3 martie, Ziua Mondială a Vieţii Sălbatice, sub tema „Ascultaţi vocile tinere”

Ziua Mondială a Vieţii Sălbatice îi încurajează să se implice în lupta cu ameninţările faunei sălbatice, cu schimbările climaterice care duc la schimbarea habitatelor şi dispariţia anumitor specii, cu exploatarea excesivă şi traficul ilicit. Tinerii sunt agenții schimbării.

Guvernele, factorii de decizie, funcționarii vamali și personalul parcurilor şi rezervaţiilor din fiecare regiune trebuie să-i extindă eforturile pentru a proteja animalele sălbatice. De asemenea, stă în puterea fiecărui cetățean, tânăr sau bătrân, să protejeze fauna sălbatică și habitatele fiecărei specii. Cu toții avem un rol de jucat. Acțiunile noastre colective pot face diferența dintre o specie care supraviețuieşte şi una care e pe cale de dispariție.

De la patrularea pădurilor pentru a proteja rinocerii din Africa de Sud sau combaterea comerțului cu animale sălbatice în Vietnam, la salvarea urangutanilor în Borneo sau a animalelor sălbatice din Canada, aportul tinerilor este de necontestat.

Acum, de Ziua Mondială a Vieţii Sălbatice, este momentul ca eforul tinerilor să fie recunoascut, apeciat şi încurajat.

De ce să facem toate astea?

În 1981, gorila de munte, cea mai mare specie de maimuţă, număra în Africa Centrală, 254 de exemplare. Toate încăpeau într-un singur Boeing 747. Astăzi, lucrurile arată mai bine. Un studiu efectuat în 2012 a raportat o creştere a populaţiei de gorile la 880 de exemplare. Dar ele sunt în continuare pe cale de dispariţie.

Auzim aceste poveşti tot timpul. Fie că este vorba de tigri, urşi panda, condori de California sau corali, o mare parte dintre animalele sălbatice din lume este amenințată.

Să fim îngrijoraţi? Poate mulţi ar spune: sigur, va fi trist dacă nu am mai vedea un panda drăguţ, dar nu e ca și cum am depinde de al. În plus, cu siguranță este mai important să ne facem griji pentru oameni.

Un studiu din 2012 a estimat că salvarea speciilor terestre pe cale de dispariţie ar costa 76 de miliarde de dolari pe an, iar salvarea speciilor marine s-ar putea ridica la costuri mai mari. De ce ar trebui să cheltuim bani pe animale sălbatice când am putea salva oameni de la foamete şi boli? Pentru unii este greu de înțeles de ce ar vrea cineva să păstreze animale precum lupii, care reprezintă o amenințare atât pentru oameni cât și pentru unele animale. Cu siguranță, există unele specii fără de care ne-ar fi bine.

Cu timpul, multe specii devin ameninţate, iar altele dispar cu desăvârşire. Un exemplu sunt dinozaurii, care au dispărut în urmă cu 65 de milioane de ani. Dacă dispariţia este un proces natural, care se întâmplă fără aportul oamenilor, de ce ar trebui să îl oprim?

Un răspuns este că speciile sunt acum pe cale de dispariție într-un ritm mult mai alert decât înainte. Un studiu recent a estimat că rata dispariției a crescut de o sută de ori faţă de ultimul secol, iar oamenii sunt răspunzători.

Dar dincolo de toate studiile şi cifrele, există un motiv simplu pentru a salva specii: pentru că vrem!

Pentru că iubim natura, pentru că animalele sunt fascinante, pentru că ne place să le zărim în pădure, pentru că ne place să facem scuba-diving printre recifi de corali. Natura este frumoasă, iar valoarea estetică poate fi un motiv să o păstrăm intactă, așa cum o păstrăm pe Mona Lisa sau Angkor Wat.

Prima problemă cu acest argument este faptul că oamenii ar putea condamna acele animale pe care nu le plac, s-ar putea lipsi de ele.

Deci faptul că unii dintre noi găsim natura frumoasă nu este un argument suficient de puternic pentru a lupta pentru salvarea ei. Este nevoie de un motiv mai practic.

De multe ori auzim spunându-se că trebuie să păstrăm un anumit ecosistem, cum ar fi pădurile tropicale, deoarece ele pot conține lucruri utile, în special medicamente. „Dacă o plantă aflată acolo ar putea fi leacul pentru cancer?” Explorarea naturii în vederea descoperirii unor produse utile aduce de multe ori şi o serie de probleme.

În primul rând există o mulţime de moduri în care putem găsi noi medicamente, iar ele nu implică drumeții de mii de mile în jungla periculoasă.

Există de asemenea o problemă legată de cine deţine controlul cunoaşterii. De multe ori, localnicii cunosc puterea vindecătoare a anumitor plante, iar străinii încearcă să îi coopteze. În acest moment încep luptele juridice.

Și din nou apare întrebarea ce se întâmplă cu speciile care nu sunt folosite în medicină? Sângele gorilelor de munte este puțin probabil să conțină un remediu pentru cancer. Deci nici acest argument nu este foarte puternic. Pentru a înțelege cât de mult ne bazăm pe serviciile naturii, ar trebui să ne imaginăm o lume în care oamenii ar fi singura specie.

Fără plantele care eliberează oxigen ar trebui să construim o instalație care să facă asta în locul lor. Apoi alta pentru producerea apei şi a alimentelor. Nu ar fi mai simplu să permitem naturii să existe şi să facă toate astea pentru noi?

În 1997, ecologiştii au estimat că biosfera oferă servicii în valoare de aproximativ 33 miliarde de dolari pe an. Comparativ, au remarcat că întreaga economie globală în acel moment se situa în jurul valorii de 18.000.000.000.000 de dolari pe an. Mai târziu, în 2010 s-a concluzionat că pierderea necontrolată a unor specii ar diminua cu 18% producția globală până în 2050. Cu alte cuvinte, conservarea naturii este o investiţie bună. De fapt, unul dintre lucrurile bune despre ecosisteme este faptul că sunt atotcuprinzătoare. Prin urmare, argumentele slabe menționate mai sus încep să aibă sens.