A murit fostul ministru Bogdan Stanoevici. El era în stare foarte gravă după ce a fost infectat cu coronavirus

Bogdan Stanoevici a fost un critic fervent al măsurilor impuse de autorități pentru protejarea populației în fața pericolului infectării cu coronavirus. A și participat anul trecut la un miting în Piața Victoriei, pentru a denunța „dictatura sanitară”.

A declarat public că nu poartă masca de protecție pentru că era sănătos.

„Pentru a evita speculaţiile ulterioare şi atacurile inutile, vă spun eu acum – faptul că nu port mască este în primul rând pentru că sunt sănătos. Şi aici îl citez pe ministrul Sănătăţii, care a spus că masca o poartă oamenii bolnavi, oamenii sănătoşi nu o poartă. Am făcut în fiecare lună câte un test, din motive diferite. Toate negative. Pe de altă parte, am purtat-o acolo unde eram obligat să o fac, pentru că eu sunt un respectuos al legii şi mi-a ieşit un herpes. Îmi pare foarte rău că vă dau din casă, dar în momentul în care aş pune mască s-ar produce o infecţie şi chiar nu am timp de infecţii în acest moment”, declara Stanoevici în luna noiembrie.

Stanoevici a fost ministru delegat pentru Românii de Pretutindeni în guvernul Ponta, a candidat la alegerile prezidențiale din 2019 și a condus timp de 3 ani Circul Globus din București.

Bogdan Dragoş Aureliu Marian Stanoevici s-a născut pe 22 ianuarie 1958, la Bucureşti. A absolvit, în 1982, U.N.A.T.C. „I. L. Caragiale”.

Între 1979 şi 1989, Bogdan Stanoevici a interpretat o serie de roluri principale în film şi în teatru şi era unul dintre cunoscuţii membri al grupului SONG. Dintre cele 13 lung metraje în care a jucat înainte de ’89 amintim: „Eu, tu, şi… Ovidiu” (1978), „Destinaţia Mahmudia” (1981), „Trandafirul galben” (1982), „Să mori rănit din dragoste de viaţă” (1984), „Noi, cei din linia întâi” (1985), „Secretul lui Nemesis” (1987), „François Villon – Poetul vagabond” (1987), „Sania albastră”. A jucat în piese de teatru şi a apărut în mai multe emisiuni la Televiziunea naţională.

În mai 1989 s-a stabilit prin căsătorie în Franţa, unde a mai jucat în filme ca: „La Ferme” de Mathieu Zeitindjioglou (2001), „Quicksand” de John Makenzie (2001), „Toronto R-V” de Andra Nicols (2004), „Tertium non datur” de Lucian Pintilie (2005).

A început cu scheciuri pentru televiziune, la Canal Plus, parodiind procesul lui Ceauşescu, la modă în 1990. A apărut în emisiuni de televiziune şi jucat pe scenele de teatru franceze. După 22 de ani, în februarie 2011, Bogdan Stanoevici a revenit in România, cu ocazia premierei filmului israelo-franco-român, „Misiunea directorului de resurse umane”, în regia lui Eran Riklis.

A fost ministru delegat pentru Românii de Pretutindeni în Cabinetul Ponta III, între 5 martie şi 16 decembrie 2014. Pe 16 ianuarie 2015, a devenit secretar de stat în Ministerul Culturii, funcţie deţinută până pe 29 decembrie 2015. (Sursa datelor biografice – Agerpres)