Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Analiză de Lidia Moise: Goana după aur

Mai devreme sau mai târziu, când tensiunile din jurul afacerii de la Roşia Montană se vor calma, vom putea, probabil, discuta, lucid, ce putem face cu aurul românesc. Între timp însă, metalul galben continuă să sclipească în pieţele financiare, este tranzacţionat cu o intensitate depăşită doar de schimburile marilor monede ale lumii. Iar băncile centrale ale lumii îşi umplu vistieriile cu aur, într-o frenezie impresionantă.

04 Septembrie 2013, 23:13 (actualizat 05 Septembrie 2013, 00:24) | Lidia Moise |
Aur / FOTO: newsup.ro

Preţul aurului a explodat în timpul crizei financiare care a devastat economia mondială, a stagnat o vreme, a coborât vijelios în timpul crizei cipriote şi pulsează din nou în preajma unui potenţial atac american împotriva Siriei. Dacă inflamarea metalului preţios în vremuri conflinctuale poate fi înţeleasă, aurul fiind din toate timpurile un adăpost ideal pentru investiţii, evoluţia sa în vremuri de criză financiară pare paradoxală.

Bernanke: nu înţeleg preţul aurului

"Nimeni nu înţelege cu adevărat cum stau lucrurile cu preţul aurului şi nici eu nu pretind că le-aş înţelege", a mărturisit Ben Bernanke, preşedintele Federal Reserves, într-o intervenţie din luna iulie.

Totuşi, scăderea cotaţiilor aurului în timpul crizei cipriote, în care s-au prăbuşit marile bănci locale şi s-a scufundat un adevărat paradis fiscal, a fost provocată tocmai de destinul său de plasament de refugiu. În aprilie, în miezul frământărilor autorităţilor din Nicosia, ministrul de finanţe Haris Georgiades a declarat că guvernul cipriot intenţiona să vândă o parte din rezerva sa de 13,9 tone de aur, pentru a obţine 400 de milioane de euro.

Această declaraţie a răscolit pieţele financiare şi cotaţia aurului a început să coboare sub 1.400 de dolari uncia. A urmat ceea ce analiştii pieţelor financiare aveau să numească „o perioadă de corecţie”, în care cotaţia aurului a tot scăzut. E o piaţă dură cea pe care se tranzacţionează aurul.

Randamente spectaculoase

Pentru tranzacţiile financiare speculative cu metalul galben salturile cotaţiilor sunt spectaculoase. Cotaţiile aurului se mişcă radical, nu prea există traseu al paşilor mici, şovăitori, aşa cum este, uneori, cazul pieţei valutare.

În cazul aurului, n-ai bancă centrală în spate, obligată să intervină viguros pentru a-şi propti moneda într-un interval de variaţie rezonabil, sau, mai bine zis, suportabil pentru economie. Aşa încât aurul, acest produs financiar ideal pentru refugiul miliardelor de bani speculativi, când cade, o face cu zgomot, dar şi cu randament. De exemplu în vara acestu an, aurul a pierdut în 28 de zile 14,48% din valoare: în 28 iunie cotaţiile se fixau la 1394 dolari/uncia, iar în 29 iulie coborau la 1.192 de dolari/uncia.

Un declin, am spune. Dar nu a fost chiar aşa. Acestui declin al preţurilor a fost acompaniat de o exuberanţă a cumpărărilor. S-au descătuşat, în această vară atât energiile latente ale marilor bănci centrale, care-şi consolidează rezervele de aur, cât şi cererile cumpărătorilor individuali de aur, în special din pieţele clasice ale metalului galben, India şi China, o vreme inhibate de preţurile prea mari.

Vistierii umplute cu aur

Rusia, una din ţările unde banca centrală şi-a dublat rezerva de aur, de la începutul crtizei financiare globale şi până acum, a avut un program constant de cumpărare de aur, în principal din piaţa sa internă, ţara fiind un producător de aur. Anul trecut în minele din Rusia s-au extras 205 tone de aur, producţie care pleasează Rusia pe locul patru în lume, în 2012 în clasamentul producătorilor de aur. În acelaşi an banca centrală a Rusiei a cumpărat 75 de tone, în mare parte din producţia internă.

Dacă în septembrie 2008, când prăbuşirea băncii de investiţii Lehman Brother a marcat oficial intrarea lumii în criza financiară care încă nu s-a terminat, Rusia avea o rezervă de aur de 462 de tone de aur, la finalul lunii august aceasta urcase la 996,4 tone, mai mult decât dublu. China şi-a dublat şi ea rezerva de aur în timp de criză, de la 599,98 de tone, cât avea în septembrie 2008, până la 1054,1 tone în acest moment. China a cumpărat însă aur în prima fază de scumpire a metalului galben, când cotaţiile nu depăşeau 1.000 de dolari pe uncie. Piaţa chineză însă are un apetit spectaculos pentzru tezaurizarea metalului preţios.

Anul trecut, consumatorii chinezi au cumpărat, prin Hong Kong, 18% din cererea totală a lumii, ceea ce înseamnă că au devenit o forţă în piaţa globală a aurului, arată analistul Thomas Chaize, într-un studiu publicat de Mining Feeds.

