Actrița Olga Tudorache a fost înmormântată cu onoruri militare. „Doamna teatrului românesc” avea 88 de ani

20 octombrie 2017, 16:05

În lunga sa carieră, Olga Tudorache a emoţionat generaţii întregi de spectatori în roluri memorabile în teatru şi film. A primit numeroase premii, dar cel mai mult a preţuit dragostea publicului.

Olga Tudorache şi-a marcat şi partenerii de scenă cu talentul uriaş şi personalitatea specială. Le e greu să îşi imagineze că nu vor mai juca niciodată alături de ea.

Foştii săi studenţi spun că Olga Tudorache le-a fost mai mult decât profesoară: i-a îndrumat, i-a protejat şi i-a iubit la fel ca o mamă.

Marea artistă a murit marţi noapte, la vârsta de 88 de ani.

(w500) Olga Tudor

(w500) Olga Tudor

(w500) Olga Tudor

Nu pot fi uitate sutele de roluri pe cele mai mai mari scene ale teatrului şi în cinematografia românească. Colegii de scenă, studenţii şi spectatorii care au iubit-o au asistat la ceremonia de la Biserica Kreţulescu din Capitală și apoi la înmormântare, la Cimitirul Bellu.

Radu Gheorghe: Personalitatea ei deborda prin talent și printr-o mare rigurozitate, care impunea respect și care te speria. Unii dintre colegii mei au descris-o ca pe un om dur. Dar era dur în profesie. Pentru că accepta greu sau nu accepta deloc să fii prost.

Manuela Hărăbor: De fiecare dată, după fiecare examen, avea un cuvânt de spus, o îmbrățișare, sau, pur și simplu, o privire și spunea: Bine, fată! Bine, bine, bine! Oricine a stat în preajma ei a primit “botezul” teatrului. Avea dragoste față de toată lumea, începând de la primul student și terminând cu ultimul spectator din sală.

Demeter Andras: Nu este o despărțire a d-nei Olga Tudorache de publicul ei. Este o despărțire de relația directă cu publicul spectator și cu colegii de breaslă. Ea va rămâne alături de noi. Va rămâne în arhivele cinematografiei române, în Arhiva de Aur a Televiziunii Române și în Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii.

Tamara Crețulescu: Adeseori, când veneam să repetăm Pește cu mazăre, că așa am început, repetând la dumneaei în casă – nu aveam loc de repetiție – adeseori ieșeam pe balcon, priveam biserica asta (n.r Biserica Krețulescu, unde a avut loc slujba de înmormântare a Olgăi Tudorache). Din momentul în care a renunțat la teatru am avut sentimentul că se întâmplă un fel de cataclism care lasă în urmă un gol pe care nu o să-l mai umple nimeni, niciodată.

Papil Panduru: Am jucat cu ea mult, mult și bine. Ne înțelegeam foarte tare. Olga era extraordinară și era un mare pedagog.

Cei care au iubit-o și apreciat-o pe marea actriță Olga Tudorache i-au putut aduce un ultim omagiu vineri, la Teatrul Național din București, unde a fost depus sicriul cu trupul neînsuflețit. A fost prezent şi fiul marii actriţe, Alexandru Avram.

Olga Tudorache a jucat în numeroase piese de teatru tv difuzate, de-a lungul timpului, de Televiziunea Română: „Regina mamă”, de Manlio Santanelli, „Invitaţie la castel”, de Jean Anouilh, „Nuntă însângerată”, de Federico Garcia Lorca, „Preţul succesului”, de H.H. Kirst, „Unchiul Vania”, de A.P. Cehov, „Zborul”, de Rodica Padina, „Surorile Boga”, de Horia Lovinescu, „Gaiţele”, de Alexandru Chiriţescu, „O întâmplare”, de Horia Lovinescu, „Rosmersholm”, de Henrik Ibsen, „Neisprăvitul”, de Denis Ivanovici Fonvizin, „Micii burghezi”, de Maxim Gorki, „Richard al III-lea”, de William Shakespeare sau „Efectul razelor gamma asupra anemonelor”, de Paul Zindel.

Cunoscută pentru personajele memorabile pe care le-a interpretat pe scena Teatrului Mic, la Teatrul Foarte Mic şi la Teatrul Naţional din Bucureşti, Olga Tudorache a jucat în numeroase filme, dintre care amintim „Haiducii” (1960), „Tudor” (1962), „Răpirea fecioarelor” (1967), „Răzbunarea haiducilor” (1968), „Baltagul” (1969), „Mihai Viteazul” (1970), „Bietul Ioanide” (1979), „Domnişoara Aurica” (1986) sau „Tusea şi Junghiul” (1990).

(w500) Olga Tudor

(w500) Olga Tudor

(w500) Olga Tudor

(w500) Olga Tudor

(w500) Olga Tudor

(w500) Olga Tudor

(w500) Olga Tudor

(w500) Olga Tudor

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite