim compătimiți că avem de-a face cu el, pentru că de obicei răul intră în lume cu ajutorul proștilor. De un fel sau de altul. Acuma, când vorbesc așa, îmi dau seama că îmi iau aerul cuiva care sigur nu e prost. Nu e cazul. Nu e nimeni care să scape de o experiență de viață personală în care prostia a jucat un rol. Da, există pași înapoi, există reevaluări, există spirit autocritic și cu astea poți să lucrezi pentru a nu te prăbuși în abisul propriei prostii”.

„Despre inimă și alte eseuri”

Andrei Pleșu despre noul său volum: Suntem confiscați de „actualitate”! Adică de „știri”, „analize” politice, informații de ultimă oră, confruntări de partid și reportaje de front din peisajul instituțional al momentului. Toate „fierbinți” și trecătoare. Cartea de față încearcă să iasă din strânsoarea acestor actualități evanescente (inactuale în fond, de vreme ce se uită în câteva zile), pentru a sonda teritoriul unor aparente „inactualități”: cele despre care nu prea vorbim, în ciuda relevanței lor universale și a impactului lor constant asupra vieților noastre. „Inactualități” care ne macină subliminal, care constituie, de fapt, substanța inevitabilă a căutărilor, spaimelor și nedumeririlor noastre. Nu promit că, la capătul lecturii, cititorul va fi „edificat” asupra problemelor de care m-am ocupat: rostul și istoria inimii, neliniștile și promisiunile bătrâneții, meteahna prostiei, sensul răului. Dar va regăsi, poate, un repertoriu de întrebări acute, cu a căror țesătură nu mai apucă, „ocupat” cum este (cum suntem toți), să se confrunte. Îmi fac iluzia că paginile acestea vor avea măcar efectul unor scurte promenade igienice, în afara hărțuielii cotidiene.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite