A murit regizorul Lucian Pintilie

Lucian Pintilie a încetat din viață miercuri seara, la ora 21.00.  Avea 84 de ani si fusese internat în stare foarte gravă, în contextul acutizării unor afecțiuni cronice, la Spitalul Elias din București, în aceeași secție cu regretatul comentator sportiv Cristian Țopescu.

Lucian Pintilie a fost unul dintre cei mai importanți cineaști români, semnatarul unor capodopere precum „Reconstituirea”, „De ce trag clopotele, Mitică” sau „Balanța”.

Regizorul  s-a născut la 9 noiembrie 1933 în Tarutino, Basarabia. A fost absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.

A devenit incomod pentru regimul comunist încă de la începutul carierei.

Lucian Pintilie montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucureşti, printre care spectacole antologice precum „Copiii soarelui” (1961), „Proştii sub clar de lună” (1962), „Cezar şi Cleopatra” (1963), „Biedermann şi incendiatorii” (1964), „Inima mea e pe înălţimi” (1964), „D’ale carnavalului” (1966), „Livada cu vişini” (1967), „Revizorul” (1972) – spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentaţie. După scandalul interzicerii piesei „Revizorul”, Lucian Pintilie a primit un paşaport şi a fost lăsat să plece din ţară. A plecat la Paris în 1973. A revenit în ţară pentru a finaliza filmările la ”De ce trag clopotele, Mitică?” (1982), după un scenariu propriu pornind de la piesa ”D’ale carnavalului”, însă filmul a fost interzis și a putut fi văzut abia după 1990.

Filme regizate în România, înainte de 1989: „Duminică la ora 6” (1965), „Reconstituirea” (1968), „Salonul numărul 6” (1978), „De ce trag clopotele, Mitică?” (1981).

În străinătate a montat o serie de spectacole de teatru pe scene importante ale lumii:

– Théâtre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974);

– Théâtre de la Ville din Paris: Pescărușul (1975), Biedermann și incendiatorii (1976), Jacques sau Supunerea și Viitorul e în ouă (1977), Cei din urmă (1978), Trei surori (1979), Rața sălbatică (1981), Azilul de noapte (1983), Arden din Kent (1984), Astă seară se improvizează (1987), Trebuie să trecem prin nori (1988), Dansul morții (1990);

– Guthrie Theater din Minneapolis: Pescărușul (1983), Tartuffe (1984), Rața sălbatică (1988);

– Arena Stage din Washington: Tartuffe (1985), Rața sălbatică (1986), Livada cu vișini (1988).

În 1973, a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul „Salonul nr. 6”, după nuvela omonimă a lui Cehov.

După 1990 s-a întors în  România, unde a regizat mai multe filme de succes: „Balanța” (1992), adaptarea romanului omonim al lui Ion Băieșu, „O vară de neuitat” (1994), „Prea târziu” (1996), „Terminus Paradis” (1998), „După-amiaza unui torționar” (2001), „Niki Ardelean, colonel în rezervă” (2003) (titlul francez Niki et Flo), „Tertium non datur” (2006), un scurt metraj realizat prin adaptarea nuvelei lui Vasile Voiculescu, „Capul de zimbru.”

În 1998 a obținut premiul juriului la Festivalul de Film de la Veneția pentru coproducția franco-română „Terminus paradis.”