Analiză: Ce au însemnat cu adevărat Summiturile G7 și NATO pentru Ucraina și țările europene | Zelensky are nevoie de muniție, nu de cuvinte

”Pe măsură ce liderii s-au întors acasă, la provocările lor interne mai banale, este legitim să ne întrebăm cât de mult schimbă aceste promisiuni echilibrul de putere pe câmpul de luptă sau să punem îndoieli în mintea lui Vladimir Putin. Căci, deși aceste summit-uri au fost un exercițiu de reasigurare pentru electoratele interne și, într-o măsură mai mică, pentru Ucraina, publicul țintă a fost într-adevăr un singur om: președintele rus”, renarcă Patrick Wintour, în analiza sa.

Deloc surprinzător, acesta a arătat doar indiferență. În Asia Centrală, în prima sa călătorie peste ocean de la începutul războiului, el a susținut: „Lucrările se desfășoară în liniște, ritmic, trupele se mișcă și ating liniile care le-au fost date ca repere. Totul merge conform planului.”

Retragerea bruscă și oarecum misterioasă a garnizoanei ruse de pe Insula Șerpilor (care măsară 600 de metri pe 700 de metri) ar putea sugera altceva, dar nu este începutul înlăturării tuturor trupelor ruse din Ucraina, inclusiv a Crimeei, un obiectiv de război reafirmat, pe cât de realist a fost secretarul de externe al Marii Britanii, Liz Truss, joi.

Partea mai dificilă este că aceste summit-uri nu au fost chiar consiliul de război de care avea nevoie Volodimir Zelenskiy, parțial pentru că Joe Biden nu a vrut să joace în propaganda rusă, prezentând NATO ca altceva decât o alianță defensivă, gardianul blindat al propriului său teritoriu.

Summitul NATO și consecințele invaziei din Ucraina

Summitul NATO a fost în mare parte despre consecințele invaziei Rusiei, nu pentru Ucraina, ci pentru țările aflate deja în NATO sau pe cale să se alăture. Era vorba despre „apărarea fiecărui centimetru din teritoriul NATO”, după cum spunea Biden.

Ucraina nu beneficiază direct de admiterea în NATO a „celor doi cavaleri ai păcii”, așa cum a descris Boris Johnson Suedia și Finlanda. Același lucru este valabil și pentru creșterea de șapte ori a forțelor NATO aflate în alertă maximă, înființarea primului cartier general operațional permanent al SUA, pe flancul estic al alianței, în Polonia, creșterea numărului de trupe americane în regiune sau o nouă strategie pe 10 ani, care renunță la orice noțiune de parteneriat cu Rusia.

”Asta nu înseamnă a minimiza semnificația lor. Pe hârtie, intenția de a construi astfel de forțe de înaltă pregătire este cea mai mare schimbare sistemică – și mentală – în planificarea NATO de la sfârșitul războiului rece, dar nu are niciun impact asupra luptelor sângeroase din Donbas. Pentru a-l parafraza pe Zelenskiy, el nu are nevoie de un nou concept strategic NATO – are nevoie de muniție”, mai remarcă The Guardian.

Dar asta nu înseamnă că nu s-a făcut niciun progres. În primul rând, președintele francez, Emmanuel Macron, nu ar fi putut fi mai direct în criticile sale la adresa lui Putin sau mai clar, arătând că toate căile către o încetare a focului sunt închise. Dacă există o soluție de pace prematură, aceasta nu locuiește la Paris.

Pentru președintele Zelensky, summitul a fost despre finanțe, arme și politică

În ceea ce privește finanțele, Ucraina înghite suma extraordinară de 5 miliarde de dolari pe lună, pe măsură ce economia și exporturile sale se degradează, dar SUA este pregătită să susțină acest lucru. Biden a promis încă 800 de milioane de dolari, asistență pentru apărare în următoarele zile, inclusiv un nou sistem avansat de apărare aeriană. Marea Britanie, al doilea cel mai mare furnizor de ajutor militar, a fost de acord să cheltuiască încă 1,15 miliarde de euro din ajutor militar pentru Ucraina. Germania, fiind timidă în privința livrării de arme, a fost mai bună în a subvenționa economia Ucrainei.

Un alt „summit de recuperare”, dedicat reconstrucției Ucrainei, va avea loc la Lugano în perioada 4-5 iulie, la care însuși Zelensky este anunțat să participe.

În ceea ce privește armele, înainte de summit, Mihail Podolyak, consilier al președintelui ucrainean, a făcut un inventar al nevoilor Ucrainei: 1.000 de obuziere de calibru 155 mm, 300 de sisteme de rachete cu lansare multiplă, 500 de tancuri, 2.000 de vehicule blindate și 1.000 de drone.

Nevoile militare ale Ucrainei

Forțele ucrainene, spun oficialii, au pierdut 700 de vehicule blindate în ultimele trei luni, iar înlocuirile sunt necesare urgent. Atât Franța, cât și Spania au răspuns cu oferta de tancuri sau vehicule blindate de transport de trupe.

Mai presus de toate, au nevoie de muniție sau artilerie. Artileria rusă trage 40.000-60.000 de rachete pe zi, în timp ce artileria ucraineană poate răspunde cu 5.000 până la 6.000. Mai rău, vestul nu are muniția pentru vechile sisteme de artilerie sovietică, pe care le folosește Ucraina. Până acum, SUA au livrat doar patru lansatoare Himars, dar au fost promise mai multe livrări atât din SUA, cât și din Marea Britanie. În prezent, acestea sunt folosite aproape exclusiv pentru a lovi depozitele de muniții rusești din regiunea Lugansk.

Nu poate exista o contraofensivă planificată pentru vară sau desfășurarea de forțe nou antrenate pe linia frontului, decât dacă există o transformare a vitezei și volumului cu care sunt furnizate armele.

Soluția mai ieftină

Există și o urgență. Putin crede că timpul este de partea lui și că Rusia „poate bate lovi pe termen lung”. Așa cum forțele ucrainene pot suferi doar un anumit nivel de uzură, tot așa și politicienii occidentali nu pot risca foarte mult timp mânia electoraților lor. Propunerile SUA de reducere a prețului petrolului rusesc și ale Italiei de reducere a prețului gazului rusesc – discutate pe larg la G7 – au fost probabil cele mai semnificative două idei care au apărut în urma summit-urilor. Macron a recunoscut că aceste idei sunt în prezent în lucru. Au nevoie urgent de mult mai multă muncă dacă Occidentul vrea să găsească o modalitate de a lovi economia rusă și de a proteja consumatorii europeni. Oficialii departamentului de stat american au fost la Londra de îndată ce summit-ul s-a încheiat pentru a urmări idei cu Trezoreria.

Gustav Gressel, analist de securitate la Consiliul European pentru Relații Externe, identifică o „preferință de politică occidentală de a lupta împotriva acestui război ca pe o competiție economică, spre deosebire de una militară”. Dar, argumentează el, uitându-se la lucrurile care se dezvoltă pe teren, invers ar fi mai bine: „Economia rusă ar putea fi stabilizată de Moscova, probabil la un punct mai scăzut, dar totuși stabil. Economia nu este terenul de joacă al lui Putin și ambiția geopolitică nu va fi îmblânzită de eșecurile economice. Pe de altă parte, ruperea capacităților ofensive ale Rusiei, oferind Kievului instrumentele necesare pentru a face acest lucru (tancuri, vehicule de luptă de infanterie, artilerie, apărare aeriană) ar fi soluția mai ieftină.”

Următoarele câteva luni, în niciun caz nu aceste summit-uri, vor dovedi dacă acele instrumente vor fi furnizate.