Lacrimi de bucurie în rândul absolvenţilor de liceu care în ultimii ani s-au pregătit pentru admiterea la medicină. Cei mai mulţi au ieşit fericiţi din sălile de examen, mândri că şi-au îndeplinit visul. Unde vor pune în practică ce i-a învăţat şcoala românească de medicină? Majoritatea nu se feresc de opţiunea de a rămâne în ţară. Dar, în anumite condiţii.
Pe termen scurt, gândul acestor viitori studenţi zboară la vacanţă. Pe termen lung se pune întrebarea: unde vor profesa? Ne vor vindeca pe noi sau pe străini?
În Bucureşti, la Medicină Generală, concurenţa a fost de aproape patru candidaţi pe un loc, în timp ce la restul specializărilor, de doi candidaţi pe loc. Cei care nu au prins un loc la buget speră într-un loc la taxă, taxele fiind între şase mii şi nouă mii de lei pe an.
Examen s-a dat, simultan, în aproape toate universităţile de medicină şi farmacie din ţară. La Iaşi au fost scoase la concurs 1.200 de locuri, în timp ce la Craiova - puțin peste 700.
Câţi dintre aceşti tineri care vor fi şcoliţi pe banii statului român vor profesa în ţară este greu de spus. Un raport al Băncii Mondiale arată că unul din patru medici români a plecat în ultimii ani să lucreze în străînătate. În perioada 2000-2013, 14.000 de doctori au îmbrăcat halatul alb în altă ţară.