A murit fostul secretar general al ONU, Javier Perez de Cuellar. Avea 100 de ani

Javier Perez de Cuellar s-a născut la 19 ianuarie 1920, la Lima, capitala statului sud-american Peru, potrivit site-ului ONU, www.un.org.

După studiile liceale, a absolvit, în 1943, Facultatea de Drept a Universităţii Catolice din Lima. Perez de Cuellar a lucrat în Ministerul Afacerilor Externe peruan începând cu anul 1940. Din 1944 a ocupat funcţia de secretar la ambasadele Peru din Franţa, Marea Britanie, Bolivia şi Brazilia, la această din urmă ambasadă ocupând şi funcţia de consilier.

Întors la Lima în 1961, ca director al Departamentului juridic şi de personal din Ministerul Afacerilor Externe, a fost promovat la rangul de ambasador în anul următor, ocupând succesiv funcţiile de director al Direcţiei administrative, al protocolului şi al afacerilor politice.

Din 1964 până în 1966, Perez de Cuellar a fost ambasador al Peru în Elveţia; a fost apoi subsecretar permanent şi secretar-general în Ministerul de Externe. Din 1969 până în 1971, Perez de Cuellar a fost primul ambasador al Peru în Uniunea Sovietică, fiind, totodată, ambasador în Polonia. În 1971, a fost numit reprezentant permanent al Peru la Naţiunile Unite şi a condus delegaţiile ţării sale la toate sesiunile Adunării Generale până în 1975.

În 1973 şi 1974 a reprezentat ţara sa în Consiliul de Securitate al ONU şi a fost preşedintele Consiliului din luna iulie 1974. La 18 septembrie 1975, a fost numit reprezentant special al secretarului general al ONU în Cipru, post pe care l-a ocupat până în decembrie 1977, când a devenit ambasador al Peru în Venezuela. La 27 februarie 1979 a fost numit secretar general adjunct al ONU pentru probleme politice speciale.

Din aprilie 1981 a fost numit reprezentant personal al secretarului general al ONU pentru războiul din Afganistan. În mai 1981, a reintrat în Ministerul Afacerilor Externe al ţării sale, dar a continuat să reprezinte secretarul general al ONU în contextul situaţiei din Afganistan până la numirea sa în luna decembrie a aceluiaşi an în funcţia de secretar general al ONU.

Astfel, la 15 decembrie 1981, Adunarea Generală a ONU l-a ales în funcţia de secretar general al ONU pentru un mandat de cinci ani. Numirea sa a fost recomandată de către Consiliul de Securitate la 11 decembrie 1981, iar Adunarea Generală a aprobat recomandarea. La 10 octombrie 1986, a fost numit pentru un al doilea mandat, care a început la 1 ianuarie 1987, precizează www.un.org.

Perez de Cuellar a deţinut această funcţie până în decembrie 1991. În 1995 a candidat la alegerile prezidenţiale din partea conservatorilor din ţara sa (Uniunea pentru Peru), însă a fost învins din primul tur de scrutin de Alberto Fujimori. Imediat după înfrângere, Javier Perez de Cuellar a părăsit ţara şi s-a stabilit la Paris.

Preşedintele interimar Valentin Paniagua l-a numit la 23 noiembrie 2000 pe Javier Perez de Cuellar în funcţia de prim-ministru al guvernului provizoriu. Noul guvern a depus jurământul în faţa preşedintelui interimar la 25 noiembrie, având ca mandat gestionarea afacerilor statului până la alegerile generale din 8 aprilie 2001.

Javier Perez de Cuellar a desfăşurat şi o activitate didactică semnificativă, fiind profesor de drept internaţional la ‘Academia diplomatica del Peru’ şi profesor de relaţii internaţionale la ‘Academia de Guerra Aerea del Peru’.

Perez de Cuellar a obţinut titluri de ‘Doctor Honoris Causa’ de la universităţile din: Nisa, Franţa; Cracovia, Polonia; Praga, Cehia; Sofia, Bulgaria; Lima, Peru; Bruxelles, Belgia; Ottawa, Canada; Paris (Sorbona), Franţa; Visva-Bharati din Bengalul de Vest, India; Michigan, SUA; Osnabruck, Germania; Coimbra, Portugalia; Ulan Bator, Mongolia; Humboldt Berlin, Germania; Moscova, Rusia; La Valleta, Malta; Leyden, Olanda; La Salle din Philadelphia, SUA; Medford, Massachusetts, SUA; Johns Hopkins din Baltimore, Maryland, SUA; Cambridge, Regatul Unit.

Pe parcursul carierei sale, Perez de Cuellar a fost decorat de circa 25 de ţări. În octombrie 1987, a fost distins cu Premiul ‘Prinţul de Asturias’, în ianuarie 1989 cu Premiul ‘Olof Palme’ şi în februarie 1989 cu premiul ‘Jawaharlal Nehru’.

Sursă: Agerpres