30 ianuarie, Ziua Internațională a Nonviolenței în Școală. Anual, în România, 3.500 de minori ajung după gratii

Conform UNICEF, violenţa în şcoală este „orice formă de manifestare a unor comportamente precum: exprimare inadecvată sau jignitoare; bruscare, împingere, lovire, rănire; comportamente care intră sub incidenţa legii (viol, consum/ comercializare de droguri, vandalism, furt); ofensa adusă statutului/ autorităţii cadrului didactic; comportamentul şcolar neadecvat (întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orei, fumatul în şcoală şi orice alt comportament care contravine regulamentului şcolar în vigoare)”.

În martie 2017, România a lansat Parteneriatul Global Opriți Violența Împotriva Copiilor.

Violența împotriva copiilor rămâne un fenomen aproape invizibil, dar prezent la scară largă în România. Cele mai recente statistici arată că sunt mai mult de 15.000 de cazuri raportate de exploatare a copiilor, abuz și neglijare. În timp ce violența extremă împotriva copiilor este respinsă (de exemplu, bătăi, abuzuri sexuale, viol), există o toleranță ridicată față de mai multe forme “moderate” de violență, cum ar fi neglijarea, pălmuirea, țipatul, umilirea etc. Numărul de cazuri înregistrate a crescut cu 14% în  ultimii doi ani – probabil, ca urmare a gradului de conștientizare crescut.

Prin acte de violență se înțelege atât insulte verbale, cât și violență fizică, atât între elevi cât și între elevi și învățători sau profesori. Numărul cazurilor înregistrate a crescut semnificativ comparativ cu anul precedent, iar Ministerul crede o eventuală rezolvare a acestei probleme este și încurajarea discutării acestor probleme, nu ascunderea lor.

Cel mai îngrijorător fenomen pare a fi bullying-ul, definit ca fiind un comportament ostil/de excludere şi de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoştinţe sau de către colegi care îl strigă într-un anume fel. Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri, în atacuri fizice.

În 2016, Salvaţi Copiii România a lansat primul studiu naţional cu privire la fenomenul de bullying în şcolile româneşti, în vederea unei mai bune înţelegeri a motivelor care stau la baza acestor comportamente de violenţă între copii şi a dimensiunii acestui fenomen în contextul educaţional din România.

Cercetarea a urmărit modul în care copiii şi părinţii percep bullying-ul, atitudinile şi comportamentele acestora în diferite contexte sociale (la şcoală, în grupul de prieteni, în mediul online), precum şi măsurarea incidenţei cazurilor de bullying în aceste situaţii.

Realitatea cifrelor:

• În mod repetat, în şcoală, 3 din 10 copii sunt excluşi din grupul de colegi.

• 3 din 10 copii sunt ameninţaţi cu bătaia sau lovirea de către colegi.

• 1 din 4 copii a fost umilit în faţa colegilor.

Au fost vizate diferitele tipuri de comportamente asociate bullying-ului, printre care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor altcuiva sau violenţa fizică. S-a urmărit, de asemenea, determinarea profilului social al actorilor implicaţi în astfel de situaţii.

Studiul, cu dimensiuni cantitative şi calitative deopotrivă, a scos în evidenţă un nivel îngrijorător al prezenţei diferitelor comportamente asociate bullying-ului în şcoli şi arată nevoia unei schimbări de abordare a dinamicii relaţionale în contextul şcolii.

Potrivit ultimelor date centralizate de către ministerul Educaţiei, până în 2015, se raportau anual aproximativ 19.000 de cazuri de violenţă de orice fel la nivelul unităţilor şcolare, dar specialiştii în educaţiei spun că numărul este mult mai mare din cauza faptului că celor mai mulţi dintre elevi le este teamă să raporteze abuzurile suferite sau cele la care au fost martori.