Cea mai spectaculoasă creştere a rezervelor unei bănci centrale a avut loc însă în Coreea, unde stocul de aur s-a mărit de şapte ori, de la 14, 29 de tone până la 104,4 tone. Coreea a devenit un cumpător activ şi avid începând de anul trecut, când cotaţiile aurului se oarecum se calmaseră. Kazahstanul şi-a tezaurizat şi el o parte din banii câştigaţi din petrol şi gaze în aur, banca centrală cumpărând activ metalul galben. Acum Kazahstanul are 130 de tone de aur, rezervă mai mult decât dublată faţă de august 2008, înainte de criză, când banca sa centrală deţinea 68,65 de tone.

Turcia a fost alt cumpărător harnic de aur. Banca centrală deţine acum a 13-cea rezervă de aur a lumii, cu o vistierie plină cu 441,5 tone de aur, de patru mai mare faţă de cantitatea de metal preţios tezaurizată înainte de criza financiară. În august 2008 Turcia avea o rezervă comparabilă ca dimensiuni cu cea a României, adică vreo 116 tone de aur. Banca centrală a Turciei a acţionat şi ea în pieţe începând din trimestrul al treilea al anului 2011, strategie similară cu aceea aplicată de Coreea.

Sunt doar câteva exemple, deoarece în piaţa aurului s-a înghesuit şi băncile centrale din Brazilia, Tailanda sau Ucraina. Această goană după aur a băncilor centrale, ca şi resuscitarea interesului consumatorilor din pieţele asiatice, îns epcial din China şi India, au susţinut preţul aurului la un nivel ridicat.

De ce cumpără băncile centrale aur?

Pe de o parte criza a aruncat peste marile monede ale lumii un val de neîncredere. Mai întâi dolarul şi-a pierdut din forţă, apoi euro a trecut prin mari probleme. Moneda europeană era apăsată de un risc în analizele economiştilor din piaţa financiară, de vorbea, desigur speculativ, chiar de o deşirare a spaţiului dominat de moneda unică. Desigur băncile centrale ale lumii şi-au diversificat portofoliile de plasamente, pentru a evita riscul de a-şi vedea spulberate vistieriile. Aurul a fost şi va rămâne un adăpost ideal în timpuri grele, deoarece exact în vremuri de criză lui îi creşte valoare.

Totuşi, aurul nu este doar o variantă optimă de diversificare a averilor băncilor centarle. În toiul a ceea ce s-ar putea numi "război al monedelor", încă neterminat, s-au auzit voci care au recomandat revenirea la etalonul aur, adică o reformă a sistemului monetar global. . Laureatul Nobel pentru economie Robert Mundell recomanda ca soluţie de salvare a monedei unice convertibilitatea acesteia în aur. Aşa stăteau lucrurile la negocierile de la Bretton Woods, după al doilea război mondial.  Mundell este unul dintre economiuştii care susţin revenirea la standardul aur.

El este şi autorul teoriei care a făcut posibilă articularea sistemului monetar unic european, fiind deci printre arhitecţii zonei euro. El propune ideea aşezării aurului într-un coş de monede, într-o proporţie ideală. Atenţie însă, marile puteri economice ale lumii au vistieriile pline cu aur.

Efectul sirian

Situaţia tensionată din Siria, acolo unde ameninţarea unei eventuale intervenţii „chirurgicale” ar putea avea loc în viitoul apropiat poate fi un impuls pentru creşterea cotaţiilor metalului galben, care se mişcă în jurul cotaţiei de 1.400 de dolari pentru o uncie. „Aurul pare să fi ajuns la finalul perioadei în care preţurile s-au corectat”, spune analistul Robert Jillies de la Sharps Pixley într-un raport către investitori, înţelegând prin această obesrvaţie că metalul galben ar putea depăşi pragul de 1.500 de dolari/uncie.

„Cât timp în Siria e linişte întrezăresc raliuri pentru aur”, spune David Govett de la casa de brokeraj londoneză Marex, citat într-un raport al BullionVault. Însă „ne putem aştepta şi la un recul al preţurilor, nu numai fiindcă cererea asiatică s-a îmbunătăţi mai degrabă la o cotaţie sub 1.400 de dolari, ci şi din cauza riscului geopolitic din Siria, care rămâne ridicat, şi ar ţine preţurile petrolului sus”, spune analistul Walter de Wet de la Standard Bank.

În chestiunea aurului, Bernanke cam are dreptate...

Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN ECONOMIE
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 6°C 3°C
IASI 7°C 1°C
CLUJ 4°C -1°C
CONSTANTA 9°C 4°C
CRAIOVA 7°C 3°C
BRASOV 6°C 1°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 18 Ianuarie 2019, 10:05
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 18-01-2019
Deschidere: 7184.84
Maxim: 7269.9
Mimim: 7184.84
Variatie: 1.08%
TLV
1.77
3.73%
BRD
10.58
4.25%
SNG
28.50
0.18%
FP
0.84
0.47%
SIF5
2.09
0.72%
TGN
320.00
2.88%
TEL
20.50
0.24%
SNP
0.31
1.81%
SIF3
0.23
3.41%
SNN
8.10
0.12%
ARHIVĂ ȘTIRI