Amintiri cu Mircea Cărtărescu și Ioan Bogdan Lefter, la 44 de ani de la înființarea Cenaclului de luni

Mircea Cărtărescu: „Să mă gândesc la perioada Cenaclului de luni e ca și cum aș avea amintiri dintr-o viață anterioară. A trecut atât de multă vreme, ne-am schimbat cu toții atât de tare… Unii dintre noi, din păcate, nu mai sunt între noi. Mult din ce s-a făcut în acei șapte ani ai Cenaclului de Luni, din 77 până în 84, a rămas. A rămas în cărți, care, sper eu, că vor fi de acord și cei care ne ascultă acum, sunt vii, sunt cărți vii, sunt cărți adevărate, cu o mare iubire și o mare cunoaștere a literaturii și o foarte bună stăpânire a tehnicii literare de către foarte mulți dintre colegii mei. Eu nu am fost unul dintre fondatorii acestui cenaclu, eu am venit mai târziu, am venit peste un an, am fost mai mic de vârstă decât Coșovei sau decât Florin Iaru, cu doi ani, ceea ce conta enorm în acea perioadă. Când am venit în facultate am găsit un nucleu al Cenaclului de luni bine așezat și bine rodat. Erau oameni care veneau de un an de zile acolo, care citiseră de nenumărate ori și aveau o anumită aură, chiar dacă în mediile literare, doar în mediile studențești o anumită celebritate. Noi eram intimidați de oameni ca Florin Iaru sau ca Mușina. Eu fiind un poet tânăr, dornic de afirmare, nu am fost neapărat foarte fericit că întâlnesc un alt gen de poezie decât cel pe care-l practicam eu.”

Ioan Bogdan Lefter: „44 de ani de la fondarea acestui cenaclu literar, ceea ce poate să fie nu mare lucru – un cerc, un grup de tineri care se adună și-și citesc textele literare unii altora, le comentează. Dar poate să fie și mare lucru dacă de acolo ies scriitori importanți și texte importante. Și sunt în istoria literaturii câteva asemenea grupări literare, cercuri literare, care chiar fac dată, cum se zice. Cenaclul de luni face parte din această categorie mai rară. În istoria literaturii române mai putem găsi Junimea lui Maiorescu și a celorlalți fondatori și Sburătorul lui Lovinescu, probabil. Pe lângă notorietățile care s-au acumulat în timp, și pe lângă anonimitatea în care au rămas alții, mai este, din păcate, și categoria colegilor și colegelor noastre cu mare valoare literară și cu notorietate și care s-au stins din viață prematur. Mariana Marin, Alexandru Mușina și alții. O notorietate foarte largă, probabil că, din cenaclul nostru nu ar decât Mircea Cărtărescu sau poate și Matei Vișniec, care, prin dramaturgia lui, nu prin poezia pe care-o scria atunci, excelentă, de altfel, a devenit mai cunoscut. Putem vorbi despre vizibilitatea scriitorilor și privind către categorii mai strânse de public, nu neapărat ce înțelegem prin publicul larg sau cel mai larg.”

Interviurile integrale cu Mircea Cărtărescu și Ioan Bogdan Lefter, în materialul video.