45 de ani de la moartea matematicianului Grigore Moisil

Şi-a făcut studiile universitare la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (licenţa în 1926). Doctor în matematici (1929), potrivit Dicţionarului Membrilor Academiei Române, Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003.

Şi-a continuat pregătirea la Paris (1930-1931, 1932) şi Roma (1931-1932). Devine doctor docent în 1931, la Bucureşti. Profesor la Catedra de Calcul diferenţial şi integral la Universitatea din Iaşi (din 1939), a inaugurat primul curs de Algebră modernă ţinut la o universitate românească.

Chemat în 1942, la Universitatea din Bucureşti, a predat la Facultatea de Ştiinţe, la Facultatea de Matematică – Fizică, şi la Facultatea de Filosofie. A organizat Centrul de calcul al Universităţii bucureştene, fiind numit director onorific. De asemenea a fost şef de sector pentru Algebră aplicată la Institutul de Matematică al Academiei Române.

A fost ambasador al României la Ankara, în Turcia (1946-1949).

A fost un pionier al aplicării analizei funcţionale în mecanică şi în geometria diferenţială, din 1960 ocupându-se de un domeniu nou: lingvistica matematică – traducere automată prin calculator, preocupat fiind de modele logice ale limbii, de indexarea şi publicarea lucrărilor apărute.

Grigore Moisil a contribuit la introducerea şi folosirea primelor maşini electronice de calcul în ţara noastră, conform sursei citate.

A lăsat lucrări valoroase, între care: ”Teoria algebrică a mecanismelor automate” (1959), ”Funcţionarea în mai mulţi timpi a schemelor cu relee ideale” (1960), ”Încercări vechi şi noi de logică neclasică” (1965), ”Elemente de logică matematică şi teoria mulţimilor” (1968), ”Lecţii despre logica raţionamentului nuanţat” (apărută postum, în 1975).

Membru titular activ al Academiei Române (din 2 noiembrie 1948) a f fost şi membru al unor prestigioase organisme străine: Academia de Ştiinţe din Bologna, Academia de Ştiinţe din Messina, Academia polonă de Ştiinţe, Institutul Internaţional de Filosofie din Paris, Asociaţia de logică simbolică din Oslo.

A obţinut titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Ştiinţe din Bratislava, iar în 1964, a fost distins cu titlul de Om de Ştiinţă Emerit şi, în acelaşi an, a fost laureat al Premiului de Stat.

A murit la 21 mai 1973, la Otawwa, Canada.

agerpres.ro